3,030 matches
-
vrea să-i acorde un concediu, dar protagonistul îl refuză, pe motivul că boala lui e un fapt minor. Au loc hărțuieli oarbe, în urma cărora rămân morți și răniți. Întors de pe front, în convalescență, după ce un obuz îl îngropase sub țărână, provocându-i pierderea auzului, Ștefan Gheorghidiu meditează la suferințele celor mulți și nu-l mai interesează dacă soția îl înșeală, deși altădată căuta certitudini absolute cu privire la infidelitatea soției. Romanul Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război este scris la
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
rușine și deznădejde. Ei reprezintă cu adevărat spiritul acelei revoluții pe care doritorii de putere, veleitarii lumii noastre tind să și-o adjudece azi ca un bun personal. Surzi la reproșul ce vine dinspre mormintele încă atât de proaspete, cu țărâna încă neașezată, ei uită mesajul înalt, de revendicare nonviolentă, propus din capul locului de tineri și admis de toți oamenii de bine. În adevăr, cum să distrugi, altfel decât prin atitudine decisă, dar pașnică, cercul vicios al violenței care naște
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
românului, Glasul pământului și Glasul iubirii, traduc dublă dramă a personajului: patimă ancestrala a țăranului pentru pământ și erosul, dimensiune fundamentală a existenței umane. Pe tot parcursul se urmărește traiectoria dramatică a eroului. Planurile compoziționale urmăresc alternativ aspecte din viața țărânilor, precum și cea a intelectualilor din universul rural. Se derulează pe scena românului momente din viața de familie a învățătorului Zaharia Herdelea, dificultățile materiale, confruntarea cu autoritățile maghiare sau cu preotul satului. Întâmplările din familia Herdelea subliniază contrapunctic semnificațiile dramei țărănești
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
mașină A". Înainte de a intra, Dila iese din aceeași mașină.") 104 Jean Chevalier și Alain Gheerbrant, Dicționar de simboluri, volumul 3, Editura Artemis, București, 1994, p. 15. 105 ""Tu esti praf (în traducerea romanesca a Bibliei, avem "Tu esti din țărâna și în țărâna te vei întoarce") și în praf te vei întoarce", spune Biblia. Pasajul arată cât este de necesară pentru materialele mării opere pulverizarea crescută." (Léon Ginește, L'alchimie expliquée par son langage, Editions Dervy, 2001,p. 269) 106
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
a intra, Dila iese din aceeași mașină.") 104 Jean Chevalier și Alain Gheerbrant, Dicționar de simboluri, volumul 3, Editura Artemis, București, 1994, p. 15. 105 ""Tu esti praf (în traducerea romanesca a Bibliei, avem "Tu esti din țărâna și în țărâna te vei întoarce") și în praf te vei întoarce", spune Biblia. Pasajul arată cât este de necesară pentru materialele mării opere pulverizarea crescută." (Léon Ginește, L'alchimie expliquée par son langage, Editions Dervy, 2001,p. 269) 106 Nașterea lui Iisus
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
Aslan, Le cimetière des voitures de Fernando Arrabal, în Jean Jacquot (réunies et présentées par), 1978, Leș Voies de la création théâtrale (1), Editions du Centre Național de la Recherche Scientifique, Paris, p. 319). 141 "Dacă destinul corpului meu nu e decât țărâna, pot crede în realitatea să? Nu este doar un obiect ce se poate descompune? Iubirea ne face să uităm această constatare materialista deoarece corpul ca obiect nu are nevoie să-și reprezinte destinul final. Pentru a gândi moartea propriului meu
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
fără să știe. A făcut-o cumva împotriva voinței sale, pe când fugea și se ascundea de noi. Pentru niște vânători-culegători cum am fost, partidele de vânătoare erau, înainte de toate, partide de lectură în marea carte a Naturii. O lectură în țărână, a semnelor trecerii vânatului și a semnelor prezenței sale într-un loc sau altul, care ne-au învățat să vedem și să facem vizibil ceea ce era absent. Întregul mecanism al limbajului este deja aici. Mister al animalului, păstrat, potențat de
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
Bordiu-Franco și Sărbătoarea Sf. Lucia la Villamalla. De altfel, pasiunea lui Blecher pentru acest tip de artă va deveni explicită în romanele sale: Calul cu măsura orologiului în fân Pe o cărare fir de păr în soare Se înalță din țărână dezlipindu-se de țărână Fulgii pământului îl ning sub copite pe azur... Își înclină coama evantai pe cer Calul e femeia de apă camee Cu sânii de nouri Cu gestul real ca o gheară... Calul intră calul iese... Cu urechi de
