18,529 matches
-
mai aude?... Ticu își goli paharul de vin și se uită lung la fratele său, apoi iar dădu din mână, fără chef: La Vocea Americii zice multe, nene, dar ce folos! Câinii latră, ursul trece... Ferice de Iorgu, că a șters-o în Israel! Noi, aici, mai avem multe de-nghițitși multe de tras!... Ai spus mai demult ceva despre nu știu ce mare acțiune, un fel de cruciadă, pe care o pregătesc occidentalii, ca să ne aducă libertatea..., îi aminti Stelian. A rămas ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
lacrimi ca alte femei, începu de astă dată să lăcrimeze și să-i spună fratelui ei că peste familia lor dăduse un mare și neașteptat necaz. Ce necaz?! se miră Virgil, remarcând în acel moment absența lui Sever. Norica își șterse ochii cu o batistă, se duse să închidă mai bine ușa de la intrare, îi turnă într-o cană niște cafea menado și îl pofti să stea la masă. Lucrurile, începu ea să-i relateze, stăteau cam în felul următor. Sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
la colectivă!... Uluit, Grigore Gospodin își căscă larg gura, de parcă l-ar fi lovit apoplexia, și câteva clipe rămase nemișcat și mut, negăsindu-și cuvintele. Ei, dumneata glumești, nu vorbești serios, cuscre! reuși el, în sfârșit, să-și găsească graiul, ștergându-și cu dosul palmei bătucite de muncă nădușeala care începuse să i se prelingă încet pe frunte. Mai bine mort decât colectivist!... Că eu n-o să le dau la comuniști pământul nici dacă mă-mpușcă!... Păi cum să-mi ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
întotdeauna. Stelian își scoase pălăria de pe cap și se așeză pe un scaun, curios să afle pentru ce motiv fusese chemat de acasă într-o zi de duminică. Noroc, nea...! îi aruncă din vârful buzelor secretarul de partid al comunei, ștergându-și fața de nădușeală cu o batistă mototolită și murdară. Stelian avu impresia că vorbele celuilalt aduceau cu un mârâit de dulău întărâtat, care nu poate totuși să muște. Fără îndoială că istoria recentă cu verișorul Marangoci de la cooperativă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
se arătă pentru moment nimeni și secretarul de partid, repetându-și înjurăturile, se ridică de pe scaun, ca s-o pornească în căutarea omului de serviciu. Între timp, răcorit, Ilici Vasile puse sticla pe jumătate golită înapoi pe masă și se șterse, ca un adevărat om din popor, cu mâneca costumului alb de vară la gură, plescăind din limbă mulțumit și ușurat. În clipa următoare, ușa biroului se crăpă cu un scârțâit sfios și prelung și în cadrul ei își făcu apariția Fane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Haideți acasă, măi băieți, că aici s-a stricat atmosfera! după care, salutându-i pe toți cu un mucalit "noroc, băi, și la gară!" coborî în pas săltăreț treptele pe care stătuse până atunci ca la o tribună și o șterse pe ușă afară, urmat imediat de un grup de admiratori, fără ca haidamacul cu costum să încerce să-l rețină. În urma lui mai rămaseră vreo zece studenți, care nu păreau încă hotărâți să plece. Vigilentul care le stricase petrecerea tuși cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
urma lui se așternu liniștea. Privindu-se unii pe alții, studenții părură să realizeze de-abia atunci că nu făcuseră cel mai înțelept lucru înfruntându-l pe individ și că tot ce le mai rămânea de făcut era s-o șteargă și ei de-acolo și să spere că cele întâmplate aveau să fie date uitării. Tipul ăsta strânge informații..., șopti studenta brunetă și subțire. Haideți acasă, până nu se-ntoarce... Hai, dragă, aprobă prietenul ei cel înalt și blond și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de o mică ceată de prieteni și de admiratori, poetul se îndreptase glonț spre secretariatul facultății, ca să-și rezolve și el, ca toți muritorii, niscaiva probleme birocratice legate de înscriere, zăbovise pe-acolo vreun sfert de ceas, după care o ștersese la fel de grăbit cum venise, de astă dată însoțit de o fată foarte blondă și foarte frumoasă, cu care părea să fie în relații mai mult decât colegiale. Se înțelege, fără să mai repete gestul de frondă din zilele trecute. Ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
