3,690 matches
-
150.000 de români, adică 10% din populația Șerbiei și majoritatea absolută a estului Șerbiei. La acestea se adaugă sporul natural demografic, precum și considerarea că nu a existat niciodată un exod a populației românești din zonă. Vlahilor din Valea Timocului (Șerbia), vorbitori de limbă română, nu le sunt conferite drepturi deși numără aproximativ 40.000 de oameni conform recensământului din 2011, cu mult mai mult față de românii din Voivodina. Statisticile și politica guvernului sârb comit o segregație între românii din Voivodina
Timoc () [Corola-website/Science/297955_a_299284]
-
ocazia să merg anul acesta în Franța, am fost și la Grenoble, unde am reînt</i></spân><spân><i>âlnit-o pe Vio. În luna martie, am vizitat împreună oamenii din taberele de migranți romi din România/</i></spân><spân><i> Șerbia/ Macedonia, cu care lucrează îndeaproape, iar în luna septembrie i-am luat un interviu pentru acest număr tematic al Gazetei.</i></spân></p> Pentru început, ai putea sa descrii în câteva cuvinte profilul tău activist și proiectele în care ești
Rasism, evacuări și organizare pentru drepturile locative ale migranților romi în Franța () [Corola-website/Science/296095_a_297424]
-
(în ), oficial Republică (în ) este o țară situată în centrul și sud-estul Europei. Teritoriul acoperă partea de sud a Câmpiei Panonice și partea centrală a Balcanilor. Șerbia se învecinează cu Ungaria în nord; cu România și Bulgaria în est; Republică Macedonia în sud; iar cu Muntenegru, Bosnia și Herțegovina și Croația în vest; granița cu Albania este în disputa. Belgrad, care este capitala și cel mai mare
Serbia () [Corola-website/Science/298445_a_299774]
-
cu Ungaria în nord; cu România și Bulgaria în est; Republică Macedonia în sud; iar cu Muntenegru, Bosnia și Herțegovina și Croația în vest; granița cu Albania este în disputa. Belgrad, care este capitala și cel mai mare oraș al Șerbiei, este, de asemenea, printre cele mai mari din Europa de Sud-Est. Șerbia este, totodată, si un aspirant și eligibil candidat la aderarea în Uniunea Europeană. După migrația slavilor în Balcani, sârbii au format un stat medieval, care s-a dezvoltat în
Serbia () [Corola-website/Science/298445_a_299774]
-
în sud; iar cu Muntenegru, Bosnia și Herțegovina și Croația în vest; granița cu Albania este în disputa. Belgrad, care este capitala și cel mai mare oraș al Șerbiei, este, de asemenea, printre cele mai mari din Europa de Sud-Est. Șerbia este, totodată, si un aspirant și eligibil candidat la aderarea în Uniunea Europeană. După migrația slavilor în Balcani, sârbii au format un stat medieval, care s-a dezvoltat în Taratul Sârb, iar extinderea maximă a avut loc în secolul XIV. În
Serbia () [Corola-website/Science/298445_a_299774]
-
aderarea în Uniunea Europeană. După migrația slavilor în Balcani, sârbii au format un stat medieval, care s-a dezvoltat în Taratul Sârb, iar extinderea maximă a avut loc în secolul XIV. În secolul XVI, statul sârbesc a fost cucerit de otomani. Șerbia și-a recâștigat independența față de Imperiul Otoman prin revoluția sârbă din secolul XIX și, în același timp, și-a extins teritoriul. Voivodina, fosta provincie regală a Imperiului Habsburgic, s-a unit cu Șerbia în 1918. După sfârșitul Primului Război Mondial, statul s-
Serbia () [Corola-website/Science/298445_a_299774]
-
statul sârbesc a fost cucerit de otomani. Șerbia și-a recâștigat independența față de Imperiul Otoman prin revoluția sârbă din secolul XIX și, în același timp, și-a extins teritoriul. Voivodina, fosta provincie regală a Imperiului Habsburgic, s-a unit cu Șerbia în 1918. După sfârșitul Primului Război Mondial, statul s-a unit cu celelalte state slave din Balcanii de Vest, formând un stat iugoslav, care a existat, în diferite forme politice, până în 2006, cănd Șerbia a redevenit un stat de sine stătător. În