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Sf. Lucia la Villamalla. De altfel, pasiunea lui Blecher pentru acest tip de artă va deveni explicită în romanele sale: Calul cu măsura orologiului în fân Pe o cărare fir de păr în soare Se înalță din țărână dezlipindu-se de țărână Fulgii pământului îl ning sub copite pe azur... Își înclină coama evantai pe cer Calul e femeia de apă camee Cu sânii de nouri Cu gestul real ca o gheară... Calul intră calul iese... Cu urechi de văzduh... Calul pornește
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
ei, este alcătuită din umbre, obiectele și-au pierdut corporalitatea: Umbrele vapoarelor alunecând pe mare, umbre instabile și acvatice ca niște tristeți ce vin și trec, lunecând peste spume. Umbrele păsărilor care zboară, ca niște păsări negre venite din fundul țărânii, dintr-un sumbru aquarium. Și umbra solitară, pierdută undeva în spațiu, a rotundei noastre palnete 342. Lumea reală și cea imaginată funcționează după o altă logică. Relația eu real eu imaginat poate fi rescrisă sub forma material imaterial. Reiterant, apare
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
fie poezii întregi din propria creație: "Și cum zăcea Don Quijote la pământ își află scăparea într-una din isprăvile din cărțile sale, așa cum, atunci când suntem înfrânți, ne aflăm refugiul în isprăvile din cărțile noastre, și începuse să se rostogolească în țărână și să spună la versuri, lucru în care trebuie să vedem un fel de desfătare în înfrângere și o preschimbare a acesteia în substanță cavalerească."198 De fapt, în situația lui Ladima nu e vorba de a declama stihuri, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
a fi prin urmare înecul, prăbușirea actantului ("M'am prăbușit în fântâna întunecat de adâncă/ de lângă poartă,/ cu apa ce clocotește/ la Miezul de foc al Pământului" Fântâna; v. și "Ci iată acum ochii noștri cristalice sfere/ vor putrezi în țărâna care'i aceeași/ în tot Universul" Șansă exclusă). În esență așadar, o astfel de prăbușire are sens ascensional, permițându-i celui prăbușit reintegrarea în ritmurile eterne, în "firele prafului cosmic care o dată/ o singură dată fuseseră Eu" aceeași Șansă exclusă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
sunt primele care dezvăluie această atenție deosebită a poetului pentru lucrurile concrete, plasate în haloul fantastic al evocării: vezi acea aruncare la pământ (din poezia Nicicând te-nvinse noapte-așa senina) ce reamintește printr-un calc rafinat de și-n țărâna / m-arunc din Seara zilei de sărbătoare; sau războiul de țesut bătea-n ograda (Ulicioara) ce imediat ne duce cu gândul la pânză țesuta cu truda din Silviei: două exemple demonstrează îndeajuns asemănarea de natură muzicală și realistă dintre poeziile
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
O, Leopardi, eu nu te-am iubit. Departe / erai, departe ești, dar te zăresc / și tu cu mâna ostenita înspre mine arăți. Cuvintele retranspun finalul cantului Silviei: c-o mâna / moartea mi-arăți din depărtări și goală / o groapă în țărâna.47 În ciuda rescrierii distorsionate ori cu intenții parodice a versurilor aceluia care a influențat întreaga literatura ce a urmat, generația lui Guido Gozzano a arătat faptul că și prin intermediul detractorilor vocea să continuă să exercite o influență remarcabilă.48 În
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
dincolo, în opoziție cu vârtejul zgomotos și trepidant al vieții. Stau drept mărturie reprezentările acesteia de pe pământ, precum portretul mut și nemișcat al femeii moarte din cantul cu patru strofe scris de Leopardi în 1833: Așa ai fost: acum pe sub țărâna / Ești pulbere și hoit. Pe lut și oase / Încremenita de prisos în piatră, / muta, privind cum anii trec puzderii, / de pază-i stă durerii / și amintirii, numai ea, icoana / trecutei tale frumuseți (La portretul unei femei frumoase sculptat în propria
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
se înalță din adâncurile ființei: Și atunci când la pământ m-arunc / și urlu în înalturi numele tăcerii (Nicicând te-nvinse noapte-așa senina). Versurile amintesc de cuvintele prin care Leopardi descria propria suferință în Seara zilei de sărbătoare: și-n țărâna / m-arunc, si strig, si freamăt (vv. 22-23).374 Strigatul, intrebarea și căutarea neîncetata constituie unică soluție în fața misterului ce refuză să se comunice: pășesc îngeri / muți cu mine. Omului singur îi rămâne puterea de a cerceta și de a
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
parcursul scenic al personajelor pe calapodul trilateral al (re)găsirii identității ca efect al disoluției vechiului sine în traumă și disperare. Același tipar moral și tipologic revine în romanul cu succes internațional (1934), A Handful of Dust/ Un pumn de țărînă (aluzie intertextuală la poemul lui Eliot The Waste Land/ Tarîmul pustiu, impusă ca titlu de editori și neagreată complet, se pare, de către Waugh), unde Tony Cast evadează dintr-o căsătorie fără orizont cu Lady Brenda Cast, prin călătoria inițiatică în