se dăduse, îi confirmă că Felicia era studentă în primul an și chiar îl rugă să-i comunice fetei să aducă fotografii pentru legitimație și o adeverință. Ușurat și vesel, Victor îi mulțumi doamnei ceremonios și se grăbi s-o șteargă de acolo, de teamă ca nu cumva înșelătoria să-i fie deconspirată de cineva mai perspicace și să i se ceară socoteală. Chiar la biroul alăturat, în dreapta bătrânei și amabilei secretare, scârțâia de zor din peniță o secretară care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cioburile... Brusc, profesorul Barbilian tăcu și își întoarse capul spre prietenul său, care începuse să râdă cu atâta poftă, încât îi dădură lacrimile. Luându-și seama, el se opri din râs și, scoțându-și batista din buzunar, începu să se șteargă plin de demnitate și de eleganță pe obraji. De ce râzi, Vianule?... se prefăcu nedumerit profesorul Barbilian. Ai uitat că din cauza ta m-am încâlcit atât de tare în mrejele poeziei, că era să ajung din om neom?... Poezie, literatură..., mofturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
avea despre spațiile barbiliene. Cum nu prea era în temă, încercă să o scalde, spunând că nu avusese încă timp să aprofundeze problema, dar că avea de gând să se documenteze serios cât de curând. Bine, documentează-te! admise profesorul, ștergându-și cu o batistă chelia roșie și transpirată. Mă interesează părerea unui june ucenic al lui Euclid ca dumneata. Vreau să te fac mâna mea dreaptă, dacă ești vrednic. Ideea profesorului îl surprinse pe Victor, mai ales că domnul Barbilian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
stabilizare și banca nu le schimbase decât o mică parte din frumușica lor avere; cu restul banilor, ținuți grămadă, ca sfintele moaște, într-o valiză verde de voiaj, nu le rămăsese decât să se spele pe cap și să se șteargă la cur, fluierând a pagubă. 2 De-abia în anul următor, în vară, reuși Virgil să obțină, în sfârșit, după chinuri și lupte seculare, mult visatul transfer. Întâmplarea făcu ca unul din contabilii secției financiare de la Vidra să vină la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
să-l bage în seamă, studenta de la filologie își privi ceasul de mână și se pregăti să plece, cerându-și scuze că nu mai putea rămâne. Te-am lăsat, umbră veche! îi dădu ea de veste. Acum trebuie s-o șterg, că am pedagogia și, dacă întârzii, taica Makarenko e-n stare să nu mă mai primească la oră! Știi ce încuiați sunt tipii ăștia care predau pedagogia!... Și fata o luă la fugă cu pas săltat și mlădios pe coridor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mai aproape de ei, își aprinse o țigară din care trase adânc în piept și-i învălui pe amândoi cu o privire conspirativă: E lată, mă băieți, ascultați-mă pe mine!... E lată rău de tot!!... le strecură el și o șterse grăbit, lăsându-i și mai nedumeriți decât înainte. Ăsta a picat în freză, când s-a sculat! trase Dobrescu, mucalit, concluzia. Curând însă aflară de la alți colegi despre ce era vorba. Mircea Cartojan, care avea un unchi în armată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
îl completă, spunând că românii aveau tradiția pandurilor lui Tudor Vladimirescu și a răscoalei de la 1907. Unul dintre vigilenții aflați în apropiere îl fixă atent cu privirea, ca să-și întipărească bine în memorie figura lui. Mă, hai dracului s-o ștergem de-aici, c-o să dăm de bucluc! îl auzi Victor pe amicul Dobrescu șoptindu-i îngrijorat la ureche. Hai la Carul cu Bere, că fac eu cinste... Parcă ziceai că ție nu ți-e frică! i-o întoarse Victor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
în rucsac am o sticluță de horincă maramureșeană care face bine la frig. Dar, nu mi-ați spus care este ținta călătoriei dumneavoastră prin fundul ăsta de țară... Bărbatul și-a scos căciula ca să o scuture de zăpadă și își șterge fața cu o batistă enormă în carouri bleu. Dora îl poate studia mai bine. Așa cum se putea presupune din culoarea bărbii, nu este tânăr ; în jurul ochilor străjuiți de gene dese, lungi și negre de parcă ar fi rimelate, este săpat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cohorte de muște albastre, cârpe murdare mototolite aruncate peste tot, un miros greu alterând fără nici o rușine parfumul delicat de liliac. Descopeream monogramele mamei pe zdrențe sfârtecate din cerșafuri din damasc fin cu care se curățaseră cizme soldățești sau se ștersese funinginea îmbibată cu grăsime de pe plită. Singura cratiță care rămăsese din tot arsenalul de cratițe de cupru din bucătărie, trona în mijlocul mesei de unde păreau să mă sfideze ochii din capul unui cocoș năclăit în untură, purtându-și încă cu demnitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
