3,744 matches
-
În divorț acum, și are un copil. Din nou, nu avea de ce să fie surprinsă. Un bărbat ca Matthew avea nevoie de o relație complicată, pe care să o descâlcească și care să-i mențină interesul viu. Bărbații sunt adesea Înnebuniți după femeile care divorțează, doar pentru ideea că le fură celuilalt, competitorului. Ea Îl cunoscuse pe Ashton când era despărțită de soțul ei, dar căsătorită Încă, iar el transformase grăbirea procedurilor de divorț Într-o cruciadă personală. Mersese până Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
zis că Charlie e foarte conservator. Aseară numai despre tine au vorbit, ai fost ținta tuturor glumelor. Kitty avea o vagă idee cine Începuse să facă valuri. — Draga mea, dar nu e treaba nimănui! zise ea, Încă destul de veselă. Au Înnebunit? N-am putea să trecem peste asta? — Nu. Știu că nu e treaba nimănui, dar ai venit aici cu grupul. — Bine, dar suntem oameni maturi, am trecut de mult de vârsta grădiniței. Pur și simplu nu poți să pleci așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ele. Nu pot, zise Desert Rose, am planuri cu Charlie! — Ce planuri? — I-am invitat pe toți la un restaurant persan În seara asta, fac eu cinste! — Adică o să plătești tu tot? — Da, zise Desert Rose veselă. — Draga mea, ai Înnebunit? murmură Kitty neîncrezătoare. — I-am zis lui Charlie acum câteva zile că o să-i invit pe toți la un restaurant persan și că o să fac eu cinste, șopti ea cu o voce copilăroasă. Asta era Înainte să fiu jefuită, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
deprimate rău. — Nu te-ai supărat că ți-ai pierdut pantofii? — De ce să mă supăr? Dacă pierd un lucru, fac loc pentru altul nou. Nu-mi pasă, sunt doar niște pantofi, nu mă atașez de lucruri. Credeam că femeile sunt Înnebunite după pantofi. — Eu nu. — Asta e destul de neobișnuit! Strânseră masa, puseră vasele În mașina de spălat și se Întoarseră În grădină, unde Își așezară șezlongurile pe peluză, lângă piscină. Spre prânz, soarele de ianuarie era suficient de puternic ca să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
asta pentru că oamenii deveneau vulnerabili când erau scoși din mediul lor? Pentru că lăsau garda jos? Pentru că le plăcea să se lase purtați de curent? Matthew o privi atunci cu o dorință copleșitoare. Era acolo, În brațele lui, fericită, vibrantă și Înnebunită după el. O duse sus, În dormitor, și făcură dragoste Încă o dată, și Încă o dată, și Încă o dată. Când apuse soarele, erau Încă În patul lui supradimensionat, răvășit. — În seara asta mergem la un restaurant italienesc, o anunță el cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
din nou În șezlong și-și puse ochelarii, doar să-și ascundă supărarea. Ar fi trebuit să-mi spui ce ți-a zis Charlie. — Tu nu vrei să auzi decât că te iubește, că te admiră necondiționat și că e Înnebunit după tine. — Toți ceilalți prieteni ai mei, care ne-au văzut Împreună, sunt de aceeași părere, cu excepția ta. — Ce fel de dragoste e asta, În care ai nevoie de spioni și detectivi ca să-ți dai seama dacă un bărbat te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
chiar dacă se Întoarce, nu cred c-ai fi fericită cu el. — Mda, o susținu Carmen. O să fii nevoită să te prefaci că nu-ți dorești copii, că nu vrei să te căsătorești, că nu vrei o viață normală, altfel o să Înnebunească. — N-ai nevoie de un bărbat care te costă atâtea sacrificii... de fapt nimeni n-are nevoie, zise Giulia. Făceau totul bucăți, Kitty nu mai putu suporta. — Gata, ajunge cu cinismele. Un bărbat liber nu e neapărat un bărbat rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
mai târziu, Matthew Îi Întrecuse pe toți ceilalți bărbați de pe ringul de dans. — Hei, ziceai că nu dansezi. Sunt omul surprizelor, spuse, mișcându-se În ritmul rapid al muzicii disco. În facultate am fost DJ. — Cred că toate fetele erau Înnebunite după tine... — O, da! Bărbatul acesta puternic, cu optsprezece ani mai În vârstă decât ea, dansa de parcă ar fi fost băiatul rău al liceului, cu părul lui ondulat căzut pe față, cu trupul elastic arcuindu-se neîncetat, țipând, glumind, Învârtind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Deși le cunoaștem nu se pierde nimic dacă le mai scriem o dată, Suntem noi. Seara, așa cum stabiliseră, Cipriano Algor îi telefonă Martei ca să-i spună că a ajuns cu bine, casa arăta de parcă de abia ieri plecaseră, Găsit mai-mai să înnebunească de fericire, iar Isaura îi îmbrățișa. De unde vorbești, întrebă Marta, De acasă, evident, Și Isaura, Isaura e aici, lângă mine, vrei să vorbești cu ea, O să vorbesc, dar spune-mi mai întâi ce se petrece, La ce te referi, La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
