9,411 matches
-
încetișor. Am clătinat din cap. La început am crezut că ea a fost, recunoscui eu. Dar, mai târziu, când eram pe platforma de servicii, imediat după ce s-a întâmplat povestea, a venit să vadă ce se întâmpla, vă amintiți? MM încuviință cu o mișcare a capului. —Ne prosteam pe acolo când, în toată agitația, am auzit ceva care a căzut pe podea. Pe moment, nu i-am dat atenție. Dar Ben a ridicat de pe jos o agrafă de păr care credea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
colibei mari, în care erau strânși războinicii. Kano îl pofti să intre și se așeză pe același loc din ajun. José Correcaminos, „Curierul lui Dumnezeu“, se așeză pe vine în fața lui, îl privi stăruitor și îl întrebă: — Ai deja răspunsul? Încuviință, aruncă o îndelungă privire către grup și răspunse încet: — Voi face tot ce îmi cereți. Voi merge și voi vorbi la Santa Marta și, dacă nu mă ascultă, voi merge și voi vorbi la Santa Cruz. Și dacă nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
e nimeni... „Tzanza“ i-a pus pe fugă. Vrei una? Indianul privi sticla cu neîncredere. Observă cum bea el direct din sticlă și încercă, dar se înecă de îndată și începu să tușească și să scuipe. — Îți place...? Indianul yubani încuviință fără să înceteze cu tusea. Când se liniști, căută de jur-împrejur până descoperi o farfurie de cositor murdară cu resturi de mâncare. O curăți ușor cu mâna, vărsă în ea berea și bău cu lăcomie. Îl privi mișcând din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cu resturi de mâncare. O curăți ușor cu mâna, vărsă în ea berea și bău cu lăcomie. Îl privi mișcând din cap: — Măi să fie! Asta chiar că e ceva nou. O farfurie de bere! E bună? — Bună... — Alta? Indianul încuviință. Repetă operația de a o vărsa în farfurie și o bău până la ultima picătură. Asta păru să-i dea curaj, pentru că lăsă sarbacana și se apropie încet de enormul buldozer care îl speriase atunci când sosise. Se opri la vreo doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Aș fi primul jurnalist care ar reuși... Ezită. Preotul interveni în favoarea lui Sierralta: — Puțină publicitate în cazul ăsta nu va face rău nimănui.Eu vă voi însoți în sat, dar cred că tu ești în relații mai bune cu ei. Încuviință din cap, deși nu era convins: — Mâine o să merg să întreb. Nu pot hotărî de capul meu. Sunt foarte neliniștiți și riscăm să.... făcu gestul semnificativ de a-și tăia gâtul. Apoi se întoarse către Inti Ávila. Vreți să mergeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
s-o afle niciodată. În cele din urmă, deschise ochii și spuse: Sunt două locuri unde s-ar fi putut afla. În spatele lui Santa Marina. Știți acea calle Înfundată care duce jos la Rio Santa Marina, În spatele noului hotel? Brunetti Încuviință din cap. Era un loc liniștit, o fundătură. — Celălalt e Calle Cocco. Când Brunetti păru nedumerit, Bonsuan explică: — E una dintre acele două calle Înfundate care se deschid din Calle Lunga, unde pornește spre Campo Santa Maria Formosa. Duce direct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
străini, așa că e mai ușor să păstrezi o detașare profesională. Făcu o pauză prelungă. — Iar oamenii de vârsta mea de obicei nu mor. Asta era fără-ndoială cât se poate de adevărat. — Ați lucrat Împreună multă vreme? Întrebă Brunetti. Ea Încuviință din cap și dădu să răspundă, dar Înainte să apuce să spună ceva, barca se zdruncină brusc. Se prinse de partea din față a scaunului cu ambele mâini și-i aruncă lui Brunetti o privire speriată. — Am ieșit În lagună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
apoi o Închise În urma lor. Brunetti deschise drumul prin intrarea principală și se opri la fereastra paznicului, unde-și anunță venirea și-și arătă legitimația. Paznicul le făcu semn să-și continue drumul În jos prin arcada deschisă din dreapta. Brunetti Încuviință din cap. Cunoștea drumul. Când pășiră prin ușă și intrară În clădirea care adăpostea morga, Brunetti simți brusca scădere de temperatură. Doctorul Peters o simți și ea, pentru că Își Încrucișă brațele la piept și coborî fruntea. Un Îngrijitor În uniformă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
