4,199 matches
-
vadă dacă am băgat bine la cap ce a zis Tămaș despre el, iar eu trebuia să fac „acțiunea”. Când rămâneam singuri, începeam să-l înjur pe Tămaș „de carul lu’ Dumnezău, și Paștele mă-ti” și cu cât îl înjuram, cu atât râdea mai tare, până îi dădeau lacrimile. Se oprea, trăgea aer în piept, se ștergea la ochi și-mi zicea cu tandrețe aproape părintească: „Știu, sunt un porc bătrân”. „O canalie”, ziceam eu, trântind catalogul de catedră „O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
În fiecare seară tata asculta Vocea Americii. Bunicu’ se oprea din lucru. „Vin o’ nu vin?” „Nu vin, zicea tata.” „Atunci stânje-l!” Următoarea seară, totul se lua de la capăt. Simțeam că era mai tensionat, nu se mai juca cu mine, înjura vitele, nimeni nu-i mai intra în voie. Nu știam ce-i cu el și cine-s americanii, dar bunica ne-a spus tuturor să-l lăsăm în pace și să nu-i mai întoarcem vorba „că să-ntâmplă vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
un hamburger și o Coca-Cola? Oamenii s-au apărat cum au putut. În fața unui sistem social ostil au răspuns cu crearea de grupuri sociale safe. Toți amărăștenii aveau grupul lor de prieteni, unde puteau să-și verse oful, să-l înjure pe Ceaușescu, fără să le fie frică de ziua de mâine. Grupul de prieteni funcționa și ca grup de ajutor, ca grup de „relații” prin care cumpărai mai ușor unt sau salam pentru copii. Se vizitau des. „Azi mâncăm carne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
care trebuiau să organizeze actul final, puterea încetase să mai existe. Atunci a fost momentul când s-au creat sutele de mii de revoluționari, prin actele lor „eroice” de a intra buluc în sediile goale ale consiliilor locale ale PCR, înjurând portarul și femeia de serviciu. Ooo, ce moment măreț, ooo, ce epopeee națională! Și așa țara noastră mică, dar tristă s-a mai îmbogățit cu 300.000 de revoluționari cu certificate și acte în regulă, iar aceștia au reprimat repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
în încurcătura de oameni, înaintarea. Auzii pe unul din ei - înalt, cu mustăți, - ripostând: - Asta e, domnule, după război! A trecut un an și tot nu s-a reglementat cu cefereul ăsta: numai două trenuri pe zi. Înghesuiala naibii! - apoi înjură. - Mare boier ești! vorbi celălalt, foarte direct. Să fi făcut războiul ca mine, din prima până în ultima zi, atunci să te fi văzut! Să fi îndurat ce-am îndurat eu! Mergi mai la dreapta, dom’le, n-auzi? Cel apostrofat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
nu se poate, îmi spuneam, ca ea să nu fi simțit puterea acestui gând. Ne îmbrățișarăm. Când fu încredințat că eram singuri, spuse simplu: - Lung a fost arestat. De asta am venit. - Lung? - Da. A vorbit de rău colectivizarea; a înjurat, nu știu exact ce-a spus, a fost nemulțumit de ceva și președintele colectivei sau altcineva l-a pârât. De asta am venit la dumneavoastră... - Și unde e acum? unde l-au dus? - Tocmai asta e: nu știm; l-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
are dreptul la existență, iar pentru a trăi, ea trebuie să aibă de mâncare, un acoperiș, medicamente, să-și dea copiii la școală ș.a.; după aceea, își pune problema dacă are dreptul la opinie, la întruniri publice, poate aclama ori înjura ș.a. Este evident că dobândirea drepturilor civile și politice ajută la dobândirea celor economice și sociale, dar condiția sine qua non o constituie, totuși, existența și după aceea, dreptul la diferite manifestări (primum vivere deinde philosophari). Așa cum aveam să constat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
copoi mare, Osman; și când Osman lua la goană lătrând pe Floricica, care fugea de-și scotea ochii, scuipând, cu coada înfoiată cât un măturoi - dumnealor se luau la ceartă: cucoana ridica țipând ascuțit mânile și nasul cătră cer, boierul înjura gros cu nasul întors amenințător spre pământ. Pe urmă se împăcau și dădeau vecinilor lămuriri: Ce să facem? dacă n-avem copii... Dintre vecini, prietinul de aproape al polițaiului era cuconul Gheorghieș Horga, directorul Prefecturii, mijlociu, sprinten și mare amatior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de două ori, numa’ ce-i aud că-mi răspund din bahnă... Acolo erau, în trestii... Iar îi chem, și mai aștept... Atunci i-am zărit că ies... Erau șase... Da’ unu mare, înainte, ia așa, cucoane Grigoriță... (Și Vasile înjură și arătă cu mâna, de la pământ, mărimea lupului.) Încep eu a scheuna; se opresc ei, miroasă vântul, pe urmă pornesc spre mine cu cozile târâiș pe omăt... Eu tac... Ei s-au apropiat. Atuncea am ridicat pușca și l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
