9,824 matches
-
trăit până acum? Nu-mi amintesc să fi adulmecat un miros atât de plăcut de femeie așa cum simt acum... Și ce bine îmi este aproape de ea! Unde a fost? De ce nu ne-am cunoscut până acum? Să îndrăznesc să-i șoptesc cât de dragă îmi este? Să-i spun cât de mult o doresc? O simt aproape, o simt în suflet și simt că gândește la fel ca mine”, medita Iustin, prelungind acea îmbrățișare de care avea nevoie de mult timp
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367551_a_368880]
-
4 anotimpuri Când între iarnă și dorita vară Era climatologic, primăvară ! Și chiar de 1 Martie De sub zăpada-mantie Ieșea un verde firișor Pe post de vesel vestitor ! Azi ghiocelul iată, crește Pe sol negru...(mai) albește Metaforic clopoțind Și mundanului șoptind : Eu vestitorul glaciar De anotimp imaginar Ce precede iar o vară Cod roșu-caniculară... Acel ce mă dăruiește E omul ce vă lipsește ! Domnițelor, sunt "Prințișor" Lângă doritul "Mărțișor !" (De-ți place o scriere, Intrebi: cine-i Scriitorul? La fel e
GHIOCELUL 'VESTITOR !' de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367662_a_368991]
-
timp, răzbat spre mine ritmuri de baladă. Personaje din istorie și fire de legendă se-ntrețes pe înaltul zării, iar zidurile groase, de-aici, de jos, din Cetatea vechii Corone, în care eu stau boierește, vin pe lângă noi, să ne șoptească povești de dragoste și tainice dureri din veacuri dispărute. Aerul, afară, e minunat, curat și răcoros, dar soarele blând și bun dă văpaie totuși acoperișurilor de țiglă roșie sau maron. Minunate locuri, aici, în Piața Sfatului, iar unele culori îmi
CA LA TEATRU, MADAM ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367708_a_369037]
-
chipul drag din fotografie, abia întrezărit. Asta, până-ntr-o zi... Cum veni o primăvară tare prietenoasă, ieși afară. Se așeză pe banca de sub cireșul din coasta casei. Cu poza în mâna stângă și cu o jordea în dreapta, sta nemișcat șoptind duioasa chemare: Buni! Buni!... Ochii nu mai lăcrimau. Mama se bucura sperând că și-a mai alinat durerea, că răbdarea i-a devenit un fel de viață, crescându-l... Doar se vădise un copil precoce! Chipul dorit și plâns de-
LEAC DE DOR de ANGELA DINA în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367735_a_369064]
-
perdelele sunt rupte în strigătul de dor icoane pe perete spun ruga pe tăcute cu chipuri prea cernite nu vor să mai asculte în patu-n care clipa părea fără sfârșit s-a cuibărit destinul cu trup neregăsit fantome pe la praguri șoptesc povești din vieți la mine-n bătătură cresc astăzi doar scaieți nici soba nu-ncălzește la fel ca altădată nici fumul nu înalță povești grăite-odată pe prispa cu iluzii un putinei bătrân își plânge nemurirea făr-a avea stăpân grăbită închid
CASA CU AMINTIRI de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367775_a_369104]
-
nimeni nu părea impresionat. Probabil că asemenea chestii se auzeau aici foarte des. Cu toate astea, un altul întreba: Ai înebunit? Și vreo trei răspunseră în colectiv că „nu"! - Inca nu s-a nascut nebunul care să recunoască acest lucru, șopti Marcu. Cred că e cazul s-o ștergem de aici... - Ei, l-ați găsit pe Leopold? au întrebat vecinii curioși. - Am greșit pavilionul, au recunoscut cei doi. Am nimerit la violenți! Dar de fapt, ei greșiseră altceva, pentru că în loc să ia
SCHIŢE UMORISTICE (16) – VINDECAREA PRIN MUNCĂ de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367781_a_369110]
-
pentru că petrecerea avea loc la etajul de dedesubt, de unde venea o muzică sincopată, uneori duioasă, dar mereu fortisimo. Șimon Șeinerovici își invitase câțiva amici, mai mult sau mai puțin burlaci și, probabil, se îmbătaseră un pic. - Eu am nevroza mea, șopti Leopold, și dacă nu încetează până la trei, la trei și jumătate îi bat în ușă și la patru fac scandal. - Lasă, îl potoli Matilda, îți faci sânge rău degeaba. Doar nu face petreceri în fiecare săptămână... Odată pe an, sau
