3,021 matches
-
se facă auzită de huietul îndărăt al vântului. Bărbatul, țâfnos, înfșăcă furca, aburcă fânul în spate și porunci băiatului cel mare, Ivan, să aducă, la ușa grajdului, fânul rămas. Porni, hotărât, prin pârtia reavănă, dar se întoarse auzind glasul demult știut al vecinului Dimitrie: Ceas cu noroc, gospodar! Nu vrai să-ți dau din norocul meu? Ho, Ivan, davai tabac? Nu te-ai putut rupe de limba rusă, cazac necredincios? Astăzi, n-am luat nici un boț de mămăligă! Ai uitat că
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
băietanul, ferindu-se de căutătura vicleană a moșneagului. „Tii, ista nu-i lucru curat. Băietul a fugit de acasă!” se încredință gospodarul, în timp ce carul ajungea la poteca care ducea spre drumul Hîrlăului. Îndemnă blând boii, care se mișcau pe drumuri știute, amintindu-și de anii mai tineri ai stăpânului. Drumul trecea prin pădurea netrezită la viață, în care doar florile galbene ale ulmului se ițeau obraznice din cenușiul codrului. Bărbatul privea copacii cu luare aminte, potrivindu-i pentru căpriori, bârne sau
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
n-au nevoie de tineri străini, care să le fure meșteșugul! Eu nu știu meserie? rosti amenințător tânărul, sumețindu-și mânecile cămășii albe de borangic. Eu care socot lemnele scoase din pădure, încalic harmasari, vânez mistreți? Astea-s lucruri de noi știute, băiete, hai mai bine să dau și eu amarul de grâu și să ne întoarcem acasă! Bine zici, bade, cum m-am gândit că eu voi sta închis într-o dugheană sau atelier?! Porniră amândoi spre dugheana lui Ițic, descărcară
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
pe trupul împuținat, puse, în traistă, câteva mere, smulse din mărul domnesc și porni spre noua familie a propriei copile, încercând să și-o închipuie.” Cu cine-o fi semănând? Aceasta era întrebarea care-i chinuia gândurile, în timp ce străbătea poteca știută, care-i purta pașii spre ogorul proaspăt arat. De câte ori nu trecuse de Movilă, ridicată, pesemne de străjerii lui Ștefan cel Mare, pentru înștiințarea, cu ajutorul focurilor, de venirea cotropitorilor? De câte ori n-a admirat, în nopțile cu lună, stelele, răsucind cosițele vreunei
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
de greu să pictezi, orb fiind, te obișnuiești, pune cu precizie paleta pe masa din stânga lui, masa la care scriu eu, și-și trece pensula în cealaltă mână, iar cu dreapta începe să măsoare după o măsură doar de el știută, Se oprește într-un punct anume și, reluându-și pensula încă cu galben de soare pe vârful perilor, din câteva mișcări ușoare pune culoarea unde voia să fie, Cunosc cu precizie la ce distanță de ramă am pus fiecare tușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
întorc la școală, și el nu-i de găsit, astăzi, duminică, în biserică duminica a 23-a după Rusalii, părintele citește Evanghelia după Luca, vindecarea demonizatului din ținutul Gherghesenilor, eu în strană, atent la cuvintele părintelui Varava, suprapus peste imaginea știută a părintelui Ioan care nu mai este, Dumnezeu să-l ierte, Și au ieșit să vadă ce s-a întâmplat și au venit la Iisus și au găsit pe omul din care ieșiseră demonii, îmbrăcat și întreg la minte, șezând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
degetele de șorțul legat de mama în jurul lui, pe șorț într-o învălmășeală de nedescris se pot distinge încălecate toate vopselele folosite de el în tablou, măsoară cu palma deschisă de la capătul pânzei din dreapta și ajuns la locul de el știut își freacă dosul palmei de galbenul de soare abia pus, nu mai folosește cuțitașul, și palma lui mânjită de negru lasă în galbenul de soare o dâră subțire, nu îndrăznesc să-l fac atent, îl las să picteze după voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
o dată în vara asta, n-a stat mult, de când a murit părintele Ioan nu mai vine așa des, de ce mă întrebi? întrebam și eu, și fratele Rafael se ridică greoi din iarbă, Ei, cine știe, pune el în cumpănă cele știute și cele neștiute, pe unde rătăcește Cartea părintelui, și eu las capul în jos spre manuscrisul lui Theo, în mâini mai am încă scrisoarea Corinei și fratele Rafael nu știe că eu sunt hotărât să găsesc Cartea părintelui, Mă duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
