2,579 matches
-
și știe despre ce vorbește. Dar știa că n-o să facă asta, fiindcă fiecare zi În care nu scria și se bucura de comfortul său, În care era ceea ce-i era scârbă să fie, fiecare zi din asta Îi tocea Îndemânarea și-i slăbea voința de a scrie, așa că până la urmă nu mai scria deloc. Oamenii printre care se-nvârtea acum erau mult mai ușor de suportat când nu scria. Africa era locul În care fusese cel mai fericit În vremurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
În munte Înainte să-nghețe pământul. În grota asta a stat un bărbat al cărui cap fusese spart, așa cum se sparge un ghiveci pentru flori, deși se ținea Încă În membrane și-l mai ținea și un bandaj aplicat cu Îndemânare, care Între timp se udase tot și Înghețase, acolo a stat bărbatul ăla cu structura creierului stricată de o bucată de metal care era Înfiptă-n el, a stat o zi, o noapte și Încă o zi. Brancardierii l-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
departe, spre dreapta, jucătorului următor, care este obligat să facă același lucru. Când cercul a fost îmbrăcat și dezbrăcat de toți jucătorii și revenit la cel de la care a plecat, jocul s-a terminat. Echipa care face cu mai multă îndemânare și viteză este câștigătoare. Reguli Cercul va fi îmbrăcat de toți jucătorii la fel, adică începându-se cu piciorul stâng și dezbrăcat prin scoaterea piciorului drept. Indicații metodice Procedeul trecerii prin cerc este arătat și explicat de învățător înainte de începerea
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
pereche după care jocul se reia. În cazul când unul din ei este atins înainte de a-și fi dat mâna cu celălalt jucător, formează cu acesta o pereche care se așează tot în față. 35.Scaunul care fuge Caracterul jocului - îndemânare, atenție. Jucători - 10-30. Jucătorii se așează în formă de cerc la o distanță de un metru unul de altul. Este necesar un număr de scaune egal cu numărul participanților. În lipsa scaunelor, se desenează cercuri cu diametrul de 50 centimetri. Dintre
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
jenată, dar mica panică ce-mi Încercă ființa, căci nu știam ce să fac, fu salvată de fiica ei care se ivi cu cele trei farfurii cu prăjituri pe o tavă mică, ovală, pe care o ținea făcînd haz de Îndemînarea ei de jongleur. Acum eram toți trei la măsuța rotundă de lemn și nu știam dacă să reiau sau nu - și cum? - conversația Întreruptă cu cîteva clipe Înainte, căci fusese oprită exact pe locul unde iarba crescuse lucitoare și multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
el... Moare... — De ce crezi că am venit tocmai de la Pietas Iulia? Proculus se aplecă deasupra lui Antonius. — Da... Da... Îi pipăi mâinile și încheieturile, îi descheie haina și-i puse o mână pe piept. — Da..., zise din nou. Cu multă îndemânare, desfăcu bandajul, în timp ce servitorul deschidea sacul. Proculus examină multă vreme rana, apoi se întoarse spre Errius și Titus. — Ieșiți! porunci. — Dar soldaților... îngăimă Errius. Ce le spunem soldaților? Proculus făcu un gest hotărât. — Stingeți tăciunii. E prea cald aici. Căută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
spune la percuție, o carte despre care nu pot afirma nici cu mare aproximație ce este, fiind deocamdată un mixaj din orice poate fi considerat text, adică sînt pagini de jurnal, eseu, pseudocronici de film sau mai degrabă prezentări cu Îndemînare de cinefil, vagi cronici literare, enervări, ziaristică, ironii, sfaturi agricole, creștinism, ecouri, racursiuri, note, crochiuri, proză scurtă, subiecte de roman, exerciții de scris, proiecte, ciorne, interviuri, fragmente de scrisori, noțiuni de botanică, morală, colaje, aforisme, citate, autoportrete, elemente ale unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
-i spună că-l va căuta tot restul vieții și, dacă nu-l va găsi, îl va căuta în alte vieți și, până nu va da de el, nu se va liniști... Se întrerupse, privind cu atenție, aproape cu admirație, îndemînarea cu care chelnerul îi pusese în față paharul cu coniac, fără să verse o picătură. - Mulțumesc, Petrache. Ești formidabil!... Își apropie buzele și sorbi cu grijă. Apoi se întoarse sprel Maria. - ... Dar nu i-a spus nimic, adăugă. Sau, în
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
