2,826 matches
-
să emigreze cu toate angaralele, având în mână prospectul, și pe masa ovală din Cöln zăceau cele două aparate de fotografiat, cilindrii negri, lentilele, filtrele și tata citea instrucțiunile, desfăcea piesele, le monta iar, introducea un film, ieșea în grădină, îngenunchea pe răzorul cu micsandre, ținându-și fața întoarsă într-o parte și, în timp ce apăsa iar și iar declanșatorul, în interiorul lui se stingea imagine după imagine. Acel carusel cosmic al sentimentelor se poticnea brusc de o mare decepție. Se pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Phil stând în pragul ușii, cu o sticlă de șampanie în mână, căreia îi sărise dopul chiar atunci. Lisa, așteaptă, așteaptă-mă! Își înșfăcase haina și ieșise în fugă din casă, lasându-l pe Phil prăbușit pe un fotoliu, cu Tally îngenuncheată lângă el, încercând din răsputeri să-l liniștească. Alfie sări din taxi să deschidă ușa, dar Lisa traversă strada în fugă și începu să alerge stângaci către râu. — Ce se întâmplă? mă întrebă când am țâșnit pe lângă el. — Trebuie s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
aflați că am fost concediată. Capitolul 15tc "Capitolul 15" Izbucni în plâns. Kieran se grăbi să o consoleze, dar ea îl împinse. Mark se grăbi spre ea imediat, o luă ușor pe după umeri și o conduse până la un fotoliu. Apoi îngenunche pe podea și o luă de mâini. Ce s-a întâmplat, Lisa? o întrebă. —Le-am spus că sunt gravidă și m-au concediat, se plânse ea. —Ești sigură? întrebă Phil. Nu au voie să facă asta. Lisa îl privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
scorpie. V-am văzut sosind acum o groază de timp. Copiii au vrut să jucăm o partidă mică de ping-pong. Întotdeauna făceam asta înainte de micul dejun. Văzu cum mi s-a schimbat brusc expresia feței și dădu fuga la mine, îngenunchind în fața fotoliului și punându-și mâna cu blândețe pe părul meu transpirat. —Fac toate astea doar pentru că cei mici sunt supărați din cauza divorțului. Toate schimbările astea le fac rău. Am vrut doar să le ofer puțină stabilitate și rutină, măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Fata mă trase după ea spre divan, pe colțul căruia se răsturnă înapoi, cu șezutul înălțat pe o pernă. O aromă putredă și dulce ca briza țărmului marin, ca mireasma ascuțită a merelor stătute în vin, îmi biciuia sângele, așa cum îngenuncheat între picioarele ei desfăcute ca un „M”, sărutam musca roșcovană a părului, fixată ca o coroniță peste sex. Fata își trecu o mână prin cârlionții mei dezordonați ce-mi cădeau peste frunte, strângându-mi obrajii înfierbântați între pulpele de carne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ca să-i simt bătaia inimii, apăsai buzele sub urechea ei stângă, acolo unde simt că-mi zvâcnesc și mie venele când mă apropii de femeia care-mi place mult. Ea se ridică ă zăvorască ușa, înaintă apoi spre mijlocul covorului, îngenunche pe un picior, apoi pe celălalt, și-și propti podul palmelor pe preș, cu mâinile ușor depărtate. Mă dezbrăcai halucinat, îngenunchind ca pentru rugăciune între gleznele ei. - Te iubesc frumos și cu înțelegere, i-am șoptit sugrumat și mâinile mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mă apropii de femeia care-mi place mult. Ea se ridică ă zăvorască ușa, înaintă apoi spre mijlocul covorului, îngenunche pe un picior, apoi pe celălalt, și-și propti podul palmelor pe preș, cu mâinile ușor depărtate. Mă dezbrăcai halucinat, îngenunchind ca pentru rugăciune între gleznele ei. - Te iubesc frumos și cu înțelegere, i-am șoptit sugrumat și mâinile mi-alunecară sigure dedesubtul ei, cuprinzându-i pântecul mărit și tare, ca umplut cu fontă, pe care mi-l apropiai, presându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și să-mi mărească panica; de patul în care am dormit împreună cu trupurile aproape și gândurile străine și în care eu i-am iubit chipul, mâinile și sufletul. Lumânarea cu flacăra galbenă, tremură umbre pe mânuțele ei adorate, așa cum stă îngenuncheată lângă mine. Ochii ei frumoși și triști înoată în lacrimi adevărate, care se preling nenumărate pe chipul ei pălit de suferință. Unde e privirea ei haină, plină de răutatea omului sănătos? - Adio! Zice Zitta și mă privește rugătoare. ...Ah, uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de acasă, recunoscu el obosit, arătându-mi în același timp o fereastră deschisă în clădirea din capătul opus al străzii. „Acolo e camera mea, și fiindcă vreau ca doamna Pipersberg să nu ne simtă, urmează-mă până în dreptul ferestrei. Voi îngenunchea, îmi spuse dânsul tainic, ca să te poți urca din stradă ca pe o scară de pompieri, pe ramificațiile coarnelor mele, cu vârfurile sprijinite pe cerceveaua acoperișului”. - „De ce atâta oboseală?” în întrerupsei pe tonul cel mai amical, sprijinindu-l până la poarta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
