3,096 matches
-
apelor curgătoare și asupra lacurilor.” 5.3. JOCURILE NEMEICE Jocurile Nemeice aveau loc vara, în anul fără soț al fiecărei olimpiade și erau dedicate lui Zeus Nemeeanul. Conform legendelor, la Nemeea, Heracle a răpus leul nemeean ce teroriza tot ținutul. Învingătorul primea o cunună alcătuită din tulpini verzi de țelină sălbatică, plantă ce preamărea splendoarea tinereții. Era firesc ca legenda să atribuie întemeierea jocurilor lui Heracles, dar cum tot el era și autorul celor din Olympia, s-a găsit o variantă
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
multe probe, pentru a celebra victoria sa. Printre biruitori s-ar fi distins Apollo, care l-a învins pe Hermes la alergare și pe Ares la pugilat. O legendă se referă la cursa de întrecere între Heracles și frații săi, învingătorul urmând a fi încoronat cu o ramură de măslin. „Pe când se jucau, Heracles - care era cel mai vârstnic - propuse fraților săi să se întreacă la alergare și să fie încununat învingătorul cu o ramură de măslin sălbatic. În acest loc
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
la cursa de întrecere între Heracles și frații săi, învingătorul urmând a fi încoronat cu o ramură de măslin. „Pe când se jucau, Heracles - care era cel mai vârstnic - propuse fraților săi să se întreacă la alergare și să fie încununat învingătorul cu o ramură de măslin sălbatic. În acest loc erau așa de mulți măslini, încât de frunzele lor verzi se serveau ca așternuturi când dormeau. Elenii spun că Heracles a adus acest copac în Grecia din țara hiperboreenilor (...). Cinstea de
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
î. Hr., romanii au cucerit Grecia. În epoca ce a urmat (sec. I-III), Jocurile Olimpice au decăzut. Împăratul Nero participă la Jocuri, mistificând rezultatele. Grecii se depărtează treptat, treptat de stadionul olimpic. Așa se face că, pe parcursul ultimelor 50 de Jocuri, învingătorii aparțin Asiei Mici, Alexandriei și Romei. În epoca bizantină, împăratul creștin Teodosie I interzice Jocurile Olimpice în anul 394, apoi Teodosie al II-lea dispune arderea și dărâmarea edificiilor, după ce a jefuit totul (statuia lui Zeus a fost dusă la Constantinopol
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
întreceri sportive: alergări, sărituri, aruncări, întreceri de cai și care, box, pancrațiu și lupte, precum și întreceri de poezie, muzică și teatru. Cea mai așteptată întrecere era cea de pentatlon, care era considerată proba atletului complet. Aristotel scria în Retorica că învingătorul pentatlonului este cel mai iscusit atlet și a fost dăruit de zei cu forță, iuțeală, îndemânare și curaj pentru a învinge. Referindu-se la surse mitologice, istoricul Filostrat scrie într-una din cărțile sale ca pentatlonul ar fi fost inventat
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
toate acestea erau îndeplinite, se alegea un copil ai cărui părinți erau în viață, i se dădea un cuțitaș de aur și era condus la templul lui Zeus, ca să taie ramuri de măslin sălbatic, din care se făceau coroanele pentru învingători. Astfel lua sfârșit prima zi, consacrată ceremoniilor de deschidere a jocurilor. A doua zi era rezervată probelor pentru copii, a treia, celor pentru bărbați, a patra probelor hipice, curselor de care, pentatlonului, concursului de trompetă și de crainici. În ultima
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
fost Kyniska. Prezența femeilor în arenă la Jocuri nu a fost admisă decât foarte târziu; la prima ediție a Jocurilor Olimpice, femeile nu au concurat. La timpul respectiv, Pierre de Coubertin spunea: “femeile au o singură îndatorire, aceea de a încorona învingătorul cu ghirlande.” Excelență! Iată un cuvânt care caracterizează ambele jocuri. În timpurile antice, spiritualitatea era importantă, nimic nu se putea întâmpla fără acordul lui Zeus, iar victoria era dedicată în onoarea acestuia. Arete însemna excelență și putere. Campionul primea recunoștința
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
începerii împingerii bobului și până la trecerea liniei de sosire o echipă întreagă va urmări cu interes coborârea prin intermediul înregistrărilor pentru a putea interveni pe viitor și cu alte îmbunătățiri. Nu trebuie uitat că în orice sport învinșii sunt separați de învingători de numai câteva sutimi de secundă. Campionii la bob aleargă poate mai repede decât toți ceilalți participanți, însă câștigătorii cursei de 100 m sunt aclamați și considerați cei mai rapizi din lume. Harold Abrahams parcă avea aripi. Pe vremea gentlemanilor
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
al secolului al XIX-lea. Întâi trebuie să ne ocupăm cu alte lucruri. În secolul al XVII-lea, Vulsan de La Colombière a avut ideea unei sărbători a pistolului la care și-a invitat prietenii nobili. La acest exercițiu de tragere, învingătorul nu era cel mai bun. Primul premiu, premiul I, era oferit aceluia care făcea proba „celui mai grațios”. Cel care trăgea cel mai precis nu primea decât premiul III. Aceasta arăta că între gentilomi eleganța manierelor era superioară performanței tehnice