În uniformă albă ședea la o masă simplă de lemn de la capătul unui coridor lung. Se ridică În picioare când ei se apropiară, având grijă să-și așeze cartea cu fața În jos Înaintea sa. — Commissario Brunetti? Întrebă el. Brunetti Încuviință din cap. — Dânsa e doctorul de la baza americană, adăugă el, Înclinând din cap spre tânăra femeie de lângă el. Pentru cineva care privise atât de des moartea În față, apariția unei femei tinere În uniformă militară abia dacă merita atenție, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
rău. — Rău? — A vomitat. — Chiar acolo? — Da. Ciudat, nu-i așa? Paola se gândi o vreme Înainte să răspundă. Își termină vinul, Își mai turnă o jumătate de pahar. — Da. E-o reacție ciudată În fața morții. Și e doctor? El Încuviință din cap. — N-are nici o logică. De ce-ar putea să fie speriată? Avem ceva la desert? — Smochine. Te iubesc. — Vrei să spui că iubești smochinele, zise ea și zâmbi. Erau șase de toate, perfecte și umede, pline de dulceață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
ar fi persoana mai potrivită să Înțeleagă fenomenul adolescenței masculine, n-o spuse, ci, În schimb, răspunse: — Signora Pizzutti a stat astăzi de vorbă cu mine pe scări. El Îi aruncă o privire nedumerită, apoi se dumiri. — Mama Sarei. Paola Încuviință din cap. — Mama Sarei. — O, Dumnezeule! Nu! — Da, Guido, și e-o fată simpatică. — Raffi are doar șaisprezece ani, Paola. Auzi behăitul din vocea sa, dar nu-l putu Înfrâna. Paola puse mâna pe brațul lui, apoi o duse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
galoșii albaștri regulamentari. Dacă ai un copil, angajatorii nu sunt deloc înțelegători, s-a lamentat Sue în vreme ce îl preda pe Hamish. Tot timpul mă întreb dacă merită. Oricum, din salariu, abia dacă reușesc să acopăr toate taxele. —E dificil, a încuviințat Hugo. Sentimentul de camaraderie pe care îl simțea în legătură cu celelalte mame cu serviciu de la Chicklets nu era ceva la care se așteptase. Și totuși, senzația asta era plăcută. Într-un fel cumplit. Cu toții erau în aceeași barcă, iar barca naviga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
cu senzația aia ciudată care-i invadase trupul. Câteva secunde mai târziu, și-a dat seama că era vorba de sentimentul pe care îl ai atunci când te simți bine. Sentiment cu care ea nu mai era obișnuită. —Era înspăimântătoare, a încuviințat Hugo. Dar ai dreptate. A fost o prostie din partea mea să nu învăț nimic de la ea. Hugo a oftat gândindu-se cum se așteptase ca asistenta Harris și apoi Amanda să aibă grijă de Theo, cu puțin sau nici un pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
cu coada ochiului, expresia Amandei, și-a dat seama că aceasta aștepta de la el mai mult entuziasm. —Amanda e... uluitoare! Partea asta era, măcar, adevărată. Cum jonglează cu toate responsabilitățile! a adăugat jurnalista pe un ton admirativ. E... incredibil, a încuviințat Hugo. —Și tu cât de mult o ajuți? a vrut să știe ziarista. Cu copilul, mă refer. Hugo s-a uitat la Theo, care se juca fericit cu exponometrul fotografului. A simțit starea războinică a neveste-sii. — A, a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
conul de lumină a felinarului din colțul străzii, în fața unei case frumoase cu grădină mare de flori. O tufă de liliac înflorit își revărsa crengile încărcate cu flori roz peste gard. - Un adevărat rai !” murmură el, privind spre grădină. Ea încuviință din cap. Vă plac florile ?!... desigur, e o întrebare fără sens ! se scuză el timid, și îi oferi un ciorchine de liliac. ”-Foarte mult...dar, să nu le rup de pe lujerul lor !” zise ea. ”- Și mie...dar, astă seară am
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
întrebat dacă vrea să bea cu el un pahar cu vin. - Acum mă duc să-l aduc din beci. Am un butoi neînceput cu vin alb, limpede ca lacrima și galben ca lămâia, spuse zâmbind. Ca să nu îl refuze, George încuviință din cap. Gheorghe a scos o carafă cu vin și a pus în pahare. - Mult succes și la facultate! - Mulțumesc nea Gheorghe, sper să am noroc să reușesc, că de pregătit, sunt pregătit. A urmat înscrierea la facultate. George se
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
-se pe pat, știu că George își dorea foarte mult să se însoare cu tine! M-am gândit să te îmbraci în rochie de mireasă când îl vom conduce pe ultimul drum. Trebuie să meargă cineva să o cumpere. Frusina încuviință dar îi spuse că nu este nevoie de rochie albă, ea are una roz, din mătase naturală și dorește să se îmbrace cu ea. Prin urmare, așa a rămas, ca ea să se îmbrace în rochia pe care o pregătise
