104,540 matches
-
mai întîi prin mîinile Senatului." (Rîsete, aplauze.) ,Limbajul inițiatorului este perfect sincronizat cu angoasele sfîrșitului de secol și de mileniu: la est Cernobîlul, la sud Kosloduiul, iar la vest Fondul Monetar Internațional." (Rîsete, aplauze.) Golit de orișice idee, Mă tot întreb și mă tot mir: Ori Trandafirul e sub Cheie, Ori Cheia e sub Trandafir." (Rîsete, aplauze.) ,termenul ŤSalvareť este parțial sinonim cu Ťambulanțăť" (rîsete). ,de la fiecare după capacitate, fiecăruia după rapacitate!" (Aplauze, rîsete.) Procedeele cele mai frecvente sînt specularea dublului
Politică și literatură by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11010_a_12335]
-
Ori nu ești Tu acel ce i-ai făcut Ori nu sunt ei acei trimiși să poarte Cu duhul Tău, făptura lor de lut, Oricum, prea mult ești bănuit în moarte. în ce să cred? Răspunde-mi, Doamne, doar Te întreb încă de-atunci, de la-nceput!
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/11475_a_12800]
-
raza în zăpadă. Păsări roșii, albastre și aurii O urmează. Și rugăciunea mea. Ultima oră de curs în America. Tinerii mei poeți, Aplecați peste hîrtie Deslușesc cărarea cu nerăbdare, O împodobesc Cu întrebările lor. Răspunsurile vor veni mai tîrziu. îi întreb pe rînd: care e verbul tău? Susan: a fi liber. Meghan: a deveni. Jamie: a fi fericită. Heather: a gîndi. Tyler: a înțelege. Sarah: a scrie. Rebecca: a crește. Brian: a visa. Ryan: a asculta. Cum mai răsună verbele, Tinerele
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/11296_a_12621]
-
lemn se auzeau Susurul unui rîu tînăr, litaniile rugăciunii. Am așteptat afară, sub bolta verde a pădurii. Din micul schit au ieșit trei copii Purtînd încă pe buze mierea rugăciunii Iar pe chip aura ei. Cum vă cheamă? i-am întrebat. Andrei, Luca, Maria. A venit răspunsul lor topind zăpezile din jur. Dar cea mai dreaptă, Cea mai trainică, A fost cărarea Din ultima mea duminică în America. Era viscol și gheață afară. Drumurile pustii. Era spre seară. Cînd la ușa
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/11296_a_12621]
-
Privesc de pe terasa de vară prin ochelarii mei de imperialist : doi sau poate chiar trei băștinași dansează triumfători în apa lipsită de crocodili ! DANSUL DIN PORT Dresoarea de câini din porturile duhnind a rachiu ieftin era sinceră sau doar se întreba? Și câinii aceia cu butoiaș, cât de devotați supraviețuirii... până la carne și os peste os ca un simbol al pirateriei! Din acest punct de vedere, mulți au văzut marea, aproape toți au înfruntat oceanul și crestele de spumă lăsate în
Poezie by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/11742_a_13067]
-
lui Virgil Mazilescu are destule justificări artistice. Dar ea cată la mai mult, se vrea dorită, iubită. De acest lucru sunt în stare mai ales anume cititori, la fel de gravi în tendința simțirii lor. ŤAre cineva dintre dumneavoastră un sânge?ť întreabă autorul, parcă în glumă, și acesta este, cine știe, apelul său pe viață și pe moarte, spre cei ce se atașează liricii sale. Poetul s-a arătat, ziceam, lizibil (prin comparație cu majoritatea poemelor sale) în poezia de dragoste citată
Frumosul greu explicabil by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11075_a_12400]
-
operații, tahicardie, dureri de cap și, în special, multă imaginație care i-a servit de minune, atunci când doctorul care-i întocmea fișa confruntase mai multe diagnostice și observase că multe se băteau cap în cap. - De când vă doare capul? - o întrebase medicul în timp ce-și ștergea plictisit ochelarii de halat și-și întindea spatele. Din copilărie, de când se știa, din burta mamei de ce nu, toată viața avusese migrene, se obișnuise într-atât cu ele încât, atunci când dispăreau, simțea că-i
MAFALDA by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/11750_a_13075]
-
Cine a fost femeia asta și câte prostii a mai putut îndruga, dar de unde a știut de Silviu, fratele lui geamăn, endocrinolog, găsit mort într-o bună dimineață, după un stop cardiac? Ciudat! Ieșise cu fișa din cabinet și se întrebase ce-o apucase să-i spună doctorului toate astea, în fond fusese un tip simpatic și cooperant, se rezolvase cu el, păcat de canceru' care-i deja în el și pe care în câțiva ani o să și-l descopere după
MAFALDA by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/11750_a_13075]
-
