2,702 matches
-
sută de colaci pe care nu-i puteai mânca în câteva zile, chiar dacă în casă eram mulți. Îi puneam pe sfoară și-i duceam în pod spânzurându-i de grindă ca să nu-i atace șoarecii, deși cred că nu aveam șoareci în pod, fiindcă țineam vreo trei pisici. Colacii ne ajungeau toată luna lui ianuarie. Îi luam de pe sfoară și-i încălzeam în rola de la sobă, frăgezindu-i. Și erau așa de buni!... O altă întâmplare pe care vreau să ți-
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
ploaia mocănească, rece și țârâită, care înnămolea glodul cimitirului. Ca să-și înmoaie supliciul, își înfundau lut în urechi, gârbovindu-se pe după cruci sau pe după copaci cu fructe otrăvite de seva pământului îngrășat al țintirimului. Dați-i fiori pe la subsuori/ Și șoareci prin cioareci/ Și furnici prin opinci/ Cum arde para focului în gura cuptorului/ Să-i ardă inima după Sempronia/ Să n-aibă stare și alinare/ Până nu s a porni, până n-a sosi/ La Sempronia cea aleasă și frumoasă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
într-un fluture, dar un poteraș reușise să-l prindă cu chipiul. Ciracii lui Zlota sfârșiră în chinuri crunte: unul cu intestinul înfășurat pe butucul roții unei fântâni, învârtit cu încetul de doi jandarmi; iar celălalt, sfârtecat pe dinăuntru de șoareci înfometați, introduși în măruntaie printr-un tub fixat în anus. Zlota a fost băgat gol într-un butoi etanș închis, doar cu capul afară și pus în bătaia soarelui, în mijlocul târgului, la răspântie de drumuri. De două ori pe zi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
dat dispoziție Marele Dregător. Cotoșman: Cine este persoana aceasta? Împăratul: Marele Dregător? Nu știi cine este Marele Dregător? Cotoșman: Habar n-am! Împăratul: (Amuzat de neștiința lui Cotoșman) Auziți, auziți lume, persoana aceasta nu știe cine e Marele Dregător. Pe șoarecii mei, dacă te cred!... Cotoșman: Aveți și șoricei pe aici? Împăratul: Ce șoricei drăguță? Am ditai șoricioii! Mișună împărăția de șoricărime!... Cotoșman: Îmi pare rău din suflet că misiunea mea oficială mă împiedică să mă ocup de aceste dulci ființe
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
de-a domnu’ Mecadosta“ nu a fost decât un pas. Îi lipsea doar catalogul pentru a deschide În șopron o altă școală, paralelă cu cea care funcționa În sat. Mașa Îl confecționă dintr-un glosar vechi, pe jumătate ros de șoareci, pe care l-a găsit cotrobăind prin pod. Și, cum ducea lipsă de elevi (ea suplinea directorul și cadreleșcolare), Înscrise În catalog toate orătăniile din ogradă, după ce le botezase, În prealabil, cu nume cât mai colorate. Școala ei deschisă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
din mâncarea pe care o atinseseră alte mâini și alte guri. Lui Ippolit prea puțin Îi păsa cine și cum mâncase din bucatele aflate acum pe masă. E posibil ca, după plecarea salahorilor, din bucatele rămase să se fi Înfruptat șoarecii și șobolanii care mișunau prin antrepozite. Poate că urmele de dinți de pe castraveciori nu erau făcute de hamali, ci de rozătoare. Totuși, dacă șobolanii s-ar fi urcat pe masă, s-ar fi atins mai Întâi de pâine și salam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
se poată soția odihni. În locuința noastră se intra printr-o sală unde, în dreapta era camera noastră. În stânga era o altă cameră, plină cu cereale, iar între camere era intrarea în bucătărie unde soba, la intrarea cuiva, primenea zecile de șoareci care aveau interese acolo. Când dădeai foc la sobă, parte din ei fugeau, ceilalți, refăceau scenele autodafeurilor. Sala de clasă era în localul unei prăvălii. Aveam 18 elevi așezați în bănci, câte șase, ordine numerică mereu risipită de dorința unuia
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
piciorul Înapoi. Mai Întâi i se făcu teamă să nu fi călcat vreun șoarece sau șobolan, apoi se gândi că poate nimerise Într-un rahat de câine sau În vomă... Casa lui era curată. Nu aveau ce căuta aici nici șoareci, nici șobolani. Cu atât mai puțin rahații de câine În care puteai călca pe stradă... Medicul Își scutură pentru orice eventualitate papucul, ca să scape de posibila mizerie ce s-ar fi prins pe talpa sa de pâslă, apoi privi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
