3,183 matches
-
toți l-au citit pe Balzac, despre nemți că toți beau bere și se pricep la filozofie. Prejudecățile despre Mexic sunt mai exotice. Sombrero, fiesta, pasiunile, nu lipsesc însă din ele. E duminică, e soare și suntem amestecați în publicul înghesuit pe băncile unei tribune înguste, în fața unei arene, undeva la marginea capitalei. Va avea loc aici o întrecere de charros, ceva, după câte înțeleg, între coridă, turnir medieval și serbare de cowboy. Tribuna e în umbră. În schimb, arena acoperită
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
poroasă, ca în vechile statui. Pașii sunau pe străzi ca pe coridoare. Nimic nu absorbea zgomotele, nu le atenua. Ziua, soarele ardea nestingherit zidurile caselor, mai degrabă modeste, neapărate de nimic. Atunci, până și umbra era fierbinte. Seara, lumea se înghesuia pe trotuare, căci zidurile încinse n-avuseseră timp să se răcorească. Și, treptat, febra pietrei devenea propria ta febră. Poate și de aceea mi-am zis că Merida se numără printre acele orașe din care pleci înainte de a le cunoaște
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
și de participare, cuvinte, cuvinte și cuvinte. Dezorientat, clipeam din ochi la toate mutrele alea de gorilă, de miss Piggy, de arabi, de stafii, de capitaliști în putrefacție, de pușcăriași, de mumii, de elefanți și de inorogi, clipeam din ochi, înghesuit de peste tot, și 138 continuam să le strig în față versuri absurde: "Să ne coborâm în rîpa/Care-i Dumnezeu când cască/ Să ne scufundăm în lacul/Cu mătăsuri verzi de broască..." Riff-urile de chitară explodau ca artificiile pe deasupra, frigul
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Tudor Svetlana Cârstean (Marguerite Duras) 1. Cred că soarele a răsărit undeva dincolo de zidurile camerei, dar nu mai văd nimic și nu-mi mai imaginez lumea de-afară, ce fac oamenii, în ce fel se mișcă, cum aleargă și se-nghesuie în autobuze, cum se privesc furioși. Doar aud. Stau aici, pe patul din Polizu, castanii sunt în floare, e un fel de parfum prin aer de la castanii ăștia, un parfum care intră discret printr-un mic geam deschis. În blocul
A scrie. A naste. Tudor. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Svetlana Cârstean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1767]
-
s-au ridicat deja nerăbdători, se caută se regăsesc unii pe alții în mulțime, se adună lângă traista cu mâncare, încheie și Preasfinția Sa Episcopul mulțumindu-ne de a fi venit să căutăm cheile la ușile Domnului, Amin! lumea se înghesuie la prescură, se calcă în picioare, un țiuit ascuțit în difuzoare, microfonul e demontat, eu caut din ochi casa veche cu ferestre joase și prispă de lemn în care mi-am petrecut, n-o văd de aici și încep să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mi-am petrecut, n-o văd de aici și încep să cobor făcându-mi loc printre oamenii grăbiți să-și recupereze darurile sfințite pe masă, mă așez și eu la rând la prescură, preoții în odăjdii vorbindu-și unii altora, înghesuiți în jurul Preasfinției Sale, părintele Varava gazdă, îmi dau seama că astăzi nu va avea timp pentru mine și mă îndrept spre chiliile vechi ale călugărilor, îl ajung din urmă pe fratele Rafael, ne oprim lângă podețul de lemn, mă îmbrățișează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
a suflatului vopselei în tipare de hârtie dinainte confecționate, palmierii încadrați în romburi mari de linii albastre, trunchiurile șterse sunt dispuse simetric, nu i-au încăput zugravului mai mult de patru palmieri pe un perete, pe cel cu ușa a înghesuit trei, iar pe peretele dinspre stradă câte unul de-o parte și de alta a ferestrei, camera cu treisprezece palmieri, prin colțuri peretele s-a crăpat și cade tencuiala, N-am zugrăvit, s-a scuzat preoteasa când mi-a arătat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
nici el nu umblă prea des la biserică și ne despărțim de mama și de Corina, ea se desprinde leneș de, bărbații intră pe o poartă în biserică și femeile pe alta, abia ne putem strecura înăuntru de mulțimea copiilor înghesuiți la ușă, tata e salutat din gesturi și priviri de cei ajunși deja în biserică, eu și Alex îl urmăm spre locul statornicit bărbaților din familia noastră, recunosc chipurile pe care le văd în jur și instantaneu eu și Alex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