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
predat viitorului oraș gazdă, președintele C. I. O. declară închise jocurile, flacăra olimpică se stinge, steagul este coborât în timp ce se cântă imnul și se încheie cu un spectacol artistic organizat de COJO. Ceremonia de premiere (festivitatea de premiere) Ceremoniile pregătite pentru învingători, de înmânare a medaliilor si diplomelor trebuie să se deruleze cu respectarea strictă a Ghidului de protocol al C.I.O. Pentru probele individuale, primul loc primește o medalie de argint suflată cu cel puțin 6g de aur pur și o
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
n-a luat în considerare decît Italia, alt popor mare. Și abia în contextul marilor tratate ce au urmat războiului din 1914-1918 micile naționalități ale Europei Centrale au obținut un mare triumf: Austro-Ungaria a fost dezmembrată, recompensîndu-se astfel Serbia, aliata învingătorilor, creîndu-se artificial Iugoslavia și Cehoslovacia și restaurîndu-se Polonia. Din păcate, această "măcelărire" precipitată concepută și ca un soi de derivativ pentru populați-ile atrase de revoluția rusă constituie sursa dramei prezente din această regiune, agravată în plus de erorile comise între
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
să devieze flacăra revoluționară din Rusia, distrăgînd atenția populațiilor de la faptul că aceasta riscă să afecteze flăcările naționaliste a căror căldură mai suportabilă n-ar altera echilibrul social european și n-ar modifica decît superficial traseul său teritorial. În sfîrșit, învingătorii girează fără discernămînt consecințele acestei strategii în tratatele de pace pe care le impun. Ei încheie afacerea pe baza unor expertize grăbite avînd grijă mai puțin de a garanta viabilitatea statelor apărute din neant decît de a acorda dividente convenabile
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
dăm un nume acestei a treia etape, fără îndoială ar trebui s-o calificăm, fie drept un naționalism de amuzament al puterilor ce l-au făcut posibil, fie un naționalism carierist, dacă avem în vedere beneficiarii. 8 Pregătirea exploziei Oportunismul învingătorilor din Primul Război Mondial n-a produs nici o clipă efectul scontat. Redecupajul Europei Centrale viza, ca efect imediat, protejarea de contaminarea cu revoluția rusă, deturnînd astfel atenția tuturor către derivativul naționalist. Obiectivul n-a fost atins. Disprețuind tentativa disperată a
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
s-au preocupat să-și instituie legitimitatea lor democratică, una dintre cele mai contestabile de altfel, în singura manieră posibilă pentru ei; anume, demonstrînd prin abilitate teoretică și prin viziune strategică capacitatea de a conduce o schimbare de regim fără învingători și fără învinși, acceptabilă atît pentru vechea opoziție democratică cît și pentru masa de spanioli sau pentru membrii aparatului puterii căzute care se temeau, și unii și ceilalți, de brutalitatea unei rupturi susceptibile de a pune în discuție realizările economice
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Partidului, ceea ce nu se poate spune despre perspectiva modificată ideologic a scenaristului Eugen Barbu. Eugen Negrici remarca avenit că "(...) Facerea lumii are un mesaj care cu numai câțiva ani în urmă ar fi trezit furia criticii de partid: în revoluție, învingători, până la urmă, nu sunt idealiștii, ci aceia care nu se implică decât atât cât să-și consolideze puterea și locul cucerit în societatea socialistă - carieriștii"14. Scenaristul Eugen Barbu, de conivență cu regizorul Vitanidis, nu poate prelua sugestia pe care
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
își rezolvă și chestiuni ivite din motive strict personale (invidie, dorința de revanșă, dorință de parvenire, idiosincrazii ș.a.) este o altă problemă. Orice schimbare de regim este un proces caracterizat de confuzie a valorilor și a criteriilor. Pe ușa deschisă învingătorilor și nedreptățiților se strecoară și frustrații, și ariviștii, și impostorii. În presa de după 23 august 1944, două au fost categoriile de articole ce susțineau procesul de epurare: primul era articolul militant, în care se cerea explicit epurarea unor scriitori; al
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
nu puteau să fie decât politice, neavând operă științifică semnificativă. În asemenea condiții soarta instituționalizării sociologiei, a calității învățământului sociologic depindea exclusiv de persoana celui care reușea să fie recunoscut ca lider al noi secții. În această luptă a ieșit învingător, evident, cel care a dobândit o poziție politică mai puternică. Nu este surprinzătoare concluzia profesorului H.H. Stahl: Nu a ieșit el în evidență Nicuță, cum probabil spera. N-a ieșit nici Vlădescu-Răcoasa. [...] Și a răzbit... Miron Constantinescu". Discipol al profesorului