până la trei și strigă „Gata”! Mă întorc să o caut și dau de Adriana. Are aproape șapte ani și cu șase, de când e moartă, fac treisprezece. - Unchiule, am venit să mă fotografiezi. - Nu-i nevoie, plâng cu ochii uscați și îngenunchez în fața ei ca să-i culeg viorelele din ochișori. Adriana ascultă cum fulgii mari se așază afară, pe zăpada proaspăt așternută. Ascultă cu gura întredeschisă din pricina polipilor și își înalță căpșorul blond, ca să-și rotească privirile prin odăiță. - Adriana, murmur eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
bruscă a căpșorului neastâmpărat. O sărut pe umărul rotund cu reflexe roze. Eva se întinde cu spinarea pe masă și așteaptă. Carnea ei are optsprezece ani și miroase a fân cu floare și a grajd de escadron. Îi adulmec subsuoara, îngenunchind apoi, ca să-i ling degetele, lăsate moi, în voia voluptății. Coboară pleoapele și ridică genunchii lipiți unul de celălalt, până la gură, acoperindu-și astfel pântecul supt, cu pulpele strânse. Ridicat în tălpi văd cum intru. Fără să mă mișc întind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
eu cu lacrimi. Numai cine cunoaște plânsul mut cu ochii uscați poate să înțeleagă de ce vreau să plâng și eu o dată, cu obrajii scăldați în șiroaie nesfârșite. În primul și ultimul meu ceas, după moartea Gloriei voi coborî storurile și îngenuncheat în fața patului în care ne-am chinuit pentru greșelile noastre, voi săruta smerit chipul ei de sfântă. Mă voi înclina să-i umezesc buzele reci, cu năvala nesecată a lacrimilor, mângâindu-i brațul gol, întins de-a lungul trupului acoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
țipăt venind din dormitorul dlui James și Îl găsi Întins pe podea În cămașa de noapte, Încâlcit În firul lămpii electrice, pe care o dărâmase de pe noptieră În timp ce Încerca să ajungă la clopoțelul pentru servitori. — Ah, domnu’ James! exclamă ea, Îngenunchind alături. V-ați lovit? — E fiara din junglă, murmură el, care a sărit. — Nu e nici o fiară aici, zise femeia privind În jur prin Încăpere, Întrebându-se dacă nu cumva pisica Îngrijitoarei intrase În apartament. Ați căzut, atâta tot. Minnie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
un oraș care, pentru dimensiunile lui, să aibă atâtea. Majoritatea - În orice caz, toate cele vechi și frumoase - sunt romano-catolice, dar Într-o zi, când eram mai trist ca niciodată, am trecut pe lângă o biserică luterană și am intrat, am Îngenuncheat și am Încercat să mă rog, fără prea mult succes și fără să mă simt mai ușurat. După o vreme, a intrat un preot, care m-a observat. Când m-am ridicat să plec, m-a abordat și i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Henry. O ninsoare puternică ar fi putut ține În casă jumătate din spectatorii de la premieră. Smith Îi urmări fără efort gândul. — În ziarul de ieri scria că s-ar putea să cadă câțiva fulgi, dar nimic care să ne neliniștească. Îngenunche lângă cămin și apropie un chibrit de duza de gaz, care se aprinse cu o pocnitură. — Să dau drumul la apă În cadă, domnule? — Da, Smith, mulțumesc. — Și costumul obișnuit pentru sâmbăta seara În oraș? Haina de catifea neagră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pe hârtie însoțite de imagini. „Făcute sunt doar pentru vânt. / Plutesc mereu, adâncul nu-l măsoară...“ Au luat naștere, în tuș, desene de călugărițe ca joc alternativ în alb-negru pe suprafețe mari. Cu pensula saturată, pe coli de format mare: îngenunchind, zburând, săltând și navigând în volte împotriva vântului, spre orizont; în chip de starețe cu atitudini dominatoare și adunate în conclavuri euharistice; câte una în parte sau pe perechi, dezbrăcate până la boneta cu aripioare, toate aceste călugărițe le datorez nefericirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
spre locul unde, înnobilat de lama unui cuțit de piatră, chiar zeu va deveni. Un țipăt străbate cerul. Ridic privirea și văd pasărea șarpe zburînd în cerc deasupra mea. Viziunile se lămuresc căci toți mă văd și-n fața mea îngenunchează. E Qutzalqoatl, șarpele-cu-pene. Probabil că mă vrea pe mine în locul celui ales. Apare zi de zi... Mi-am făcut un obicei de a cumpăra eu sticla de băutură și de a căuta abatoarele. Marea piață a Piramidei îmi apare în