nu puteam spera să plec foarte curând de-acolo. Nu mai vedeam nici o ieșire când mi-a trecut prin minte să încerc să mă prefac. Am devenit blajin, ascultător, cuminte, încât în primele zile doctorii și-au închipuit că am înnebunit de-a binelea. S-au uitat la mine și mai bănuitor, de parcă se temeau să nu-i mușc de gât în clipa următoare. Treptat, însă, s-au obișnuit, ba chiar m-au bătut pe umăr: „Bravo, băiete, ai început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
perechi de ciorapi groși, cu două pulovere, tropăiam în atelierul cu cruci de marmură. Trebuia să-mi frec mereu mâinile care-mi înghețau pe daltă. Acasă, pereții, patul, scaunele, toate erau reci. Până am cumpărat niște lemne am crezut că înnebunesc. Îmi blestemam zilele. Și nici atunci nu s-a schimbat mare lucru. În lipsa mea, aerul redevenea ca de peșteră încât seara îmi era groază să mă apropii de casă. Umblam pe străzi și visam la plăji cu nisipul dogoritor. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
lucru: „Nu sunt nebun. Eu nu sunt nebun”. Parcă nu mai cunoaște alte cuvinte. I-am spus sorei să mărească doza de hipnotice. Trebuie să-i zdrobesc această încăpățânare. Nu vrea. Anume îmi spune „eu nu sunt nebun” ca să mă înnebunească pe mine. Da, trebuie să zdrobesc voința acestui catâr nebun. Cu hipnotice îl voi face să-mi spună cum îl cheamă. 17 decembrie Roșcovanul nu mai vorbește deloc. S-a încovoiat, nu mai protestează, nu mai urlă. Tace. Acum câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ca să vadă mai bine și râdeau. Asta m-a făcut să-mi pierd și mai mult cumpătul, înverșunându-mă: „N-aveți decât să vă spintecați gurile râzând, tot veți arde. Să știu bine că aduc din iad o flacără”. „A înnebunit sculptorul”, a izbucnit într-un nou acces de râs Mopsul. „A înnebunit”, țopăia Filip lângă Dominic. „A înnebunit?”, a întrebat profesional Anton. „Da, a înnebunit”, a răspuns Arhivarul ținându-se cu mâinile de burtă. „Ai avut coșmare, domnule sculptor?”, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pierd și mai mult cumpătul, înverșunându-mă: „N-aveți decât să vă spintecați gurile râzând, tot veți arde. Să știu bine că aduc din iad o flacără”. „A înnebunit sculptorul”, a izbucnit într-un nou acces de râs Mopsul. „A înnebunit”, țopăia Filip lângă Dominic. „A înnebunit?”, a întrebat profesional Anton. „Da, a înnebunit”, a răspuns Arhivarul ținându-se cu mâinile de burtă. „Ai avut coșmare, domnule sculptor?”, m-a întrebat Aristide. L-am privit lung. Ce vroia de la mine? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
-mă: „N-aveți decât să vă spintecați gurile râzând, tot veți arde. Să știu bine că aduc din iad o flacără”. „A înnebunit sculptorul”, a izbucnit într-un nou acces de râs Mopsul. „A înnebunit”, țopăia Filip lângă Dominic. „A înnebunit?”, a întrebat profesional Anton. „Da, a înnebunit”, a răspuns Arhivarul ținându-se cu mâinile de burtă. „Ai avut coșmare, domnule sculptor?”, m-a întrebat Aristide. L-am privit lung. Ce vroia de la mine? Nu-l chemasem, nu mă plânsesem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
gurile râzând, tot veți arde. Să știu bine că aduc din iad o flacără”. „A înnebunit sculptorul”, a izbucnit într-un nou acces de râs Mopsul. „A înnebunit”, țopăia Filip lângă Dominic. „A înnebunit?”, a întrebat profesional Anton. „Da, a înnebunit”, a răspuns Arhivarul ținându-se cu mâinile de burtă. „Ai avut coșmare, domnule sculptor?”, m-a întrebat Aristide. L-am privit lung. Ce vroia de la mine? Nu-l chemasem, nu mă plânsesem de nimic. Se simți obligat să-mi dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
răspândit În Italia și În Provence, pentru a spune că sunt ca paulicienii, vor fi numiți popelicani, publicani, populicani, care gallice etiam dicuntur ab aliquis popelicant!“ „Iată-i deci“. „Într-adevăr. Paulicienii continuă În secolul al IX-lea să-i Înnebunească pe Împărații din Bizanț, până când Împăratul Vasile jură că dacă va pune mâna pe căpetenia lor, Chrysocheir, care năvălise În biserica Sfântul Ioan-al-lui-Dumnezeu din Efes și-și adăpase calul din agheasmatare...“ „Mereu viciul ăsta“, zise Belbo. „...avea să-i Împlânte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