Serbia () [Corola-website/Science/298445_a_299774]
-
regală a Imperiului Habsburgic, s-a unit cu Șerbia în 1918. După sfârșitul Primului Război Mondial, statul s-a unit cu celelalte state slave din Balcanii de Vest, formând un stat iugoslav, care a existat, în diferite forme politice, până în 2006, cănd Șerbia a redevenit un stat de sine stătător. În 18 februarie 2008, parlamentul provinciei sârbe Kosovo, având o populație majoritară albaneză, a declarat independența. Răspunsul din partea comunității internaționale a fost mixt. Șerbia nu recunoaște independența și consideră Kosovo ca fiind provincie
Serbia () [Corola-website/Science/298445_a_299774]
-
a existat, în diferite forme politice, până în 2006, cănd Șerbia a redevenit un stat de sine stătător. În 18 februarie 2008, parlamentul provinciei sârbe Kosovo, având o populație majoritară albaneză, a declarat independența. Răspunsul din partea comunității internaționale a fost mixt. Șerbia nu recunoaște independența și consideră Kosovo ca fiind provincie autonomă guvernată de ONU. În antichitate, pe teritoriul de astăzi al Șerbiei locuiau triburi ilirice și tracice. În secolul al II-lea î.Hr., românii cuceresc regiunea, iar în anul 9 î.Hr.
Serbia () [Corola-website/Science/298445_a_299774]
-
parlamentul provinciei sârbe Kosovo, având o populație majoritară albaneză, a declarat independența. Răspunsul din partea comunității internaționale a fost mixt. Șerbia nu recunoaște independența și consideră Kosovo ca fiind provincie autonomă guvernată de ONU. În antichitate, pe teritoriul de astăzi al Șerbiei locuiau triburi ilirice și tracice. În secolul al II-lea î.Hr., românii cuceresc regiunea, iar în anul 9 î.Hr. o includ în provincia Illyricum. Între secolele V-VII, aici sosesc triburi slave, care îi vor „slaviza” pe autohtoni (iliri, daci
Serbia () [Corola-website/Science/298445_a_299774]
-
formării poporului sârb. Rădăcinile statului se întind până în secolul al VII-lea și se suprapun istoriei Dinastiei Vlastimirović. Un regat sârb, cu capitala la Duklja, a luat ființă în secolul al XI-lea, găsindu-și sfârșitul spre finele secolului următor. Șerbia medievală s-a format în jurul regiunii Raška, în secolul al XII-lea având că figură centrală pe Marele Jupan Ștefan Nemanja. În anul 1220, sub conducerea lui Ștefan Întâi, Șerbia a devenit regat, iar în anul 1346 Ștefan Dušan a
Serbia () [Corola-website/Science/298445_a_299774]
-
al XI-lea, găsindu-și sfârșitul spre finele secolului următor. Șerbia medievală s-a format în jurul regiunii Raška, în secolul al XII-lea având că figură centrală pe Marele Jupan Ștefan Nemanja. În anul 1220, sub conducerea lui Ștefan Întâi, Șerbia a devenit regat, iar în anul 1346 Ștefan Dušan a înființat Imperiul Sârb, dezintegrat în urmă înfrângerii în fața turcilor otomani în anul 1389. Bătălia istorică a avut loc la Kosovo. Nordul Șerbiei a fost cucerit și el prin căderea cetății
Serbia () [Corola-website/Science/298445_a_299774]
-
În anul 1220, sub conducerea lui Ștefan Întâi, Șerbia a devenit regat, iar în anul 1346 Ștefan Dušan a înființat Imperiul Sârb, dezintegrat în urmă înfrângerii în fața turcilor otomani în anul 1389. Bătălia istorică a avut loc la Kosovo. Nordul Șerbiei a fost cucerit și el prin căderea cetății Smederevo în anul 1459, urmând Bosnia câțiva ani mai târziu și Herțegovina în 1482. Între anii 1459 - 1804, Șerbia, în pofida a trei invazii austriece și a numeroase rebeliuni, a rămas sub conducerea