eu a scheuna; se opresc ei, miroasă vântul, pe urmă pornesc spre mine cu cozile târâiș pe omăt... Eu tac... Ei s-au apropiat. Atuncea am ridicat pușca și l-am însemnat pe cel dinainte, pe cel mare... (Aici Vasile înjură iar, de mamă, pe lupul cel mare din frunte.) L-am însemnat, cucoane, și când am aprins, belciug s-a făcut pe omăt!... Și când a sărit al doilea peste istalalt, l-am luat și pe-acela la ochi, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
colibele mărunte ale lucrătorilor și mă amestecam în zarva și larma oamenilor, în jurul lucirilor de cuțit ale curelei, în mormăitul de zăvod mânios pe care-l scotea fără întrerupere hapca, înghițind snop după snop. Munceam ca un rob; răcneam și înjuram până ce răgușeam, de-a valma cu Neculai Dragoș vătaful și cu feciorii boierești. La amiază mă repezeam acasă și îmbucam în fugă mâncarea; iar sara, trudit, lăsam calul să mă ducă domol, în pas legănat, spre hodină. Pe întinderi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
grabă, cu teama ascunsă că toate se vor sfârși prea curând. Uneori cădea pe gânduri, cu inima grea. De la școala statului se întorceau alungați și bătuți cu pietre copiii ovreilor. Veneau în goană, spăriați, se opreau și se întorceau în loc înjurând; apoi se răspândeau prin casele scunde, cu lacrimi și tânguiri. Și femeile și bătrânii blăstămau pe străini, pe goi, și-și aminteau de toate chinurile din urmă, de cele pe care le apucaseră și de cele pe care uneori, sara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
părea, însă, tulburat. Parcă venise acolo să-și ia un bun al lui. La dreptul vorbind, carnea aceea pentru dânsul fusese pregătită. —Hurun-burun! s-a auzit din râpă, dincolo de desișuri. —Vra să zică, după ce-mi furi carnea, mă și înjuri? a întrebat cătră partea aceea paznicul. Uitându-se mai aproape, își văzu în mâna dreaptă pălăria. Și-o tufli în cap cu ciudă. O gaiță începu să cârâie pe o cloambă de brad. —Și ție îți vine a râde? o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în public vorbite ori scrise. Aici, în baltă, nu le ascultam decât eu și Gâdea. El se amuza enorm, deoarece eu mă făceam că nu le aud; uneori se indigna de unele locuțiuni prea energice și atunci categorisea pe oratori, înjurându-i și el, cu amenințări directe, pe care nu avea intenția să le execute vreodată, dar care erau singurele flori de stil la acest om sever. Eram atent și mirat. În Moldova, în munte și în Ardeal, niciodată nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
fi loc, aș putea așeza aci și o cratiță cu mâncare. Unde ești, cratiță? Te-am pus la răcoare, în ghețărie, cu iahnie de crap. Dar dacă te pun lângă hârb, scuipă în tine catranul. Întâi să fiarbă catranul - îl înjura el pe catran - și după aia te aduc și pe tine. Se ridica de pe vine și se scărpina în capu-i pleșuv. Mai avea puțin păr cărunt numai pe la urechi și deasupra cefei. Am pus lemne pe foc. Iar căuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
alții. Mă nene, pe noi ne-a alungat ăia și au pus ei stăpânire aci. Să alcătuiți voi o căscioară de pânză rară. S-o puneți pe o leasă, sus, ca s-o sufle boarea. Acolo nu vă pasă; îi înjurați și le dați cu tifla. Așa am făcut noi polog. Intri în el dumneata c-un capăt de stuf aprins, ca să vezi goangele ce s-au furișat odată cu dumneata, și le strivești cu degetul. Strivești una, strivești cinci; gata. Pui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pur și simplu că „a plusat“.) Iarăși treaba mare. Helen a călcat în el când s-a întors acasă, „amorezată la culme“ (nesuferită expresie) după ce s-a culcat cu individul acela, Colin, și a făcut o criză. A început să înjure ca un birjar în poartă. —Vino, zice. Mergem s-o vedem pe baborniță. Pe loc, am mers cu mașina până acolo. Am sunat la ușă și Zoe a început să latre, apoi deodată s-a oprit. Trebuie că bătrâna ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