SCHIŢE UMORISTICE (90) – NOAPTEA CE MAI SCURTĂ de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366976_a_368305]
-
cel strivit în loc nepotrivit, spălam ofuscat buzunarul scos afară din găoacea șubei... Și asta, aducându-mi aminte de “oul lui Columb”, de cum să stea “oul în vârf”, fără efecte colaterale. “Trebuia numai să-ți vină în gând, netotule! Atât!”, îmi șopti stafia lui Columb. “Deh, farmecul vieții la țară, pe timp de iarnă”, îmi șoptesc în barbă, consolându-mă instantaneu. Miroslovești, 10 ianuarie, anul Domnului 2017 Referință Bibliografică: BLITZ RUSTIC... CU OUL LUI COLUMB / Gheorghe Pârlea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
BLITZ RUSTIC... CU OUL LUI COLUMB de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366989_a_368318]
-
aducându-mi aminte de “oul lui Columb”, de cum să stea “oul în vârf”, fără efecte colaterale. “Trebuia numai să-ți vină în gând, netotule! Atât!”, îmi șopti stafia lui Columb. “Deh, farmecul vieții la țară, pe timp de iarnă”, îmi șoptesc în barbă, consolându-mă instantaneu. Miroslovești, 10 ianuarie, anul Domnului 2017 Referință Bibliografică: BLITZ RUSTIC... CU OUL LUI COLUMB / Gheorghe Pârlea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2206, Anul VII, 14 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Gheorghe Pârlea
BLITZ RUSTIC... CU OUL LUI COLUMB de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366989_a_368318]
-
coboară în matricea celestă a invizibilului, mângâind inimile telurice, care nădăjduiesc într-o liniște a apropierilor. Mă reazem de zidul unei biblioteci și, după un timp, aud gemetele celor dinăuntru: toți cei de dincolo de peretele gros al conservării cuvântului materializat, șoptesc neînțeles; ar fi fost imposibil să cunosc toate acele limbi care se șoptesc înăuntrul camerelor acelei clădiri. Unele cu teamă, altele cu patimă însă cele mai multe cu dorința de a ne spune ceva pentru cei de azi. Eu sunt un cel
AGONIA LITERATULUI ŞI UZUL VALORILOR UMANE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366965_a_368294]
-
liniște a apropierilor. Mă reazem de zidul unei biblioteci și, după un timp, aud gemetele celor dinăuntru: toți cei de dincolo de peretele gros al conservării cuvântului materializat, șoptesc neînțeles; ar fi fost imposibil să cunosc toate acele limbi care se șoptesc înăuntrul camerelor acelei clădiri. Unele cu teamă, altele cu patimă însă cele mai multe cu dorința de a ne spune ceva pentru cei de azi. Eu sunt un cel de azi care îmi lipesc urechea cu curiozitatea de a desluși ceva. Simt
AGONIA LITERATULUI ŞI UZUL VALORILOR UMANE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366965_a_368294]
-
care le aștepta în fața hanului. - Să mergem, doică, vorbi ca pentru sine Ana, cu voce joasă. Socrul meu o fi nerăbdător să mă cunoască. În timpul în care careta era trasă, Ana, cu privirea pierdută, se apropie de ea și îi șopti: - Inima îmi spune că Necula n-a murit de moarte bună. Ceva, ce nu înțeleg, este la mijloc. Făcu o pauză și privi spre cer. Era senin. O căldură sufocantă. Respiră adânc și oftă din greu. - Să urcăm în trăsură
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
a fost adus jertfă "ca o oaie spre junghiere și ca un miel fără de glas înaintea celui ce-l tunde". Asemenea lui Iisus Hristos, în suferința sa martirică, ca intr-o li �turghie a ființei sale, mucenicul lui Iisus Hristos șoptește neîncetat cuvinte �le tâlharului de pe cruce: "pomenește-mă Doamne când vei veni întru împarația Ta". Alteori, martirul repetă în timpul patimii sale ceea ce Domnul său a strigat pe Cruce: "Doamne în mâinile tale îmi încredin �țez duhul meu". Întemnițații pentru Iisus