dar, și copiii cu buzunarele burdușite de ouă, câte ouă ai la tine, eu patru, eu cinci și cu cele două, râd copiii, nu le pasă că înconjură biserica pentru a treia oară și clipa Învierii e aproape, lumea se înghesuie spre poarta bisericii, glasurile nu contenesc, cel reîntors din America deasupra tuturor filmează, dă-mi lumină! se mai sting încă lumânările, copiii se îmbrâncesc și fetele întoarse spre aparatul de filmat ca să le vadă America; Glasul preotului răsună în fața porților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
lumină! chemarea dulce și glas de clopote risipind întunericul, în plină noapte pe pământ e ziuă, Cristos a înviat din morți, cu moartea pre moarte călcând și celor, oamenii grăbiți să ia lumina vieții, ca fluturii de noapte la lumină înghesuindu-se, doar eu, cu sufletul neîmpăcat și tulbure la această sărbătoare a luminii, și ochiul preocupat al Americii, deasupra noastră n-am văzut lumina, 2 mai, pe drumul spre mănăstire de la școală împreună cu Daniel, el zburdă fericit înaintea mea, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
contrazis. E de încredere și are potențial. Dă-i postul. 4tc "4" Clodagh s-a trezit devreme. Nu era nimic nou în asta. Clodagh se trezește mereu devreme. Asta fac copiii din tine. Dacă nu plâng să fie hrăniți, se înghesuie în pat, între tine și soțul tău, iar dacă nu fac nici asta, îi găsești în bucătărie la ora șase și jumătate sâmbătă dimineața, ciocnind oale și castroane cu îndârjire. În această dimineață erau la capitolul dat iama în oale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
oameni, spuse Ted în defensivă. Uită-te la Harry Hill, la Kevin McAleer. Oh, Dumnezeule! Ashling simțea că i se înmoaie picioarele. Haide, să mergem. Când să iasă din apartament, în hol s-a produs o ambuscadă, deoarece toată lumea se înghesuia să îl atingă pe Buddha cel norocos. Numărul urma să aibă loc într-un club mic și aglomerat. Ted era programat la mijlocul spectacolului și, deși comedianții profesioniști erau inteligenți și șmecheri, Ashling nu putea să se detașeze și să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
De obicei nu sunt așa, spuse Lisa cu o figură dură. Nu vreau să mai vorbim despre asta. — Am și uitat. 9tc "9" La finalul primei zile, Ashling era gata să se prăbușească. Fericită că nu mai trebuia să se înghesuie într-un autobuz sau microbuz, s-a împleticit pe jos până acasă. Era norocoasă. Măcar avea o casă unde să se ducă - Lisa trebuia să meargă să își caute una. Ashling a intrat mulțumită în apartamentul ei, s-a descălțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
său - douăsprezece procente din cât trebuia să avem. Lisa tresări surprinsă. Asta nu se mai întâmplase până acum. Deși pe vremea când era editor la Femme negocierile aveau mereu loc în avans, creatorii de modă și companiile de cosmetice se înghesuiau să cumpere pagini întregi pentru reclamele lor. Și, după cum știe toată lumea care lucrează la reviste, venitul generat de reclame este mult mai mare decât cel care provine din vânzarea spațiului editorial. Cel puțin așa ar trebui să fie. Dacă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Jack Devine în cameră. O făcea să se simtă atât de incomod. —Foarte sexy. — Și gradul de romantism? întrebă Lisa, eliminând suspansul. Ai cunoscut ceva tipi? —Păi, eu, șopti Ashling, am dansat cu un bărbat, recunoscu ea. În timp ce toată lumea se înghesuia să afle detalii, Jack Devine se uita la ea cu ochii întredeschiși. A fost vorba de un singur dans, protestă Ashling, nici măcar nu m-a întrebat cum mă cheamă. —Ai făcut poze la club, a spus Lisa. Nu era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
mereu efectul acesta asupra ei. Sprijinită de Mike, ținând pe al său Owen de numai trei anișori în brațe, era Monica. Zâmbea fericită, părând tânără, cu părul fin și aranjat, cu genele lungi ca ale Priscillei Presley. Și, în centru, înghesuită între cei doi adulți, cu ochii ei de șase ani încrucișați comic, era Ashling. Lucifer, înainte de cădere, acesta era gândul care îi trecea mereu prin minte când se uita la fotografia asta. Păreau o familie perfectă. Dar deseori se întrebase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