și nu cad. Uite, vezi că nu pățesc nimic! Rămăsese blocată și înțelesese deodată cum se simt toți ceilalți când ea le spune adevăruri de necrezut pe care doar ea le știe. - Și unde o să mor eu, Cristinica, mamă? - o întrebase pe fetiță mai mult în joacă. Copilul o privise lung, cu ochii ei mari și negri în care puteai citi, pentru prima oară la ea, durerea lumii întregi și nu-i răspunsese nimic. Era prea mică și nici nu înțelegea
MAFALDA by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/11750_a_13075]
-
iarbă germană. Mi-au destăinuit că frunzele nu ajung niciodată să putrezească pe suprafața netedă a pavajului m-au condus în sala polivalentă mi-au ascultat cuvintele mi-au citit gândurile mi-au recunoscut mirosul de flacără împietrită m-au întrebat dacă suport fumul de țigară. M-au invitat la restaurantul Rosenpalais au acoperit cu palmele ursul brodat pe fața de masă au comandat o pizza cu felii de ananas m-au rugat să semnez o hârtie albă ca zăpada mi-
Poezie by Irina Nechit () [Corola-journal/Imaginative/11835_a_13160]
-
stingherea. Cu atît mai mult cu cît aveam superstiția că dacă nu încerc să lucrez din prima zi, voi rata toată perioada în care voi rămîne acolo. Pentru început, gazda noastră ne-a arătat apartamentul de la etaj și l-a întrebat pe regretatul compozitor dacă nu vrea să ne cînte ceva, la care el a răspuns iritat: doamnă, eu nu ating pianul lui Enescu. Apoi am coborît în camerele de la demisol, închiriate de ea, unde era o pianină. Acolo ne-a
Riscul de a privi memoria ca zestre by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11154_a_12479]
-
părea cel puțin ciudată. Fiindcă era ca și cum aș spune eu că scriu ceva pe o anume idee, dar nu știu încă dacă va fi un poem sau o epopee. În vreme ce eu rămăsesem cu gîndul la dilema sa, Nina ne-a întrebat dacă nu vrem niște vodcă românească. Moldovan a sfătuit-o să nu mai ofere nimănui așa ceva, iar eu am răspuns că nu beau niciodată vodcă. Până la urmă a scos o sticlă de Stolicinaia și a turnat în două pahare. Apoi
Riscul de a privi memoria ca zestre by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11154_a_12479]
-
o violeze cîndva) și - după ce l-a îmbrățișat cu căldură - l-a sărutat, spunînd că nu l-a văzut de multă vreme și i-a fost dor de el. Apoi a-nceput să se pisicească în fața lui și l-a întrebat: Moni, dragă, de ce nu m-ai vrut niciodată ?! Nu dispera, i-a răspuns el în glumă, nu e timpul trecut. Abia după scena aceea duioasă, ea a luat act de faptul că eram și eu acolo și mi-a aruncat
Riscul de a privi memoria ca zestre by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11154_a_12479]
-
ea a luat act de faptul că eram și eu acolo și mi-a aruncat un zîmbet fals, care nu prevestea nimic bun. Nu peste mult eu a trebuit să plec pentru cîteva minute. Cînd m-am întors el o întreba: măi Nina, de ce ești tu poarcă și nu spui de față cu ea ce mi-ai spus mie ?! Nu știu dacă asta e porcăiala despre care se vorbește în Memoria ca zestre. Nici ce spusese Nina în absența mea. Cum
Riscul de a privi memoria ca zestre by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11154_a_12479]
-
Patru asemenea imagini figurau în capitolul 24 al Alfabetului de tranziție. S-a impus așadar o nouă culegere a capitolelor 24-27. "- Ce se mai aude cu cartea ta?", îl iscodeau pe Cazimir amicii. "- Străbate un moment de reculegere", răspundea cel întrebat. O dictatură poate să-ți permită orice, dar niciodată să uiți că-ți permite. Mici insule de normalitate supraviețuiau într-un ocean al aberației, care le eroda continuu țărmurile și amenința mereu să le scufunde. Sentimentul de solidaritate al insularilor
"Va urma" by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11635_a_12960]
-
fie siguri că nu mai scriu nimic Și ar arde toate cărțile mele. Cel puțin asta e senzația - copiii au înnebunit și încep să se umfle.Dar vara se va întinde peste ei ca o mortăciune moleșitoare, fără să-i întrebe nimic. I se spunea DJ Muerte... Lucrurile au degenerat - asta e, iar tu ești o victimă colaterală, te-am scos din necunoscut și te-am tras în țeapă. Ai căzut absolut aiurea, ca o muscă beată, într-un război al
Poezie by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/11066_a_12391]
-
Pentru că am dus la bun sfîrșit un proiect personal făcut din gunoaiele timpului meu, cu față umană & pungi sub ochi, care urlă Pentru că am așteptat inutil Salvarea și ea a venit Pentru voi toți și pentru mine Și ne-a întrebat cîți bani avem în bancă. Ștrumfii alunecă pe gresia udă Cînd a alunecat Zveruța pe gresia udă, cînd i-am auzit capul izbindu-se de ea, am simțit că mor. De ce să mi se fi întîmplat una ca asta? Domnica
Poezie by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/11066_a_12391]