găurită de molii... Începu s-o scuture, cercetînd-o îndeaproape. - Se face târziu, spuse Iconaru, luîndu-și iarăși cutia sub braț. Nu stau departe și, dacă pornesc în pas alergător, nu răcesc... Ca și cum nu l-ar fi auzit, Ieronim îi potrivi, cu îndemînare, pelerina peste fota care-i acoperea umerii. - Îl ducem întîi pe el acasă, se adresă Mariei, ca să vedem dacă mai poate intra... - Dacă Borban n-a stins lumina, îl întrerupse Iconaru, îmi deschide pe din dos... - Iar noi, continuă Ieronim
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
arătat mîna - strîngea mînerul briciului În pumn, lama era deschisă peste Încheieturi și ținută cu degetul mare și cu arătĂtorul. Lama era bine fixată, pe tot pumnul, cu partea ascuțită-n exterior. — Ai fost atent? Și acum să trecem la Îndemînarea necesară. Se ridică și lovi În aer de cîteva ori cu mîna dreaptă, cu pumnul Închis și lama desfăcută peste el. Lama strălucea În lumina soarelui. George făcu o eschivă, după care mai dădu de trei ori cu briciul. FĂcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Început să dea lovituri repetate, aplecîndu-se și făcÎnd eschive. A tăiat o dată, de două, de trei, de patru, de cinci, de șase ori. Apoi s-a Îndreptat. Fața Îi era lac de sudoare - Închise briciul și-l băgĂ În buzunar. — Îndemînarea necesară. Și În mîna stîngă e preferabil să ai o pernă. Se așeză și se șterse pe față. Își scoase chipiul și-i șterse banda interioară din piele. Apoi se duse să bea o gură de apă. Briciul e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
să le Împachetați. ― Poftiți la „casă” cu acest bon - i-a răspuns ea puțin bosumflată. Așa cum le stă bine fetelor cu adevărat frumoase. În timp ce Gruia achita cumpărătura, cadâna cu mișcări de mladă În bătaia vântului a ambalat totul cu mare Îndemânare. L-a așteptat să se apropie și, Întinzându-i pachetul, l-a fixat cu privirea ca o vipie de vară, retrăgându-și palmele cu moliciune abia după ce Gruia, fără să-și dea seama, le-a acoperit cu ale sale... ― Poftiți
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
s-a prezentat denaturat în "iepocă", relativizăm continuu. O spun și-o tot spun, în gazetăria pe care-o fac. Da, Antofiță, repetitiv, sînt repetitivă. Poate prea temperamental și deloc efectiv. Șichy îi aruncă lui Tano biscuiți și rîde de îndemînarea cu care-i prinde și-i hăpăie. Îmi ascund intensitatea privirii. Să nu-mi citească nostalgia după viața ei de femeie tînără, despre care nu știu decît că e de femeie tînără, în augustul anului 2001. Nostalgia că niciodată n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
creatoare ale corecturii. Într-o notă despre spații verzi, se tipărise Porcul Libertății. Carmen Fericeanu făcuse c din e, în euristică. Așadar, se ilustrase un număr cu sculptură în lemn. Redactorul de arte, Lucian Foișor, scria despre aceeași sculptură. Aprecia îndemînarea bardei, simbolica grea, gîlgîirea materiei fruste, făcînd trimitere la "capul de lemn de la pagina întîi". Mica ironie a sorții (ajutată de "partinitatea" lui Leandru) a făcut ca fotografia sculpturii să se schimbe cu poza lui Ceașcă. Aceea cu ambele urechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Dintr-o parte în alta. Mi-a făcut o concesie că s-a explicat: E un rit de trecere. Cum? Cîinilor le place să traverseze strada, n-ai remarcat? Fără alt motiv decît curajul. E probă de curaj și de îndemînare să sfidezi pericolul mașinilor, să învingi forța cailor din motor, să-i pui cu botul pe labe. Trebuie să eviți la mustață bolidul. Voi n-ați avut Cavaleri ai Mesei Rotunde? Cruciade? Și noi, cîinii, avem. Avem Cruciada Sfîntului Bernard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
și, deși nu ne‑au făcut nici un fel de probleme vreunuia dintre noi, nici rabat nu ne‑au făcut: douăzeci de parai numai ca să intrăm pe ușă. Dar n‑am apucat să‑mi plătesc partea, pentru că Christian a extras cu Îndemânare trei hârtii de douăzeci dintr‑un morman uriaș de bancnote pe care le scosese din buzunar și i le‑a Înmânat portarului fără un cuvânt. Am Încercat să protestez, dar Christian mi‑a pus două degete pe buze. — Draga mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