am restabilit în câteva zile, dar când m-am trezit el nu mai era lângă mine, toți medicii cu care am stat de vorbă s-au minunat cum am rezistat 24 de ore cu trenul fără ca infecția să se extindă, știut fiind cât de repede se înmulțesc celulele bolnave, dimpotrivă se părea că rana mea începuse să se vindece încă înainte de a ajunge la spital, Omul acela care m-a adus unde-i? i-am întrebat eu pe toți, dar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Lisa a decis să riște și să îi ofere un post la Sweet Sixteen. Deși nu avea recomandări și nici măcar nu terminase școala, era înfricoșător de inteligentă. Știa ce este de actualitate, ce urmează să nu mai fie, ce trebuia știut și arăta mereu incredibil de la modă. La câteva secunde după ce apărea ceva în Vogue, Lisa purta o versiune ieftină a acelui lucru. Și cel mai important era că o făcea cu îndrăzneală. Mulți oameni poartă anumite haine pentru că știu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ei nu luase în seamă acel aspect extrem de riscant al testamentului anulat. Imediat după acea pauză neliniștitoare, el declară însă: — Cu toate că dorința testamentară a lui Tiberius, în urma acelei ultime boli crude, nu este valabilă din punct de vedere legal, bine știuta lui afecțiune față pretorieni, recunoașterea îndelungatelor lor strădanii, nu, nu poate fi ștearsă. Și, spre surprinderea tuturor, declară că îndeplinea acea dorință, ba chiar dubla suma. Vru să lase o mărturie a uluitorului discurs printr-o monedă în valoare chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
vorbeam de mine Însumi. Lucrul s-a Întâmplat aproape exact, Însă cu mult Înainte de a citi romanul acesta. Într-o vară, la Slatina, când eram În clasa a VII-a, am plecat la Olt să ne scăldăm. Drumul era cel știut: „printre vii“, prin „poiană“, ocolul pe la mânăstirea de maici din Clocociov, urcușul pe poteca din marginea apei de pe malul abrupt și apoi, țuști, săritura curajoasă În Olt de la o Înălțime de peste zece metri. Acolo am fost cel mai bun la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de viață. Și ce steril am plutit În aburul vorbelor până acum; totul nu era decât o bucurie referențială, nu trebuia decât să mă pun În raport lingvistic cu lumea și lumea Îmi răspundea În mod prompt, cu acele răspunsuri știute, Învățate, trecute disciplinat În semnele manualelor stereotipe. Acum, În clipa când am avut revelația propriei implicări, brusc, am receptat existența ca pe o absență, ca pe un gol. Era pentru prima dată când mă trezeam Înarmat cu această conștiință a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
axioma lui Cantor etc. Nu vedeam nimic gratuit la ele, nu tu sfială, nu tu roșirea pieliței obrazului când le priveai prea insistent, nu tu grație și fragilitate: niște masculi În fustă, cu vocile Îngroșate și reci. Unde era muzica știută a sirenelor ademenind lasciv corabia lui Ulise? Unde era aerul acela dens, Încărcat de electricitatea corpurilor ce se caută senzual prin molecule și atomi, ciocnindu-se material? M-am Întristat pentru legile mecanicii, pentru atât de apropiații Euclid și Lobacevski
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
În frunze, În priviri, În gânduri și-n concavitățile dintre constelații. Orice obiect Își caută originea spre două extremități Informă chemare putregăită apasă gingiile fără cuvinte Aerul albăstruiește culori ca-n abatoare opărite cu sânge Orice drum cade alături de sensul știut. Din jos, din sus, din părți, fulgii vorbelor se scorojesc Într-o funingine albă așezându-se În golul astral Fierb formele neîncleiate În cuptoarele-nghețate ale timpului Orice respirație miroase a catran și a smoală. Ninsori negre se prăvălesc dinspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de literatură, ieșisem din media cuminte a școlarilor adormiți și ascultători. Am simțit că am comis ceva interzis, că am Încălcat regula după felul cum mă alergau toți să mă prindă; m-am ascuns bine În locuri numai de mine știute, nu degeaba eram cap de bandă, harambașă a tuturor pieilor roșii ce se avântau urlând să se bată cu nemernicii de albi, ce le Încălcau pământurile și le violentau fetele. Fiica milițianului s-ar fi putut să fi Încălcat involuntar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
tristă dar plină de lumină, cu degetul arătător petrecut peste al doilea Într-un semn de binecuvântare. Mâini care te poartă, te scufundă Într-o apă ostilă, dar călduță. Simți că te sufoci. Și mai simți ceva doar de tine știut și pe loc uitat. O dată, de două ori, de trei ori. „Se botează Întru Domnul, robul tău Petru, În numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Spirit. Amin.” Ai o amintire despre această lume În care, cu balansuri largi, te scufunzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