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
din lună. Niciodată până acum nu am pus preț pe lumea reală. Venisem la București tocmai ca să am libertatea să-mi construiesc o bulă perfectă, fărĂ să mă mai stânjenească nimeni. — Ai dreptate, e o mare lașitate să fii artist, Încuviință Catinca, râzând cu satisfacție, Îmbrățișând ideea. Dacă ești artist, trăiești În lumea ta și nimic nu te poate atinge, Într-un fel. Hai să bem pentru asta, spuse ea scoțând de nu știu unde o sticlă de whisky. remarcând Însă mutra mea
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
n-are decât un vis : să mă facă celebră. Eu mă aleg cu gloria, iar el cu banii, nu ? — PĂi, ce, nu e echitabil ? protestă Nico. — Deci ești un fel de impresar ? l-am Întrebat eu, din politețe. — Cam așa ceva, Încuviință negriciosul. mă ocup de promo‑ tion cultural. Catinca, nu bem, dragă, și noi ceva ? Un martini, un whisky ? — Un ceai, dacă vrei... — Ei, ce-o fi... Catinca Își puse la loc costumul În cutie, păstrând doar pălĂria pe cap, și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
integreze Într-un concept cultural, organizez workshopuri culturale, Îi Învăț să aplice pentru finanțări la instituții culturale sau pentru sponsorizări. Ulterior, când produsul e gata, mă ocup de promovarea lui. — Deci nu ești numai impresar, ci și producător. — Cam așa ceva, Încuviință el. — De exemplu, dacă eu am o idee și vin la tine cu ea, mă poți ajuta să o realizez ? — Depinde de idee. mai Întâi de toate trebuie să fie o idee care poate aduce finanțări. În momentul de față
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Santé ! lasă, să fie Într-un ceas bun ! Parcă m-ai compătimi... observă André. — Eu unul m-am ars o dată și nu Îmi mai trebuie bătĂi de cap. iubirea mea eternă - și aici roberto arătĂ spre mine - știe povestea. Am Încuviințat din cap, tăcută. Da, știam povestea, avusese grijă să mi-o verse În poală Încă din prima seară când ieșisem cu el după serviciu. Eram frânți de oboseală amândoi - eu eram pe urmele unui faliment care se lăsase cu cântec
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
era clipa inevitabilă pe care o anticipa- serăm. Îmi țineam capul pe spate și un șervețel la nas ca să-mi opresc sângerarea. În loc de rămas-bun i-am spus : — Cred că n-o să ne mai vedem prea des de acum Înainte. A Încuviințat În tăcere, cu aceeași naturalețe cu care odinioară Îmi deschisese nasturii de la bluză. Cred că era la fel de ușurată să scape de mine pe cât eram eu să mă eliberez de rolul meu. Am ajuns În camera mea și mi-am turnat
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
din lună. Niciodată până acum nu am pus preț pe lumea reală. Venisem la București tocmai ca să am libertatea să-mi construiesc o bulă perfectă, fără să mă mai stânjenească nimeni. — Ai dreptate, e o mare lașitate să fii artist, încuviință Catinca, râzând cu satisfacție, îmbrățișând ideea. Dacă ești artist, trăiești în lumea ta și nimic nu te poate atinge, într-un fel. Hai să bem pentru asta, spuse ea scoțând de nu știu unde o sticlă de whisky. Remarcând însă mutra mea
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
n-are decât un vis : să mă facă celebră. Eu mă aleg cu gloria, iar el cu banii, nu ? — Păi, ce, nu e echitabil ? protestă Nico. — Deci ești un fel de impresar ? l-am întrebat eu, din politețe. — Cam așa ceva, încuviință negriciosul. Mă ocup de promotion cultural. Catinca, nu bem, dragă, și noi ceva ? Un martini, un whisky ? — Un ceai, dacă vrei... — Ei, ce-o fi... Catinca își puse la loc costumul în cutie, păstrând doar pălăria pe cap, și turnă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
integreze într-un concept cultural, organizez workshopuri culturale, îi învăț să aplice pentru finanțări la instituții culturale sau pentru sponsorizări. Ulterior, când produsul e gata, mă ocup de promovarea lui. — Deci nu ești numai impresar, ci și producător. — Cam așa ceva, încuviință el. — De exemplu, dacă eu am o idee și vin la tine cu ea, mă poți ajuta să o realizez ? — Depinde de idee. Mai întâi de toate trebuie să fie o idee care poate aduce finanțări. În momentul de față
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]