-
creștin și chemat și asta mi se pare o prostie - îi înjur și-i iubesc... Prea mulți pixeli, prea multă nostalgie... Poate e mai frumoasă așa - mi se spune - mai frumoasă, mai sălbatică... "Ce-mi doresc de ziua mea?" - mă întreabă o prospătură pe mail... Ce aș putea să-mi doresc? Să fie pîine în lume, plus un duș împreună. Textul tău Am citit textul tău și am rămas blocat: asta e . vine într-un fel din ștrumfii alunecă, dar e
Poezie by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/11066_a_12391]
-
ne-o pune e dorința de a fi în Ro, cu ai tăi. Săracii oameni Peste țară se întinde un vis negru. Cineva și-a scos mîinile leoarcă din apele subconștientului & din Biblie ca să spună ceva îngrozitor. Ce se întîmplă? - întreabă directorul fabricii de azbest, întinzîndu-și picioarele înnodate sub masă, ca două glume proaste. De unde vine Potopul? - întreabă conducătorii auto urmărind mișcările fiarei la televizor. Săracii de ei, zice tăietorul de lemne ascuțindu-și drujba pe un cap tăiat. Vai săracii
Poezie by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/11066_a_12391]
-
se întinde un vis negru. Cineva și-a scos mîinile leoarcă din apele subconștientului & din Biblie ca să spună ceva îngrozitor. Ce se întîmplă? - întreabă directorul fabricii de azbest, întinzîndu-și picioarele înnodate sub masă, ca două glume proaste. De unde vine Potopul? - întreabă conducătorii auto urmărind mișcările fiarei la televizor. Săracii de ei, zice tăietorul de lemne ascuțindu-și drujba pe un cap tăiat. Vai săracii, săracii oameni - se vaită jurnaliștii cu pixuri de otravă, direct pe copaci. - va urma -
Poezie by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/11066_a_12391]
-
spre a înfățișa dezagregarea produsă de vreme și de vremuri, n-a reușit să refacă întregul și să ajungă la altceva. În Omul fără însușiri lucrurile vor fi duse atît de departe încît autorul însuși va fi nevoit să se întrebe dacă nu a ratat, dar va avea orgoliul că, în raport cu alții, măcar ar fi făcut-o la modul superior. În ce mă privește, deși risc să mă compromit total, trebuie să spun că am început de două ori să citesc
Lecturi paralele by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11098_a_12423]
-
care a fost creată Agathe a fost soția acestuia, legătura semiincestuoasă dintre cele două personaje ale romanului mă trimite mai curînd la Complexul lui Oreste decît la marile mituri ale umanității, invocate ades de comentatori, și mă determină să mă întreb dacă nu cumva avem de-a face cu o răzbunare a urmașilor lui Freud, pentru că Musil îl nega pe părintele lor spiritual cu înverșunare. Deși este privită în contextul vremii, ,Acțiunea paralelă" ( prin care e căutată o idee măreață pentru ca
Lecturi paralele by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11098_a_12423]
-
îi arăt peretele plin cu tablouri, așteptînd să-și aleagă. Urmează refuzul standard: - Mai aveți și altele? Similar bătăii în ușă. Vinde caș în Hală. E atît de frumoasă, de hollywood-ian frumoasă, că-mi vine, de fiecare dată, s-o întreb, stupid, nu?, de ce acceptă...să vîndă caș. La concertul de vinerea trecută al Filarmonicii, surpriză: îmi stă, întîmplător, alături, pe 2. Mîinile ei concurează, în noblețe, cu ale pianistei de pe scenă. S-o întreb, tot atît de stupid, de ce-
Mozaic Ave Eva by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Imaginative/11855_a_13180]
-
vine, de fiecare dată, s-o întreb, stupid, nu?, de ce acceptă...să vîndă caș. La concertul de vinerea trecută al Filarmonicii, surpriză: îmi stă, întîmplător, alături, pe 2. Mîinile ei concurează, în noblețe, cu ale pianistei de pe scenă. S-o întreb, tot atît de stupid, de ce-a venit la concert?... Nu-mi pot reprima - acum un an, la Musée d'Orsey - tentația de a-i pipăi, hoțește, degetul mare de la picior, giorgionesc anatomic, damei goale din Dejunul pe iarbă: să
Mozaic Ave Eva by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Imaginative/11855_a_13180]
-
scriitori! Ne aflam pe terasa cabanei de lemn în care fuseserăm găzduiți, undeva mai la deal și în dreapta, la o distanță apreciabilă de pavilionul central al Așezămîntului. În timp ce Daniela ne spunea povestea lui Valerian, a venit cineva și ne-a întrebat dacă nu vrem să cumpărăm miei de Paști. Știa în apropierea satului o stînă de unde i-am fi putut cumpăra ieftin. Am stabilit că vom merge la stîna aceea mai tîrziu, după-amiază, însă pînă atunci am băut prea mult și
Ficțiune ilicită - fără sex by Petru Cimpoeșu () [Corola-journal/Imaginative/11143_a_12468]