Serbia () [Corola-website/Science/298445_a_299774]
-
turcilor otomani în anul 1389. Bătălia istorică a avut loc la Kosovo. Nordul Șerbiei a fost cucerit și el prin căderea cetății Smederevo în anul 1459, urmând Bosnia câțiva ani mai târziu și Herțegovina în 1482. Între anii 1459 - 1804, Șerbia, în pofida a trei invazii austriece și a numeroase rebeliuni, a rămas sub conducerea Imperiului Otoman. Viața religioasă a fost dominată de Islam, fapt care a dus la numeroase convertiri. Cei convertiți au preluat denumirea de "musulmani", iar mai tarziu pe
Serbia () [Corola-website/Science/298445_a_299774]
-
mai tarziu pe cea de bosniaci, refuzând să mai fie identificați drept de sârbi. Revoltă anilor 1804-1813 condusă de către Đorđe Petrović (cunoscut și sub denumirea de "Karađorđe" - "George cel Negru"), si revoltă din anul 1815, a dus la înființarea Principatului Șerbiei. Având o autonomie largă față de Imperiul Otoman, este considerat precursorul Șerbiei moderne. Între anii 1815 - 1903, Șerbia a fost condusă de către Dinastia Obrenović, cu excepția perioadei dintre anii 1842 - 1858, când la conducerea țării s-a aflat Prințul Aleksandar Karađorđević. În
Serbia () [Corola-website/Science/298445_a_299774]
-
drept de sârbi. Revoltă anilor 1804-1813 condusă de către Đorđe Petrović (cunoscut și sub denumirea de "Karađorđe" - "George cel Negru"), si revoltă din anul 1815, a dus la înființarea Principatului Șerbiei. Având o autonomie largă față de Imperiul Otoman, este considerat precursorul Șerbiei moderne. Între anii 1815 - 1903, Șerbia a fost condusă de către Dinastia Obrenović, cu excepția perioadei dintre anii 1842 - 1858, când la conducerea țării s-a aflat Prințul Aleksandar Karađorđević. În anul 1903, Dinastia Obrenović a fost înlocuită de către Dinastia Karađorđević, descendentă
Serbia () [Corola-website/Science/298445_a_299774]
-
condusă de către Đorđe Petrović (cunoscut și sub denumirea de "Karađorđe" - "George cel Negru"), si revoltă din anul 1815, a dus la înființarea Principatului Șerbiei. Având o autonomie largă față de Imperiul Otoman, este considerat precursorul Șerbiei moderne. Între anii 1815 - 1903, Șerbia a fost condusă de către Dinastia Obrenović, cu excepția perioadei dintre anii 1842 - 1858, când la conducerea țării s-a aflat Prințul Aleksandar Karađorđević. În anul 1903, Dinastia Obrenović a fost înlocuită de către Dinastia Karađorđević, descendentă a lui Đorđe Petrović. Lupta pentru
Serbia () [Corola-website/Science/298445_a_299774]
-
înlocuită de către Dinastia Karađorđević, descendentă a lui Đorđe Petrović. Lupta pentru modernizarea societății, pentru drepturile omului și pentru un stat național au durat aproape trei decenii și s-a încheiat cu adoptarea constituției la 15 martie 1835. În 1876, Muntenegru, Șerbia, si Bosnia au declarat război Imperiului Otoman și au proclamat unirea. Totuși, Tratatul de la Berlin din 1878, care a fost semnat la Congresul de la Berlin de către Marile Puteri, a acordat deplină independența doar Șerbiei și Muntenegrului, lăsând Bosnia și Raška
Serbia () [Corola-website/Science/298445_a_299774]
-
15 martie 1835. În 1876, Muntenegru, Șerbia, si Bosnia au declarat război Imperiului Otoman și au proclamat unirea. Totuși, Tratatul de la Berlin din 1878, care a fost semnat la Congresul de la Berlin de către Marile Puteri, a acordat deplină independența doar Șerbiei și Muntenegrului, lăsând Bosnia și Raška , Austro-Ungariei, care a blocat unirea lor până la Războaiele Balcanice din 1912 și 1913 și Primul Război Mondial. Asasinarea la 28 iunie 1914 a Arhiducelui Franz Ferdinand al Austriei la Sarajevo în Austro-Ungaria de către Gavrilo
Serbia () [Corola-website/Science/298445_a_299774]
