4,859 matches
-
mă simțeam de parcă văzusem o statuie abandonându-și postura Încremenită pentru a-i trage un bobârnac zdravăn unui porumbel. În Încercarea de o face să mai uite, i-am spus: — Lou, lasă-l Încolo pe Derek. Ar trebui să te Îngrijoreze problemele tale. — Despre ce tot vorbești acolo? Mi-am forțat un zâmbet larg. — Te simți ca peștele În apă la sală. Postul de director te prinde de minune. Mai bine ai grijă să nu te acuze cineva că ai lichidat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Tu n-ai mai văzut-o niciodată pe-aici? — Nu, am răspuns eu Încet. — Doar nu crezi că... — Nu pot să mă gândesc la nimic până nu beau o cană de cafea, am zis Într-o doară, nevrând să o Îngrijorez și mai mult. O să-l sun pe Hawkins. Promit să revin cu un telefon imediat după aceea. Am pus receptorul la loc În furcă, Întrebându-mă dacă să-i spun lui Hawkins că, În cazul În care persoana pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
imediat? l-am Întrebat. De altfel, nu venisem decât ca să mă antrenez, nu aveam ore de predat. Brian Încuviință din cap cu o mină serioasă. I-am mulțumit, fiind mai degrabă curioasă decât Îngrijorată. Dar poate că m-aș fi Îngrijorat dacă mi-aș fi dat seama că mă urmărea. * * * Era sfârșit de săptămână și Camden vuia de activitate. În fața intrării unui autointitulat târg de antichități, pe care eu Îl bănuiam a fi mai degrabă o vânzare de vechituri direct din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
posibil chiar să vinzi ceva, Îmi spuse. Presupun că n-ai nici cea mai vagă idee cât să ceri, nu? La preț mă refer. — Vai, Doamne... am zis, intrând În panică. El părea să fi anticipat reacția mea. — Nu te Îngrijora, de asta sunt aici. Cred că ar trebui să discutăm despre termenii contractului, nu? Ce-ar fi să treci mâine pe la galerie, În jur de prânz, ca să rezolvăm hârțogăreala? Știi unde e galeria, nu-i așa? N-am reușit decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
aici rude, prieteni?“ I-am răspuns că nu, fără să mă opresc, temându-mă că am de-a face cu cine știe ce pungaș, În cel mai bun caz cu un milog sau cu un pisălog. Dar bărbatul a continuat: „Nu te Îngrijora de stăruința mea, nobile vizitator. Stăpânul mi-a poruncit să mă așez În acest loc, așteptând orice călător spre a-i oferi ospitalitate“. Omul părea de condiție modestă, dar era Îmbrăcat cu veșminte curate și cunoștea deprinderile oamenilor respectabili. L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Judecății. Ar striga, dar țipătul i se preschimbă Într-un murmur bucuros și tânguitor: — Djahane! Ea dă la o parte marginea draperiei, Își ridică vălul și zâmbește, dar Îl oprește, printr-un gest, să se apropie. — Sultana, spune ea, este Îngrijorată de lupta care se desfășoară În sânul divanului. Tulburarea se răspândește, se va vărsa sânge. Sultanul Însuși este foarte abătut din acest motiv, se mânie des, haremul răsună din cauza izbucnirilor lui de furie. Această situație nu poate continua. Sultana știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
are nevoie de un mandat clar; pune, așadar, problema Încrederii, amintindu-le deputaților că ultimatumul expiră la prânz, că timpul e măsurat și că dezbaterile nu se pot eterniza. Pe tot parcursul intervenției, n-a Încetat să-și Îndrepte privirile Îngrijorate spre galeria invitaților, unde tronează dl Pokitanoff, căruia nimeni n-a Îndrăznit să-i interzică intrarea. Când prim-ministrul se așază la loc, nu se aud nici huiduieli, nici aplauze. Nimic altceva decât o tăcere strivitoare, copleșitoare, insuportabilă. Apoi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
se adoarme târziu. Dacă aș fi fost mai mare, aș fi avut un nume distins și i-aș fi strigat Annei „aspetta”. Așa, nu i-am spus nimic și ne-am dus fiecare în drumul lui. Signor Giovanni nu era îngrijorat, deși eu lipsisem atât de mult. Conducea bicicleta în sufragerie, stătea cocoțat în șa numai în maiou și pedala pe loc. Partea din față a bicicletei se mișca în sus și în jos, asta face bine la inimile mici. Signor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