asigurat. Ieșirăm. Peste Atlantic, un nucleu de minimă presiune Înainta În direcția estică, În Întâmpinarea unui maxim situat deasupra Rusiei. — Să mergem la Moscova, i-am spus. — Nu, răspunse el, ne Întoarcem la Londra. — La Moscova, la Moscova, șopteam eu Înnebunit. Știai prea bine, Kelley, că n-aveai să te duci niciodată acolo. Te aștepta Turnul. Ne-am Întors la Londra. Doctorul Dee a spus: — Ei Încearcă acum să ajungă la Soluție Înaintea noastră. Kelley, o să scrii pentru William ceva... ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
maladie care este satyriasis-ul, pedeapsa desfrâului, imprimă aceleași stigmate ca și turbarea canină. E sfârșitul. Rodin izbucnește Într-un râs lipsit de noimă. Apoi se prăvălește la pământ fără suflare, imagine vie a rigidității cadaverice. Într-o singură clipă a Înnebunit și a murit blestemat. M-am mărginit să-i Împing trupul către trapă, cu băgare de seamă, ca să nu-mi spurc pantofii lăcuiți atingându-i tunica unsuroasă a ultimului meu dușman. Nu e nevoie de pumnalul omicid al lui Luciano
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
să fi uitat incidentul cu Lorenza, iar eu Îl secondam, apăsând pe accelerator În vederea reconstituirii: „În fond, putem considera În această lumină Însăși puterea lui Hitler de a atrage mulțimile. Fizic era un broscoi, avea vocea pițigăiată, cum făcea de Înnebunea lumea? Trebuie să fi posedat facultăți mediumnice. Probabil, instruit de vreun druid de prin părțile lui, știa să se pună În contact cu curenții subterani. Era și el un știft, un menhir biologic. Transmitea energia curenților către fidelii stadionului din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
stau aici Într-un pat, nu pot vedea ce se petrece afară. Din câte știu eu, ceea ce-mi povestești se petrece ori numai Înlăuntrul tău, ori se petrece afară. Și Într-un caz, și Într-altul, fie că ați Înnebunit voi, fie lumea, e același lucru. În amândouă cazurile, cineva a elaborat, a amestecat și a făcut să se-ncalece cuvintele Cărții mai mult decât se cuvine.“ „Ce vrei să spui?“ „Am păcătuit Împotriva Cuvântului, a aceluia care a creat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
la mișto? — Nu, sînt un cuplu pe bune. Am lucrat la ceremonia asta luni În șir, ne-am certat zile Întregi pe chestia cu săgeata prin joben. Neal credea că ar putea să pară că fusese lovit În cap, că Înnebunise de se apucase să se căsătorească, dar Bob susținea că aceea era săgeata lui Cupidon. Mama lui Bob este hippie, ea susținea că e de fapt o săgeată indiană și că simboliza faptul că toți albii poartă În ei această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ar fi adevărat, principiul călăuzitor este același pentru toți, indiferent de nume: dacă devii mai mare ca mine, ți-o trag. O voce din mulțime: — Ce dracu’ vorbești acolo? Exact asta voiam să spun și eu, gîndește Diavolul. Dumnezeu? A-nnebunit Wakefield? Se dă cu partea adversă? Sau ceea ce crede el că e partea adversă? Diavolul rîde. Nu s-a gîndit la Dumnezeu de mult. E ca un fost angajat sau ca o fostă nevastă, rareori te mai gîndești la ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de la ușă. CÎnd aude vocea fostei soții certîndu-se cu agenții de securitate, deschide larg ușa și iat-o, respirația agitată ridicîndu-i iute sînii pe sub ia românească cu flori brodate În roșu și albastru. Nu arată deloc ca vechea Mariană, cea Înnebunită după modă: poartă ochelari cu ramă aurie care o fac să semene cu o profesoară. Și pantofi de bun simț! Îi oferă un loc pe canapea, dar Mariana preferă să ia un scaun, Îl Întoarce invers și se așează călare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pe uși ori de cîte ori mai intră, Împleticit, vreun rănit. — Ce se-ntîmplă, o Întreabă pe o femeie Îmbrăcată toată În negru și care ține la piept, ca pe un prunc, capul unei marionete Înfățișîndu-l pe Unchiul Sam. — Poliția a Înnebunit cînd protestele au ajuns la hotelul unde stau delegații. — Ce delegați? De pe ce planetă ești, omule? Delegații la Grupul Mondial de Afaceri! O trupă de scutieri intră În hol. Unul dintre ei vorbește printr-un megafon: — Toți anarhiștii răniți vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]