zâmbet, toată numai ochi, jucându-se cu cei șapte pisoi pe care cineva Îi adusese În salon, trecându-i cu ajutorul unor andrele printr-o vulvă si scoțându-i pe alta, Îi trasformase În șapte monștri, pe jumătate câini, pe jumătate șoareci, ce lătrând și chițcăind nu se puteau mișca din loc. Oliver mai bănuia că tot această creatură, apărută, așa, peste noapte În stabiliment, printr-un procedeu similar, decupând cu un foarfece oamenii ce se plimbau pe stradă, Îi aducea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de-un ivăr. Apoi dispare înăuntru și ușa autobuzului se deschide într-un dreptunghi de nimic pur. Doar întuneric. Îndeajuns de lat încât să te poți strecura prin el. În interior simți mirosul ascuțit ca un ac al urinei de șoareci. Mai pune la socoteală și mirosul unei cărți vechi, umede, pe jumătate mâncate de pești. Și mirosul de praf. Și, din întuneric, vocea doamnei Clark spune: — Hai, intrați repede. Sfântul Fără-Mațe ni se va alătura după ce va abandona autobuzul așa încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
aia care a scris Frankestein era fiică de scriitori, de profesori faimoși pentru cărțile lor inovatoare, Dreptatea politică și O justificare a drepturilor femeii. Ăștia erau mereu vizitați acasă de alți oameni celebri și inteligenți. Noi nu eram însă niște șoareci de bibliotecă în vacanță. Nu, cea mai tare poveste cu care vom ieși de aici va fi doar despre cum am supraviețuit. Despre cum Lady Zdreanță a murit în brațele noastre, însoțită de plânsetele noastre. O poveste va trebui totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
timp. În timp ce se rotesc, marginile lor mai scânteiază pentru câte-o clipă, împrăștiind un curcubeu înainte de-a redeveni incolore. Crengile contorsionate, împâclite parcă în maroniul lor întunecat. Pe fiecare dintre ele poți urmări o cărăruie de excremente uscate de șoareci, mici ca boabele de orez. Legănându-se în față și-n spate, ținându-și răsuflarea, Pețitorul vâră mâna în coroana copacului și culege piersicile. Încă fierbinți, le aruncă Verigii Lipsă, care le prinde între două perne de mătase. Veriga Lipsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
pe copac putrezesc și se sting, îți construiești din nou scara de mobile. Te cațări iar acolo sus. Îți vâri capul în coroana de frunze de sticlă și cristal, în bolta de crengi din alamă stinsă. Prin praf, printre excrementele șoarecilor și pânzele de păianjen. Și înlocuiești piersicile întunecate cu alte câteva coapte încă, care ard albe, incandescente. Piersica moartă din mâna Pețitorului nu ne oglindește așa cum suntem. Mai degrabă așa cum eram odinioară. Sticla întunecată ne oglindește grași pe suprafața ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
lumii ninge, Unde sparge și se stinge, Sub târzii vegheri de smalt, Orice salt îndrăznit: Falsă minge Ori sec fulger De hanger Repezit; Prin Târziu și Înalt În plictisul și căscatul lung al râpelor de smalt, Hai în zbor de șoarec sur La ăl ciur Des și rar Clătinat la râul nopții De Țiganul Aurar, Ciuruitul prapur sur Ce-n azur străvechi întinge Îngălatul de azur: Rupta lumilor meninge! Pîn' la el, Ușurel, Pe arc tors fără cusur, Îndoiește și întinde
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ciur Des și rar Clătinat la râul nopții De Țiganul Aurar, Ciuruitul prapur sur Ce-n azur străvechi întinge Îngălatul de azur: Rupta lumilor meninge! Pîn' la el, Ușurel, Pe arc tors fără cusur, Îndoiește și întinde Zborul tău de șoarec sur... Și cu pumnul dus mosor Pîn' la sita din tărie, Treieră șuierător Spart descântec din fetie! f) Buhuhù la luna șuie, Pe gutuie să mi-l suie, Ori de-o fi pe rodie: Buhuhù la Zodie. Uhù, Scorpiei surate
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
nu fiare...“. „Te hog !“, a insistat ea. Fără să-și dea seama, trecuse pe jumătate prin geamul vitrinei, își aplecase bustul în stradă, lângă mine. * Medicul japonez Sadaio Sumide a reușit să readucă în stare de funcționare inimi congelate de șoareci și de șobolani, ținute timp de doi ani la o temperatură de -195 de grade C și apoi reactivizate prin impulsii electrice. 19. Simțeam capcana, dar îmi era egal. Am început să-i povestesc. Vorbeam totuși prudent, îmi măsurăm cuvintele
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