intimității“ (Germán Gullón): personajele nu mai sunt inși unitari care conversează unul cu altul. Dacă rezumăm spusele lui Unamuno, când X și Y stau de vorbă, se întrețin nu două persoane bine definite, ci șase, fiecare fiind, respectiv, 1. cel știut doar de narator, 2. cel patronat de propria percepție ideală despre sine și 3. modul cum îi apare interlocutorului, comunicarea dintre cei doi devenind dublu triadică. Receptarea rimanului presupune două tipuri de lectură: lectura de divertisment și, decisivă, cea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
face în istorie, în Spania mea, și a-mi face istoria mea, Spania mea, și cu ea universul meu, și eternitatea mea, astfel a fost suferința tragică a exilului meu. Istoria e legendă, o știm prea bine - e prea bine știut - și această legendă, această istorie mă devorează și când ea se va sfârși, mă voi sfârși odată cu ea și eu. Asta e o tragedie mai teribilă decât cea a tragicului Valentin din Pielea de sagriu. Și nu doar tragedia mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
suflet. Și de unde știi că trupul meu e impur și sufletul meu e murdar? — Doamne ferește să fi spus așa ceva. Aș păcătui cu buzele. Orice evreu, chiar și unul păcătos, a fost prezent cu sufletul pe Muntele Sinai. E un lucru știut. De aceea sufletul fiecărui evreu strălucește precum lumina cerească. Dar uneori, spre regretul nostru, se Întâmplă ca din pricina necazurilor, din pricina gunoaielor pe care viața În lumea asta de jos le aruncă permanent asupra noastră, să se depună, cum ar veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
o ironie, eu mă gândeam să părăsesc Londra, spuse el. — Cerule mare! Și unde să te muți? — Nu știu. Ideea abia mi-a venit. În realitate, ideea prinsese rădăcini Încă de la premiera cu Guy Domville, dar lent, pe tăcute, abia știută chiar și lui Însuși. Nu pomenise nimănui de ea până acum. Dar acum era un lucru sigur. Voia să fie departe de Londra, departe de oameni, petreceri, piese de teatru (mai ales piese de teatru); departe de lupta permanentă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
legiferată din nou și de interdicție de a scrie dictată de stat, aș putea să-mi hrănesc familia lucrând ca cioplitor în piatră; o certitudine care m-a ajutat să obțin liniștea siguranței de sine. Fiindcă este un lucru bine știut: deoarece moartea nu cunoaște pauză, monumentele funerare au căutare chiar și în vremuri grele; oferta lui Göbel pentru morminte simple și duble era la mare preț. Așa că noi ciopleam lovitură după lovitură. În timpul ăsta înghițeam din norii ce se ridicau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
zi ploioasă, Câinele meu Bob, Prima zi de primăvară, Bătălia de la Chacabuco, De ce-mi place Picasso, De ce-mi place grădina etc. În sfârșit, mă cufund acum precum scafandrul În detaliul polițist, mai accesibil domniei voastre. După cum e unanim știut, eu sunt cu precădere multilateral; pe 14 august am deschis larg fălcile vilei mele În fața unui grup interesant: scriitori și subscriptori de la Șpalteta. Primii cereau să li se publice manuscrisele; ceilalți, să li se Înapoieze cotizațiile pierdute. În atari Împrejurări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Clementine. Sunt niscaiva nopți, pă zău meu, care nu poci să pui geana dă cât rahat halește. Da când, În sfârșit, Îmi uit dă Clementine, vin de mă inervează șobolanii, plaga otelăriei străinarde. S-o luăm cu Încetu pân chestia știută. D-un paregzamplu, o să-ncerc să-ți pictez locu, În total. Fă-ți idee d-o vale lungă Între două caturi dă munți care, de-i pui cu cordiliera la Anzii noștri, zici că nu-s mare sculă. Și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de el, avem Încredere În el.“ — OK, spuse În sfârșit Harry. Nu se poate trage nici o concluzie. Nu avem date suficiente. Întrebarea este dacă sfera a reacționat la ceva din apropierea ei sau s-a deschis pentru motive doar de ea știute. Unde e Ted? — Ted a părăsit sfera și s-a dus În cabina de pilotaj. — Ted s-a Întors, anunță Ted, cu un zâmbet larg. Și are ceva noutăți. — Și noi avem, spuse Beth. — Ale voastre mai pot aștepta, replică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]