dans pe atunci - și acolo, prietena lui s-a îndrăgostit de mine. În orice caz, a început de îndată să-mi facă ochi dulci cu nerușinare, chiar în prezența iubitului ei, însă pe mine, deși nu-mi era neplăcut, mă îngrijorau oarecum riscurile, căci nu-mi puteam permite să pierd patul pe care mi-l oferiseră. Lui nu i-a scăpat schimbarea situației și s-a plâns părinților săi, care m-au chemat după câteva zile și mi-au spus cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Ele încercau să-i smulgă tatei receptorul din mână. Dar tata l-a pus pur și simplu în furcă. S-a întors către noi. „A trebuit să facă iarăși un drum în capitală. Autoritățile o presează. Pun întrebări. S-au îngrijorat. De la minister vin somații. Așa sau așa, răbdarea lor e de-acum pe sfârșite.” „O amenință?” a întrebat doamna Sanowsky. „Nu, deocamdată nu, eu mai am încă locul de muncă și pe tine te așteaptă la școală. Ți se permite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
liniștisem și eram de părere că uneori mersul la doctor poate fi chiar distractiv, când el mi-a spus să-mi pun pantalonii și să aștept afară. Va veni sora, ca să mă conducă la alte examene medicale. Eu m-am îngrijorat din nou și m-aș fi lipsit bucuros de celelalte examene medicale, dar se părea că dinamica musculară, activitatea inimii și structura oaselor erau importante atunci când oamenii în alb aveau de luat hotărâri. Câteva zile mai târziu, tata m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
fi trebuit să fiți acolo și să vedeți, peste tot recuzită, instrumente muzicale și, printre ele, soliștii cu machiajul pe față, corul, instrumentiștii și publicul. Atâția câți au avut loc. După un timp, eu n-am mai rezistat, eram prea îngrijorată de soarta voastră, așa că am ieșit și m-am dus. Era macabru. Ca un mormânt și noi toți înăuntru. Am trecut și pe la bunica și bunicul. Erau la vecini și păreau mai vioi ca mine. Dar povestea cea mai nostimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Precis că am fi băgat în sperieți tot Evul Mediu. Într-o zi, spre sfârșitul anului școlar, tata a intrat în clasă. I-a șoptit ceva la ureche profesorului, după care eu am avut voie să plec de la oră. Mă îngrijorasem întrucâtva, întrebându-mă oare ce poznă făcusem, dar am observat numaidecât că tata era foarte bine dispus. Pe stradă mi-a atras imediat atenția un automobil de teren cu număr de Italia: ROMA. Atunci totul mi-a devenit clar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
și pe colo. A privit și el peste stradă, eu am știut imediat că se uitase la mine și m-am tras repede înapoi, în umbră. M-am îmbujorat toată ca o fetiță, imaginați-vă, pentru o clipă m-am îngrijorat la gândul că el ar putea să observe. Apoi a început dintr-o dată să facă semne, eu n-am înțeles nimic, dar mi-am adunat tot curajul și i-am răspuns și lucrurile au mers așa mai departe, câteva zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
dintre care prima era declarația de război a republicanilor. Nu pricep ce i-a apucat pe acești oameni, spuse el, țara afundată În cea mai teribilă criză din istoria sa și ei vorbesc de schimbarea regimului, Eu nu m-aș Îngrijora, sire, nu fac decât să profite de situație ca să răspândească ceea ce ei numesc propunerile lor de guvern, În fond nu sunt mai mult decât niște sărmani pescari În ape tulburi, A se adăuga, cu o lamentabilă lipsă de patriotism, Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
va exploda și va deveni publică, Să sperăm că nu va bubui prea tare când va exploda, Bubuitura va fi mai puternică decât cel mai asurzitor tunet auzit vreodată, iar fulgerele mai orbitoare decât toate fulgerele la un loc, Mă Îngrijorați, În momentul acela, dragul meu, sunt sigur că mă veți scuza din nou, Să mergem, domnul prim-ministru vă așteaptă. Traversară o sală căreia În alte timpuri trebuie să i se fi spus anticameră și un minut după aceea directorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