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
somn". (Dinspre țara din care venim). Nostalgia recompunerii vârstei tinereții devine oboseală, iar oboseala își găsește refugiul numai în interior, care poate fi uterul mamei: "Mamă, întâiul meu/ mormânt,/ Beznă fierbinte,/ Cu-atâta nerăbdare prostească părăsită,/ În timp ce fiecare bulgăre/ Al țărânei sale/ Se-mpotrivea plecării fără rost./ Îmi vei ierta vreodată învierea, Grăbita înviere ce mă rupea de tine/ Pentru ca, din lumină în lumină,/ Să mă apropie de-o altă moarte?/ E tot mai frig/ Strănătatea mă cuprinde". (Mamă). Iar "exilul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de a redescoperi elementele care compuneau acel Univers: "Acoperită de rouă,/ Țara frunzelor fragede,/ Câte milenii încă/ Nu vei obosi să te naști?/ Leagăn de nenorocire/ Atât de frumos încât nimeni/ Nu are timp să renunțe/ La verdele tău cimitir,/ Țărână bogată în sare/ Depusă din lacrimi pe care/ Albii de râuri le duc/ Și le umplu cu pești,/ Și plânsul îți e roditor,/ Mamă fără odihnă/ Și negândită crescând/ Mieii în oi spre jertfire,/ Din morți extrăgând ierburi vii/ Și
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
explicația lui Grigorie cel Mare, dezvoltând-o în următorii termeni: "Furnicoleul poartă acest nume ... fie pentru că este leul furnicilor, fie pentru că este în același timp furnică și leu. Este o mică viețuitoare, mare dușman al furnicilor, care se ascunde în țărînă și ucide furnicile care transportă grăunțe. Este deci numită leu și furnică deoarece este furnică pentru celelalte animale, dar leu pentru furnici." Și alți autori medievali, între ei un Rabanus Maurus (cca 780 856), își însușesc acest topos, cu ecouri
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
i.e. demonicul: Se adunară, ca ghizdul unei fântâne, împrejurul unui cerc de foc pe care cel mai vechi mort îl trase-n zăpadă cu o torță". Specularele metamorfoze cromatice traduc o alchimie diabolică: "Priveau cu orbitele negre și goale cum țărâna înăuntrul cercului se face străvezie, ca o apă verde și-adâncă, și cum apa asta, tot mai roșcată, mai căpruie, mai brună, mai neagră ca smoala, coboară până-n fundul pământului". Ca într-un scenariu de Lovecraft, porțile iadului se deschid
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Amalia. Cum moda „indicățiilor prețioase” abia fusese inaugurată, nici tov. Dimitrev de la CC nu a făcut rabat de la regulă așa că s-a apucat de dat „sfaturi” găștii uteciste vasluiene pentru că SE IMPUSESE o îndoctrinare desăvârșită, „de la cel cu cucu-n țărână, până la cel cu barba de lână”. Iată ce a cuvântat nemernicul emisar bucureștean și ce a notat agramatul „redactor” al procesului verbal: „...a dat directive fiecăruia (sic!) grupă aparte. Responsabilu cu pionerii trebuie să ție ședință Sâmbăta unde le va
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
sau cu întregul este întrerupt: "But Urizen laid în a stony sleep / Unorganiz'd, rent from Eternity" (E: 74). "Cei Eterni", care traduc rafinată idee blakeană de "identitate divină", meditează asupra destinului ego-ului și ajung la concluzia că acesta, asimilat țărânei, deci neantului, poate și trebuie să dispară. Faptul este un corolar al tezei că identitatea supremă (care este și finalitatea lui Blake din ipostază de artist vizionar) caută integrarea, nu insularitatea, astfel că ea se vede constrânsa să respingă tentativele
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
au mai văzut. După război nu a mai venit el ci unul din Gălăuțaș, Trâmbițaș Vasile, om aspru și cu priviri agere. Așa mi-a povestit mama care i-a fost elevă În acei ani, din păcate puțini (fie-i țărâna ușoară!). După război, prin anul 1921, Gălăuțaș devenea comună și În centru, lângă Ionuț al Ioanei Dobreanului, s-a construit o școală nouă, Încăpătoare, care dăinuie și astăzi, În curând va Împlini un secol. Trâmbițaș Vasile a rămas Învățător până În
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
Acum, când trec pe acolo Întâlnesc un cătun pustiu. Pe Fața Zăpozii, doar pe sub cireșii bătrâni crucile de piatră străjuiesc micile cimitire de familie. Acolo dorm somnul de veci toți cei care i-am amintit În acest capitol. Fie-le țărâna ușoară! Cei treisprezece Atâți erau În sat, treisprezece feciori, care În mod normal trebuiau să fie luați la oaste. Toți născuți În anul 1923, deci având douăzeci și unu de ani În anul 1944. Dar În care oaste să mergi? În cea
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]