aceste ale Goldanei, răspândiră și un lan de mac, buruiană care cam strică pământul și gospodinelor nu prea le trebuie, decât câteva fire în grădină, pentru a orna, cu sămânța aceea măruntă, colacii, la sărbătorile Crăciunului. Se umplu Goldana de șoareci semn de sărăcie și de lipsă de hrană lățindu-se peste tot o nemulțumire difuză și abandonându-se nădejdea într-o ambianță schimbată în bine. Dar sub un soare crud, pe lângă maluri galbene, se adunară Vacile-Domnului, gâzulii roșii cu puncte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Mărăcinescu, fiindcă, de la o vreme, a început a da drumul la vorbe fără socoată, pe care le mai zisese și altădată, mustrându-l iar, pe Enea Căpută, după cum urmează: Zicând: dumneata, Bade Enea, dacă nu te rodeau așa de tare șoarecii în foale și dacă nu ți-ai fi luat așa de harnic traista cu merinde, poate că în alte feluri se întocmea și triștea noastră Și eu, simțind iarăși prag cu primejdie, am scăpărat, aprinzând lampa de miner și luminându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
porcilor din rasa Marele alb. Din fumurile senioriale ale cocoanei fostului proprietar, coborâtor în linie dreaptă al fanarioților, și din belșugul vechiului conac în stil neoclasic, nu rămăseseră decât pisicile, care trăiau hrănindu-se cu șobolani de pădure și cu șoareci de câmp. O singură grijă și un singur necaz aveau aceste pisici, descendente ale unor extraordinare exemplare de rasă birmaneză, cu ochi de smarald și cu blăni lânoase, purtate acum în smocuri de păr, în care se bătuciseră scaieții Bărăganului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
lor. La avans 100, la lichidare 200. Un coleg de cameră, din Vaslui, primea 40 de lei de-acasă. Când luam alea 200, trei-patru zile nu mă mai duceam la școală. Deja am scăpat în altă lume. Femei? Eram un șoarec, aveam 25 de kile, nu. Îmi plăcea să umblu cu copii din ăștia. Furam de prin piață. N-am avut în sânge, cu furatul. Furam de teribilism. Castraveți, pepeni... O luam de-aici, o aruncam dincolo... Ambiție: am buletin, de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
din ăia de-ți bagă cuțitul de nu ești atent. A fost la un concurs de remi și a luat premiul al III-lea. A renunțat la doi că erau piese mici și nu le apuca în degete. Are doi șoareci fără acvariu - îi ține jos în baie: „Ce faceți, dom’ comandant, îmi găsiți și mie acvariu sau dau la pisică?“. Are un roman pe care am dat trei milioane de lei. Czampar s-a ales de la mine cu ceva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
în antreu de-afară, de la ger, abia le-a purtat, era și el machit bine, asta l-a ajutat, cred, să nu degere... - Au crăpat toate, s-a umplut casa de vin roșu, până la glezne, și-au ieșit vreo doi șoareci, înotând bezmetic să scape, dar până la urmă s-au dat la fund... - Au murit fericiți, umflați, sughițând de vinișor! - Și babacu’ râdea, pleoscăind în vin, bătea pas de defilare, la dreap-ta, la stân-ga, un-doi, un-doi, de-a împroșcat și tavanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
într-o rochiță cu trandafiri și volane și sărea de pe-un picior pe altul și nea Bucur a luat-o pe genunchi și Bucuroaica a dat-o jos trăgând-o de cozi. - Io-te la ea, nerușinata! - Cotoi bătrân, șoarecii tineri... a râs tata și s-a dus s-aducă țuica. Acoperișul e cald sub noi. Mă lipesc cu burta de plăcile lui. Umflu și strâng burta și-mi place când se-apropie și se depărtează de azbest. - Omuleți... hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
că e primul acolo, la pârliții ăia, au mai fost, o să mai fie, ne-neacă Cel de Sus, ne scutură, dar noi parcă n-avem ochi... Extratereștri? Asta-i o prostie! - Chiar e, Grigore... - Zic oamenii c-au năvălit și șoarecii de câmp, popândăii și guzganii și bizamii, se-adună-n cete în mijlocului drumului, dar sunt mai altfel, unii albi, alții maronii, alții cu blana mai mare și cozi mai scurte, stau așa, poți să-i claxonezi, bagi farurile pe ei, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Din cauza asta țara asta a decăzut cât a decăzut. Dar asta nu mă interesează pe mine, degeaba cârcotesc despre ce nu-mi convine. Însă cred că tocmai asta e cauza problemei. Asta mă face mereu să-mi aduc aminte de șoareci. Pe vremuri, oamenii săraci creșteau ca animale de casă șoricei albi. Ați văzut vreodată? Șoriceii se joacă În cușca lor cu o roată care se Învârte Încontinuu. Așa sunt și oamenii din jurul nostru, nu vi se pare? Nimic din ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]