-
28 iunie 1914 a Arhiducelui Franz Ferdinand al Austriei la Sarajevo în Austro-Ungaria de către Gavrilo Princip, un susținător al unității slavilor de sud, supus austriac și membru al organizației Bosnia Tânără, a servit drept pretext pentru că Austro-Ungaria să declare război Șerbiei. Rusia a început să iși mobilizeze trupele pentru apărarea aliatei sale, Șerbia, ceea ce a dus la declarația de război a Germaniei împotriva Rusiei în vederea susținerii aliatei acesteia, Austro-Ungaria. Totuși, de vreme ce strategii militari germani doreau să evite un război pe două
Serbia () [Corola-website/Science/298445_a_299774]
-
Austro-Ungaria de către Gavrilo Princip, un susținător al unității slavilor de sud, supus austriac și membru al organizației Bosnia Tânără, a servit drept pretext pentru că Austro-Ungaria să declare război Șerbiei. Rusia a început să iși mobilizeze trupele pentru apărarea aliatei sale, Șerbia, ceea ce a dus la declarația de război a Germaniei împotriva Rusiei în vederea susținerii aliatei acesteia, Austro-Ungaria. Totuși, de vreme ce strategii militari germani doreau să evite un război pe două fronturi atât împotriva Rusiei, cât și împotriva Franței, aceștia au atacat, mai
Serbia () [Corola-website/Science/298445_a_299774]
-
a culminat cu atragerea în război a tuturor Marilor Puteri europene. Armata sârbă a câștigat câteva victorii importante împotriva Austro-Ungariei în timpul Primului Război Mondial, dar a fost copleșită, în final, de forțele unite ale Germaniei, Austro-Ungariei și Bulgariei. În Primul Război Mondial, Șerbia a avut 1 260 000 de victime - 28 % din totalul populației sale și 58 % din populația să masculină. În anul 1918, Șerbia fondă, împreună cu Muntenegru, Regatul sârbilor, croaților și slovenilor, cunoscut mai tarziu sub denumirea de Regatul Iugoslav. În timpul celui
Serbia () [Corola-website/Science/298445_a_299774]
-
dar a fost copleșită, în final, de forțele unite ale Germaniei, Austro-Ungariei și Bulgariei. În Primul Război Mondial, Șerbia a avut 1 260 000 de victime - 28 % din totalul populației sale și 58 % din populația să masculină. În anul 1918, Șerbia fondă, împreună cu Muntenegru, Regatul sârbilor, croaților și slovenilor, cunoscut mai tarziu sub denumirea de Regatul Iugoslav. În timpul celui de Al II-lea Război Mondial, Șerbia a fost un stat marionetă a Germaniei Hitleriste. Teritoriul său includea Șerbia Centrală de azi
Serbia () [Corola-website/Science/298445_a_299774]
-
victime - 28 % din totalul populației sale și 58 % din populația să masculină. În anul 1918, Șerbia fondă, împreună cu Muntenegru, Regatul sârbilor, croaților și slovenilor, cunoscut mai tarziu sub denumirea de Regatul Iugoslav. În timpul celui de Al II-lea Război Mondial, Șerbia a fost un stat marionetă a Germaniei Hitleriste. Teritoriul său includea Șerbia Centrală de azi și partea vestică a Banatului. În 1945 Șerbia a devenit parte a unei federații, cea de-a doua Iugoslavie, Republica Socialistă Federativa Iugoslavia, condusă de
Serbia () [Corola-website/Science/298445_a_299774]
-
În anul 1918, Șerbia fondă, împreună cu Muntenegru, Regatul sârbilor, croaților și slovenilor, cunoscut mai tarziu sub denumirea de Regatul Iugoslav. În timpul celui de Al II-lea Război Mondial, Șerbia a fost un stat marionetă a Germaniei Hitleriste. Teritoriul său includea Șerbia Centrală de azi și partea vestică a Banatului. În 1945 Șerbia a devenit parte a unei federații, cea de-a doua Iugoslavie, Republica Socialistă Federativa Iugoslavia, condusă de Iosip Broz Tito până la moartea acestuia în 1980. De la căderea celei de-
Serbia () [Corola-website/Science/298445_a_299774]