lui slab. Nu uita însă că rănile pe care le face sunt groaznice... Evită-le, pe cât poți. — L-a ucis pe Salix, zise Valerius. Amintirea trupului lui Salix prins în cârlige și târât spre porta libitinaria îl umplu de mânie. Înjură, nerăbdător să înceapă înfruntarea. Venise clipa. Cortegiul ce anunța luptele de gladiatori intrase în arenă. Cortegiul defilă prin fața pulvinar-ului unde Vitellius stătea la o masă încărcată, înconjurat de curtea sa. Cei dintâi veneau cântăreții, îmbrăcați în veșminte colorate, care își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
vasului, iar naan-ul era tare și rece, cu câteva urme de mușcături, pentru că, în definitiv, și Pinky avusese nevoie de combustibil ca să poată continua. E absurd, spuse domnul Chawla. Nu merge așa. Și făcu el însuși călătoria o dată. Naan idiot, înjură când acesta îi căzu dintre buze. Linte idioată, spuse când fu stropit pe deget de câțiva stropi, dar când vasul se întoarse cu susul în jos și ateriză, clocotit, pe piciorul său șubred, izbucni mânios. În ziua următoare atașă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
pentru hernie. Mda, făcui eu, aprinzându-mi altă țigară. Doar dacă nu vă spun eu altceva în mod special, să știți că eu fumez întruna. O vreme mi-am oblojit obrazul cu sticla rece a paharului. Am mârâit și am înjurat. Când mi-am ridicat iar privirea, fata mea dispăruse. În locul ei se zvârcolea o mexicană lungă de aproape doi metri, cu gura până la urechi, sâni fierbinți și gresați și o brazdă de păr negru pe pântece, care i se strecura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Eram convins că o singură tresărire, o singură clipire a ochilor, și vestiarul ar deveni centrul unor efecte speciale... Apoi au apărut șase tipi uriași - cred că de pe terenurile de badminton de la capătul coridorului. Sportivii ăștia sclipitori, miștocari, țipau și înjurau și se bășeau în timp ce se dezbrăcau pentru duș. Nu le-am văzut fețele. Nu puteam să-mi ridic capul fără să dau de pămătuful cât blana de castor al unei subsuori sau de hieroglifele păroase care acopereau vreun spate. O dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
străbat amenințări și lingușiri ventriloce. Fă așa, gândește așa, prefă-te așa. Apoi a apărut vocea omenească. Mă trântisem pe pat lățit cât cuprinde, mascul până-n ultima fibră, în chiloții mei pleoștiți. Tăticu, sunt o forță. Zăceam acolo, asudând și înjurând, încercând să adorm. Apoi telefonul și-a făcut numărul. Una dintre marile nasoleli legate de Selina era că, de când cu disparițiile ei, eram obligat să răspund la telefon ori de câte ori suna. Și, cum mintea mea năzuia spre tot mai mulți bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
californian. M-am întors la hotel strecurându-mă prin mulțimea (care iată că își făcuse iar apariția) de rudimentari, de ultrarafinați și analfabeți, de figuranți și actorași ai Manhattan-ului, acești pământeni necunoscuți. Uriașa distribuție se revărsa pe străzi. Taximetriști furioși înjurau încruntați: apoi am văzut pancarde - AFARĂ CU ENGLOTEII DIN BELFAST și IUBESC IRA și CINE L-A UCIS PE BOBBY SANDS? Bobby Sands, grevistul foamei care a murit. Probabil că greva foamei e un lucru cumplit pentru tipii ăștia care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
metroul. Am încercat Oricât m-am concentrat, m-am trezit întotdeauna ieșind într-un canal de pe Duke Elington Boulevard, cu un capac deasupra capului. Nu mă pot descurca prin New York și pace... M-am uitat la ceas. Stăteam transpirând și înjurând pe canapeaua neagră și lipicioasă. E cald deja aici, da, se acumulează căldură pentru zaverele pârjolitoare din august Printre multele indicații lipite pe geamul despărțitor era și un anunț care îmi mulțumea pentru faptul că nu fumez. Așa ceva nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
dureros am prins-o pe mica Selina într-o noapte, târziu. Era șapte dimineața dincolo, la mine, în ogeacul meu. Vocea ei era subțire și caldă, așa cum îmi place mie. După un timp a început să gângurească și m-a înjurat că nu stau cuminte. Trebuie să-ți spun că acest hot-line, aceste mui interurbane reprezintă o altă rutină regretabilă a vieții noastre... Am observat că această perversiune, ca toate celelalte, de altfel, e opera profesioniștilor din New York-ul cel plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]