camera aglomerată, oamenii veneau tot timpul la el, mai ales alți comici, și Marcus i-a făcut cunoștință cu toți. M-aș putea obișnui cu așa ceva, se gândea ea. Numărul era similar cu altele la care mai fusese. Mulți oameni, înghesuindu-se într-o sală mică și întunecoasă care deținea, într-un colț, un petic mic de scenă. Comicul de care era interesat Marcus se prefăcea a fi maniaco-depresiv și își spunea Lithium Man. Când și-a terminat scurtul număr de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
reuni se adăuga la experiența compatibilității. Era fată mare acum și știa că nu trebuie să se aștepte la minuni. Oricum, nici prima partidă de sex cu Phelim nu fusese tocmai cutremurătoare. 38tc "38" Duminică dimineața, Clodagh s-a trezit înghesuită pe o suprafață de zece centimetri, la marginea patului. Craig o împinsese acolo, deși putea foarte bine să fi fost Molly sau chiar amândoi. Nu își putea aminti când ea și Dylan dormiseră ultima dată nesupravegheați și era atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pe ea, spuse Lisa nervoasă. —Păi, ce zici dacă le-am face vizibile cu ochiul liber? Ashling și Mercedes au întors vederea până când lumina a căzut astfel încât să facă acele cuvinte să apară - erau scrise tot cu argintiu, mici și înghesuite într-un colț. — Asta o să îi intrige, spuse Lisa, mohorâtă. Ashling era îngrijorată. Totul părea un pic cam prea inteligent. Dacă ar fi primit așa ceva în poștă, ar fi aruncat-o la gunoi. Lisa a plecat pentru o zi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ultimelor patru zile. A format pentru a mia oară numărul de acasă al lui Marcus. Robotul telefonic. Apoi numărul lui de la serviciu. Mesageria vocală. Într-un final, a încercat mobilul. — Tot nu răspunde? întrebă Joy, în timp ce ea și Ted se înghesuiau alături de Ashling pe patul ei micuț. Nu. Doamne, cât îmi doresc să răspundă. Vreau doar niște răspunsuri. —E un laș ordinar. Treci pe la locul lui de muncă, stresează-l la numerele de comedie. Asta chiar ar fi bine, de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Ar trebui să spui că măcar nu faci zgomot când mănânci. Aha, am înțeles. —Sau că nu ești grasă și pofticioasă, o ajută Jessica. Sau că nu sunt eu cea care se tot bese, spuse Lisa. — Da! În timp ce toți erau înghesuiți în jurul mesei din bucătărie, cu televizorul mergând de nebun, cu mustăți de lapte pe boticuri, probabil și pe al ei, Lisa avea un déjà vu. De ce anume? De ce îi amintea asta? Și a realizat înfricoșată ce era. Era vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
nu-s lucru lejer./ Dar domnul Foc mă-nfierbântă, iar domnul Gheață îmi dă fiori,/ Mie asta-mi sună a serviciu complet și strig Oho până-n zori!“ Eram din nou celebru pe plan local. La apel am văzut cum se înghesuie lumea să facă pariuri și am primit palme de încurajare pe spate de la polițiști pe care nu-i mai văzusem în viața mea. Grăsanul de Johnny Vogel se uita urât la mine de fiecare dată când ne întâlneam în vestiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
amețită ea însăși de victorie. I-o tragi în vestiar sau pe bancheta din spate, un loc prea strâmt pentru picioarele tale așa că mai tragi și câte un șut în ferestrele laterale. După asta, când ieși în mulțime, oamenii te înghesuie, roiesc în jurul tău , vor să te atingă și ești iar în al nouălea cer. Rutina asta devine tot o parte a jocului, a unsprezecea rundă dintr-un meci de zece runde. Iar când te întorci la viața de zi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
că transpir sânge de animal. Dansând în vârful picioarelor, m-am îndreptat spre colțul meu și am străbătut cea mai incredibilă gloată amatoare de box pe care am văzut-o în viața mea. Sala era plină până la refuz. Spectatorii erau înghesuiți pe bănci și scaune înguste de lemn. Fiecare ființă părea că strigă din toți rărunchii, iar cei așezați pe scaunele de pe interval mă trăgeau de halat și mă îndemnau să ucid. Ringurile laterale fuseseră demontate, iar ringul central era scăldat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
acum se trecea la prudență maximă - specialitatea mea. În următoarele patru runde am dansat, am eschivat, am expediat directe de la distanță, profitând de alonja mea, și nu i-am permis lui Blanchard să mă prindă în clinci sau să mă înghesuie în corzi. Mi-am fixat un singur obiectiv - arcadele lui cu urme mai vechi de răni - și l-am pisat cu lovituri scurte, trimise cu stânga. Când directa îl lovea din plin și el ridica garda într-un gest reflex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]