DESPRE MARTIRIU SI JERTFA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366927_a_368256]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > POEZII DE PRIMĂVARĂ Autor: Carmen Marin Publicat în: Ediția nr. 88 din 29 martie 2011 Toate Articolele Autorului Unde sunt eu? Mă caut în dimineți pline de rouă, Mă caut în păduri albastre de brad, Șoptesc cântece triste, de iubire efemeră, Și sărut pământul jilav. Mă caut în anotimpuri parfumate de iubire, Mă caut, dar nu mă regăsesc nicidecum! Voi rămâne așadar uitată de mine, Rătăcind desculță prin genuni. Mă cert cu primăvara Pe tine ar
POEZII DE PRIMĂVARĂ de CARMEN MARIN în ediţia nr. 88 din 29 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367002_a_368331]
-
UȘĂ... Autor: Dorina Omota Publicat în: Ediția nr. 2175 din 14 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Mi-a bătut iubirea la ușă Dar nu puteam să o primesc, Aveam în inimă cenușă Și teama că o să greșesc. Dar sufletu-mi șoptea-n albastru; ' Ai șansa să fii fericită... Și știi? Nu- i chiar așa dezastru, De-ai să te lași din nou iubită!' Da...am să 'ncerc încă odată Să umplu iar cu elixir divin Pocalul trist ce viața toată Mi-
MI-A BĂTUT IUBIREA LA UȘĂ... de DORINA OMOTA în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367012_a_368341]
-
inimi în jertfire. Mai mult, vai nouă, păcătoși înseamnă, Suprem monarh, că împotrivă-ți, toate Le-nfăptuim, cum neam de neam ne-ndeamnă. ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... .. Principele Petru Demetrius Cercel Basarab Partea I Capitolul 1 - Ne avântăm ca porumbeii împotriva ereților, vornice Ureche; șopti aproape postelnicul Avram; nu văd o reușită. Vodă Alexandru se încrede în puterea leșească. - Să nu ne gândim decât la izbândă. Iar cât privește vodă, zise vornicul: am pornit la luptă, apoi trebuie să luptăm. Când se va mai coace
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
în ochi când era stăpâna țării? Iar acum, păgânul, cu șalvarii lui violet, fluturând în bătaia vântului, cu iataganul prins la mijloc, îndrăznea să-i facă propuneri din priviri, să o șantajeze. Se apropie mai mult de car și, aproape șoptindu-i, spuse: - Bașta iazîlmîș olanin ghelmeși vagiptîr (ceea ce este scris pe frunte trebuie să se întâmple), pronunță iute, apăsat, după care zâmbi: femeia mea eram! Alexandru se ridică vrând să-l pocnească cu piciorul. Acesta se depărtă punând calul în
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
să meargă alături și în pas cu el. - Mă cunoști, de bună seamă, Dar pe tine, cum te cheamă? - Eu sunt Ominomi! - Cred că știi și tu, prea bine, că la rimă Iarna ține. Ominomi aplecă capul cu rușine și șopti ca să nu fie auzit de alții: - Eu sunt nou și încă nu mă pricep! Dar... vreau să învăț! Ridică ochii cu speranță. Dacă găsesc pe cineva care să îmi arate cum să vorbesc și cum să mă port... - Lecții vrei
MICA POVESTE A LUI OMINOMI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367031_a_368360]
-
Plânge-nspăimântată Și însingurată Căci i-e tare dor De al ei Păstor Și de frații săi Ce-au ajuns prin văi, De iubirea lor Tare-i este dor... Și mioara mică Tremurând de frică Către cer privește Și încet șoptește: ”O, Stăpân iubit Știu că am greșit Când n-am ascultat Glasu-Ți minunat Și-am pornit la vale Pe o altă cale... Doamne, scump Păstor Vino-n ajutor... Spinii m-au rănit, Lupii m-au pândit Și haina-mi curată
O ALTĂ ”MIORIȚĂ”... de MARIA LUCA în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367028_a_368357]