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
privilegiată, predeterminată de zei, a fost grav atinsă, în plus, în timp ce Delta era colonizată de către asiatici, cuceritorii, întăriți în taberele lor fortificate, ignorau cu dispreț civilizația egipteană. Dar egiptenii au priceput lecția. Treptat, ei au învățat s: i mânuiască armele învingătorilor. La un secol după dezastru (i. E. pe la ~ 1600), Teba, în care domnea un faraon 45 Traducere de J. Wilson, ANET, pp. 405-407; cf. Breasted, op. Cit., pp. 189 sq; Erman-Blackman, pp. 86 sq. 46 Rezultat cu atât mai meritoriu dacă se
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
reprezentând norma cosmică, se substituie imensității haotice și sterile a "Mării" și a inundațiilor catastrofale. O dată cu victoria lui Baal, triumfă încrederea în ordinea și stabilitatea anotimpurilor. Pe de altă parte, lupta împotriva Dragonului acvatic ilustrează emergența unui zeu tânăr în calitate de învingător și, în consecință, de nou suveran al 28 El se adresează lui Așerat: "Dă-mi unul din feciorii tăi ca să-1 fac rege" (Cynis Cordon, Ugaritic Manual, 49:1: 16-18; Ulf Oldenburg, op. Cit., p. 112). 29 Deoarece Muntele este un
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
similar; nici Adad venerat în Mesopotamia, nici hurritul Teșub. (Dar, la o dată târzie, Marduk "dispărea" el însuși, anual, "închis într-un Munte".) Ghicim în acest descensus ad inferos voința de a-1 încărca pe Baal de prestigii multiple și complementare: învingător al "haosului" acvatic și, prin urmare, zeu cosmocrator, chiar "cosmogonic"; zeu al furtunii și al fertilității agrare (să amintim că este fiul lui Dagon, "Sămânța"), și de asemenea zeu-suveran, hotărât să-și întindă suveranitatea asupra lumii întregi (deci și asupra
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
identifică cu Pământul sau chiar cu Universul; ea reprezintă întinderea, vastitatea, libertatea 31. Aditi era foarte probabil Mare Zeiță Mamă care, fără să fi fost cu desăvârșire uitată, și-a transmis calitățile și funcțiile fiilor ei, zeii Aditia. 68. Indra, învingător și demiurg în Rig Veda, Indra este zeul cel mai popular, fiindu-i închinate vreo 250 de imnuri, în comparație cu 10 adresate lui Varuna și 35 închinate lui Mitra, Varuna, și zeii Aditia, laolaltă. 30 Pe această temă, cf. M. Eliade
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
sinuci-dere-apoteoză pe rugul înflăcărat, el este înfiat de Hera și devine zeu, așezându-se printre celelalte divinități, în Olymp. S-ar putea spune că Herakles și-a dobândit condiția divină în urma unui șir de confruntări inițiatice din care a ieșit învingător; spre deosebire de Ghilgameș 48 Vezi, de asemenea, M. Eliade, Le mythe de l'eternel retour, cap. I. 49 Chiar Herakles; vezi sursele la A. Brelich, pp. 235 sq. Olympienii și eroii (cf. § 23) și de anumiți eroi greci, care în pofida hybris
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
întoarcere, au aliat un copil răspândind lumină înjurai său. După tradiție. Zarathustra a venit pe lume râzând. Abia născut, el a fost atacat de devi (= daeva), dar el i-a pus pe fuga rostind formula sacră a mazdeismului. El iese învingător din patru confruntări, al căror caracter inițiatic este evident (el e aruncat pe un rug, într-o vizuină de lupi etc.)8. Ar fi inutil să continuăm, încercările, victoriile și miracolele lui Zarathustra urmează scenariul exemplar al Salvatorului, pe cale de
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
34; 19: 92 sq.) este povestit de Firdusi ca lupta regelui Farâdun (<Freton <Thraetona) împotriva unui uzurpator străin, dragonul Azdăhăk, care le răpise și se căsătorise cu cele două surori ale suveranului legitim Jamsed (<Yima Xsaeta). Farâdun - precum Thraetona - iese învingător, îl ucide pe dragon, eliberează (și ia în căsătorie la rândul său) pe cele două prințese captive. Or, tradițiile târzii precizează că regele 1-ar fi învins pe Azdăhăk în ziua de Anul Nou36. Eroii și regii iranieni sunt vestiți
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
că n-a reușit să-1 învingă pe demonul Apaosa - care închidea Apele și amenința să ruineze întreaga Creațiune - pentru că oamenii îl ignorau în riturile lor. Atunci Ahură Mâzdă îl venerează pe Tistrya, oferindu-i un sacrificiu (yasna); drept urmare, acesta iese învingător din lupta împotriva acelui da&va și asigură belșugul pământului. Ahurâ Măzdă sacrifică și lui Anăhita și o roagă "să-i acorde această favoare: să-1 pot face pe piosul Zarathustra să gândească, să vorbească și să acționeze conform Religiei celei
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]