familie unită, așteptând încordați investigațiile ce vor urma, și toate acestea se petrec sub atenta supraveghere a privirilor prizonierului, iar eu mă rog, Doamne ajută să stea liniștit, să nu o sperie, însă el refuză să stea liniștit. Nu te îngrijora, fetița mea, tatăl tău nu a pățit nimic, spune el cu o voce surprinzător de blândă, ea îl privește cercetător, dar cu inocență, ești sigur? Ca și când ar fi fost o autoritate în materie de medicină, spune, sigur că da, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mi le pot aminti decât pe acelea când a avut dreptate, avea surprinzătoarea capacitate de a ghici și a duce mai departe exact gândul din mintea mea sau de a răspunde unei întrebări pe care nu o rostisem. Nu te îngrijora, râde el satisfăcut, nu sunt eu ultimul bărbat, fiicele lui Lot au crezut că toți bărbații din lume fuseseră exterminați, aici situația este alta, poate că eu voi dispărea în curând, dar țara este plină de bărbați, eu îl cuprind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mă trezesc repede, bătăile inimii mele îi îneacă vorbele, ce spune, cum adică, ce vrea să spună, am uitat limba aceasta, nu vreau să mi-o amintesc, este rea, mult prea rea pentru mine, murmur cu gura închisă, nu te îngrijora, totul este bine, dar el urlă, ce este bine, poate că o fi bine pentru tine, dar eu nu văd nimic, mă ridic și îl îmbrățișez, liniștește-te și totul va trece, din pricina panicii am impresia că nici eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
deja mult prea târziu, s-a făcut dintr-odată mult prea târziu. Stă cu ochii holbați, aproape ieșiți din orbite din pricina efortului, mâinile lui pipăie patul, mișcările lui sunt deja cele ale unui orb, mă apropii de el, nu te îngrijora, va trece așa cum a trecut și paralizia, doar testele medicale au ieșit bine, el urlă, nu mă interesează testele lor, greșesc tot timpul, sunt sigur că am o tumoră care apasă tot timpul alt centru nervos, iar eu spun, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nevindecată cum trebuie la picior, dar astăzi mă întorc aici fericită, pentru că acesta este singurul loc ce mi-a mai rămas, pentru că aici mă așteaptă mama și tata cu prânzul, șezând unul în fața celuilalt la masa cea mare, aruncând priviri îngrijorate spre ceasul de pe perete, unde o fi, de ce întârzie. Iată-mă întorcându-mă de la școală, despărțirea lor încă nu mi-a distrus viața, ea este încă prizonieră în închisoarea secretelor, uneori mai strigă în toiul nopții, dar eu încă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pe capul copilului, în adierea vântului cald de după-amiază, ce vine de pe terasă, vocea îi înflorește din gât umedă și proaspătă, mi se pare că aș putea să stau să o ascult la nesfârșit. Exact așa ascultau fiii lui Iehuda îngrijorați profeția încurajatoare, de ce să ne mire faptul că voiau să închidă gura profetului sumbru, care le ciopârțise fericirea cu amenințările sale, și pentru că moartea urcase la ferestrele noastre, se instalase în dulapurile noastre, cred că trebuie să fac acest lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Gândul la ea trezește în mine un sentiment plăcut de siguranță, ca și când, dacă ceva se va întâmpla, ea va veni din nou și ne va salva, dar în clipa în care îmi dau seama că nu vine, încep să mă îngrijorez, poate că am rănit-o într-un fel sau altul, poate că i s-a întâmplat ceva, nu știam că depindeam atât de mult de ea. Ce o fi cu Zohara, îl întreb eu într-una dintre seri, iar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
răbdare cu nimeni, tot timpul urlă și trântește, pentru fetița mea vreau o mamă bună. De unde știi că mama vitregă va fi una bună, o provoacă Ilana, crezi că, dacă are bani, are și inimă? Și eu intervin, nu te îngrijora, îi verificăm foarte bine pe părinți, sunt oameni care își doresc foarte mult un copil, au multă răbdare și multă dragoste de oferit, Ilana se strâmbă neîncrezătoare, vă lucrează pe față, habar nu aveți cum sunt ei cu adevărat. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
începe să plângă, nu pot merge, nu pot sta pe picioare, iar secretara spune, s-a purtat ca o eroină tot timpul, dar în brațele lui mami ne vine imediat să plângem, nu-i așa, dulceață? Ne place să o îngrijorăm pe mami, eu mă aplec și încerc să o ridic, numai să plecăm odată de acolo, brațele ei slăbite se încolăcesc înfricoșate în jurul gâtului meu, asemenea lăbuțelor unui animal rănit la vânătoare, trupul ei este fierbinte și greu, o strâng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]