era cufundat în întuneric. În mijloc, întunericul își făcuse miez, putea fi orice, statuie ori pom. Petrache știa și, ca de obicei, îi dădu binețe, apoi, tot ca de obicei, se duse în ungherul dinspre răsărit și se cățără cu îndemânare pe ieșiturile din perete. Sub zidurile cetății se căsca o prăpastie al cărei afund zăcea înecat încă în cețuri. În schimb, cerul era limpede ca un geam lipsit de abureală. În ceruri nu respira nimeni. Apoi, dintr-odată, marginile se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de atât ? Nu știu să-ți spun. Mă trezesc uneori ca și cum aș fi încă acolo, dar, pe urmă, nu mai știu, simt că zăbrelele se pot închide din nou, că port pușcăria după mine, ca pe o cochilie. Aveau o îndemânare neobișnuită în a ne scula din morți. Uneori, era cât pe ce să reușim. Dar atunci ne loveau într-un fel care ne scotea din ghearele morții. N-ai să crezi, dar până și moartea, pe care o socoteam tărâmul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
singur. De fapt, înțelese Cosmina, privind cu atenție, doctorul fără de arginți vorbea cu argintul lui. Se oprea din când în când, ca pentru a lăsa interlocutorul să-l ajungă din urmă. Atunci răsucea moneda în aer și o prindea cu îndemânare, cumpănind pentru o clipă cum să-și țină palmele. Iar dacă întrebarea era prea complicată și insuficientă pentru a arăta calea ori felul cum trebuie să mergi pe ea, lăsa moneda să cadă și număra rotocoalele pe care le făcea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
multă pâine gustul nu se simte... Melania adăugă niște apă, să mai lungească zeama. El înghiți pe nemestecate, ca să nu simtă gustul amar al marginilor arse. Când și când fata îi ținea în dreptul gurii lingura în care el scuipa cu îndemânare sâmburii de măslină. Nu-i mai era foame, dar se rușina s-o refuze, căci ea, preocupată să-i ducă lingura la gură și să-l șteargă, parcă uita de durerea surdă din pântece. — O să fie bine, spuse el, fără
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
noaptea, trag la întâmplare prin ferestre cu pușca cu lunetă. Berti râsese de grija ei de a acoperi geamurile împotriva oricărei raze de lumină care ar putea să intre sau să iasă din cameră. De data asta însă admisese că îndemânarea de a trage draperiile, îndelung exersată, își avea rostul ei. „A intrat cineva în casă !“, șoptise, când săriseră amândoi în capul oaselor, buimăciți de zgomotul de geamuri sparte. Le trebuise ceva timp să înțeleagă ce se întâmplase, după ce găsiseră piatra
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de spinarea lui Pârnaie, se ținea cu greu să nu strige „Iadeș !“, ca sub amenințarea unei iminente descăpățânări. Altminteri, despre Isaia, călugărul fără schit, cu crucea pe piept, se putea spune că e un om bun, chiar dacă el ascundea, cu îndemânare, acest lucru. Cât despre Marchiză, nu trebuie să spunem nimic, căci nimic n-ar mai fi de spus după ce văzul își făcea treaba. Precum amforele vechilor greci, Marchiza era făcută numai din forme care te îmbiau să torni înăuntru. Contururile
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lui Isaia presimțirile morții mici de care pomenise Bunelu și se așeză, cu năduf. Iadeș își goli buzunarul de semințe, le vărsă în fes și începu să le crape. Mierlă veni lângă el, privindu-l, cu buzele țuguiate. Sparse cu îndemânare semințele pe care le primi, apoi, după ce termină miejii, începu să mestece cojile pe care le scuipase cu grijă în căușul palmelor. Magdalena începu să tușească uscat, sufocându-se. Lucică o strânse în brațe, dar mai rău făcu. — Niște apă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Atunci când ultimul dintre ei spuse gata și lăsă creionul jos, se întoarseră cu fața spre mijlocul cercului și își puseră foile la un loc. Fiecare desenase ceea ce văzuse săltând pe frunze în fața sa. Toți văzuseră același lucru. Nu aveau aceeași îndemânare la desen și nici nu îl desenaseră în aceeași poziție. Probabil că, dacă cineva ar fi suprapus desenele într-un film de animație, cele patru desene rulate succesiv ar fi reprodus unul dintre salturile lui de lăcustă. Magul frunzelor avea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nimeni. Ușa se deschise iarăși, cu o opinteală care aproape că o scoase din balamale. Namila râdea ca de o mare izbândă. Ținea în mâini și pe brațele cât niște burlane farfuriile cu mâncare. Le lăsă pe masă cu aceeași îndemânare cu care adusese și berea. — Atât de greu e să numeri până la trei ? îl întrebă Maca. Namila râse din nou, semn că nu înțelesese nimic. Îl bătu pe umeri cu prietenie, zguduindu-l : — Om bun, hârâi. Privi cu satisfacție masa
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]