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
și suferința sînt aceeași lumină privită altfel. Căldura raiului cu sărăcia duhului său ne amintește visul fericit ce-n veghe nu pare decît o prostie. Dar, nu e. E bulbul zemos al gîndului treaz și ne înalță pentru a ne îngenunchea.. Pentru că ne proiectăm înălțimea pe care n-o vom atinge niciodată. Căci, dacă durerea e un galben greu în zestrea noastră, fericirea e o iluzie. Ca orice tinerețe a unui chip uman nu ține decît o clipită. Apoi, decade. Pînă
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
împroșcat cu noroi în tine și în cei iubiți. Ți-a făcut plăcere să chinuiești și-n delirul perversiunii tale, te-ai strivit. Pînă și lucrurile pe care le-ai atins s-au destrămat cuprinse de gangrenă. Caută mai bine!” Îngenunchez și îmi apăs pumnii pe piept încercînd a-mi potoli spaima și bătăile disperate ale inimii. Nici moartea nu m-ar putea scăpa de Judecătorul nemilos. N-am unde să fug căci dezvăluirea vine din interior. Abia rostind cuvintele, sugrumat
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
iubit prea tare oamenii și mau lovit; i-am iubit pe ai mei și m-au lovit. Dacă nu iubesc, las durerea să mă copleșească. Dar cum să mă întorc la iubirea lor? De unde atîta dragoste? Îmi văd gîndul îngenunchiat. Îngenunchează și trupul. „-Acum m-ai dezamăgit.” -se aude drastica voce a Judecătorului. „-N-ai depășit proba ascultării. Și suferi pentru că prețuirea pentru tine însuți te-nchide înăuntrul tău. Adio, dragoste! Nu ești destul de nobil căci, singura bijuterie ce-o porți e
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
atât de CATEGORICĂ, voi aprinde această noapte a tăcerilor cu milioane de stele prin fereastra plânsă a dragostei albe și EA, DRAGOSTEA FLĂMÂNDĂ DUPĂ VOCILE INFINITULUI. Da, infinitul albastru al acestui DELIR, ce îmi sfâșie distanța și mă face să îngenunchez în TRESĂRIRILE UNUI TELEPATIC VIS, Da, visul de-a iubi, la fel de mult un început de iarnă plânsă, prin norii cețoși ai delirului în ZESTREA ÎNNOPTĂRILOR, unde nici un RĂCNET nu e la fel de conceput, așa cum înghețul dorului îmi sfâșie, întreaga-mi ființă
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
să pot viețui, așa cum și ziua viețuiește alături de sufletul nopților. Când, sunt încolțită de lumea hidoasă și-n ochii și ghearele lor nu sunt decât răutăciunile timpului adunate ca și cum ar sta la pândă să-mi încolțească nemurirea. Eu, ființa stelară, îngenunchez în creerul nopților unde Ochii mamei mă urmăresc și de acolo de sus îmi dă putere de a merge prin zile cu forțe noi și puternice de viață. Da, mama ce pentru mine mi-a dat ultimul ei cuvânt “Tu
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
lui Ștefan cel Mare și Sfânt Venim la tine ȘTEFANE, să ne binecuvântezi pentru o altă viață, toată suflarea Moldovei la tine se-nchină, în dansul pământului e zâmbetul rece pe față. Venim la tine ca la un Dumnezeu, să-ngenunchem pe corabia de cer sângeroasă, Din sabia ta curge un sânge albastru de Promoteu Peste osânda țăranului întoarsă pe oază. Venim la tine, ai milă de toți cei flămânzi, bolnavi și plini de-ntuneric căci pământul mai iartă fărâme de
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
blesteme Când sufletu-i albastru și soarele mi-i scut Ființa mea de doruri e chinul din poeme. Am căutat prin viață și am crezut Că iubirea mi-e freamăt de tăcere Când cerul se preface-n taine de cuvânt Îngenunchez în noaptea iubirilor de sfere. AȘTEPTAREA-I LACRIMĂ DE ZARE Nu știu de pot să uit vreodată Chipul celui ce-n vis mă face Să las iubirea pe-un țărm plecată Și-n sărutări, delirul să-l îmbrace. Nu știu
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
lacrima uscată sub pământ Omenirea din dureri mai iartă Floarea întunecată de mormânt. Și de-ar fi ca îngerul de pază Să lumineze nopțile de dor Când trupul de țărană se-ncarnează Prin veșnicia albului fior. Eu aș veni alături de tritețe Îngenuncheată-n florea de pământ Când bătrânețea ninsă-n dimineți Aprinde-n taină o CANDELĂ DE VÂNT. DURERE DINTRE VEȘNICIE în memoria mamei, Elena Costea S-au scuturat salcâmii. E toamnă și e trist. Când mă despart de viață și merg
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]