-
O Voce aude Ce-n suflet pătrunde Și-o strigă pe nume Dintr-un loc anume Și vede venind Cu tălpi sângerând Pe Blândul Păstor Tatăl oilor Și la piept o prinde Și cu drag o strânge... Tainic i-a șoptit: Veșnic te-am iubit Și am căutat Lumea-n lung și-n lat Să te regăsesc Căci mult te iubesc! Tu, oița Mea Nu mai suspina Căci te duc acasă Și te fac mireasă Și-ai să ai cu mine
O ALTĂ ”MIORIȚĂ”... de MARIA LUCA în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367028_a_368357]
-
ai cluburilor UNESCO din România, am vizitat orașul Balcic, ne-am limbat pe aleile minunatei Grădini Botanice amenajata la porunca reginei Maria, și am privit îndelung marea, ale cărei valuri se loveau molcom de stâncile albe ce mărginesc țărmul, parcă șoptind o poveste de mare iubire pe care o va fi deslușit înțeleapta și pasionala regină în clipele Sale de răgaz. Mamă a patru copii, regina își face timp totdeauna - fie război, fie pace - pentru problemele țării! De pildă, Crucea Eroilor
REGINA MARIA, REGINĂ A ROMÂNIEI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367071_a_368400]
-
acum transparentă, a sălii de spectacol. Nada le falta, Nada te turbe, Nada te espante, Solo Dios basta. Apoi s-a oprit. Au urmat aplauzele și întoarcerea la mașină. Acasă nimeni nu bănuia nimic din cele întâmplate. Doar Hamlet îmi șoptea încă în ureche ieșirea din ceață. Pesemne pentru ca David Helfgott, copilul născut in 1947, s-a întors din Țările calde provocându-ne inimile, glumind si făcând cu ochiul marilor descoperiri ale fizicii contemporane ... Mihaela Cristescu, Sydney, 2010 Referință Bibliografică: David
ACASA UNIVERSUL NU ESTE SIMETRIC de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 192 din 11 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367100_a_368429]
-
Acasa > Manuscris > Umoristic > URA ȘI MÂNIA DISTRUG ROMÂNIA Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 2227 din 04 februarie 2017 Toate Articolele Autorului - E vreme rea și țara geme, mult mai mult, de răul ce-a pătruns în sufletele oamenilor, șopti conul Costache, de parcă nu ar fi dorit să fie auzit de nimeni. - Cum adică, coane Costache?! De ce vorbești matale tocmai de sufletul omului? Îți lipsește ceva și suferi rău de tot? Întrebă domnul Costică, oarecum alarmat și de cuvinte și
URA ȘI MÂNIA DISTRUG ROMÂNIA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367065_a_368394]
-
de paradoxuri, își îndreaptă corabia în derivă dintr-un țărm necunoscut în altul umplându-și vidul orelor din puștiul zilelor din anii sterpi, Necunoscutul l-a înghițit, lumea și-a schimbat polii, pomii forme mișcătoare, pământul topit, cerul solid, iarbă șoptea, florile cântau, aerul dansa, Prin desișuri întunecate a intrat în mormântul pădurii, umbre și forme prin aer pluteau, un vuiet tot mai puternic prin nepătrunsul de verde-pădure, haotic urca cărările muntelui spre vârf, înfrunta groază cunoașterii, istovit, tot mai adânc
SINCOPE TEMPORALE de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367104_a_368433]
-
centimetru pătrat de piele nesărutat, coboram din ce în ce mai aproape de scobitura dintre pulpe, în timp ce degetele ei fremătau nerăbdătoare prin frizura mea ciufulită. Suzana, cu capul lăsat pe spate, cu gura larg deschisă, ajunsese aproape de agonie și, cu o voce tot mai slabă, șoptea din când în când: „dotkni sa ma, prenikajú me, pobozkať me , înfigându-și călcâiele în spatele meu. Simțeam cum se învălmășeau în trupul ei șuvoaiele fierbinți ale dorințelor, dezlănțuirea simțurilor necontrolate de tumultul ce o înfiora. Pătrunsă de nesățiosul oaspete sosit
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366997_a_368326]