am grăbit să întreb. Ulitia îmi răspunse printre lacrimi, era prima oară că o vedeam plângând, că nu îi întâlnise, dar se zvonea printre deținuți că lagărul de pe celălalt țărm al fluviului primise în vară un astfel de neobișnuit grup. Ștergându-și lacrimile Ulitia se simți datoare să îmi spună rușinată că plânge de bucurie și mulțumește cerului că primise o veste atât de bună. Trăiau ! Avea speranța că Cel de Sus îi proteja pe copiii și bărbații lor. Bradul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Simion, este singurul om pe care l-am iubit. Războiul ne-a despărțit și nu știu dacă ne vom mai întâlni vreo dată dar eu voi continua toată viața să îl iubesc și să mă gândesc la el..." I-am șters lacrimile care îi umeziseră obrajii și am adormit îmbrățișate. Dora rămâne pe gânduri un lung moment. Și pe obrajii ei curg lacrimi așa cum curgeau pe cei ai Teodorei acum aproape o jumătate de secol în urmă, când o pregătea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
a pătimit din pricina pravoslavnicului. Și fără crâcnire, hatmane, la îndeplinirea poruncilor noastre! Supușenie totală, voievoade! Parcă așa ne-a fost tocmeala!.. Așa-așa, slăvite crai! Cu voia mea, la înțelegerile anterioare mai adăugăm încă o poruncă, anume aceea de a șterge din memorie toate amintirile trecutului. De aici încolo, gândurile noastre le vom îndrepta numai către viitor, cinstite voievoade! Numaidecât, Luminăția Voastră! Și oștirea invincibilă își continua marșul triumfal către Iași, cu toată partea de Sus a Țării Moldovei la picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ajuns bunicul, ca Dochia din vechime cu oile ei. Dar ce-a avut conu' Manole că ne-a părăsit așa, deodată? a întrebat părintele Isar. Nimic prea grav, doar o răceală ceva mai puternică, a răspuns bunica și și-a șters ochii înlăcrimați cu colțul negru al broboadei. Și i-au bătut clopotele, și i-au făcut cântarea de veșnică pomenire, și l-au așezat sub cruce în cimitirul de Peste Apă. Sofia, fiica lui cea mare, nu s-a dus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
unor semeni, nu tot un fel de torționari or fi? Probabil că da, dar aparent ceva mai blânzi și cu mască umană pe niște fețe hidoase. * * * Măi Georgică nene, ia să-mi spui tu mie ce tot scrii atâta și ștergi până în miez de noapte în sala de lectură? Că te-am văzut plecând la culcare printre ultimii. Nimica toată, colega... Simple exerciții de retroversiune româno-germană. Și pentru atâta lucru îți sacrifici bună parte din noapte? Nu-i păcat? Nicidecum, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
liberă, cum s-ar spune, sau de tânără democrație, dar care a ajuns cam de multișor la vârsta unei domnișoare bătrâne. Aici domnul 512 s-a înfuriat de-a binelea și a început să câștige ceva timp prin a-și șterge metodic, din nou, broboanele de pe obraz cu prosopul ce-l avea la îndemână: Dar noi așa i-am pedepsit că i-am trimis pe câțiva direct în Parlament la București și în cel european, pe alții, prin ministere și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
alt loc de aterizare decât pe scăfârlia cucoanei. Bun... A fost reparată din nou și, după vreo lună, ai ghicit, a fost adusă din nou la spital. Se prăbușise un elicopter în zonă, n-a murit nimeni, piloții s-au șters frumos de praf și au pornit voios spre casă, dar o bucățică rebelă din aripa mașinii zburătoare a atins-o pe cucoană, unde altcumva decât în scăfârlie, pe când se ocupa cu grădinăritul recreativ. A fost internată, vindecată și, iar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
a întâmplat ceva foarte curios: a trebuit să învăț încă două formule la chimie. Altfel, nu știu de ce, domnișoara nu mă avea deloc la inimă... Eram, în schimb, în grațiile profesoarei de franceză. Mă purtam ca un lord cu ea: ștergeam tabla ori de câte ori simțeam că este nevoie, săream primul din bancă atunci când trebuia să-și facă aprovizionarea cu țigări, eram singurul care nu făceam gălăgie în oră... Frumoasă de tot era doamna. Am auzit însă că avusese un soț mizerabil. Ajunsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]