2,363 matches
-
condusă de socialist-revoluționarul la Tambov în vara anului 1921, distrugerea armatelor verzi care o vreme au stăpânit teritorii vaste (în Siberia orientală, ele controlau până la un milion de kilometri pătrați), și compromisul NPE (martie 1921) convenit între regimul bolșevic și țărănime. Războiul civil a coincis cu dezmembrarea fostului Imperiu Rus. Încă de la sfârșitul lui 1917, încurajate de „decretul naționalităților”, care oferea posibilitatea despărțirii de Rusia, Finlanda și Polonia și-au declarat independența. În Ucraina, "Rada" („Sfatul”) de la Kiev a încredințat chiar
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
plus, revoluția așteptată de către bolșevici în țările capitaliste nu a avut loc. În Germania chiar, masele populare nu au susținut majoritar tentativa spartakistă a Rosei Luxemburg, și a urmat represiunea. În Ungaria, Béla Kun și-a înstrăinat încă de la început țărănimea, și nu a rezistat decât 133 de zile la putere înainte de a fi înlăturat de la putere de o invazie românească. Valul revoluționar a dat înapoi încă din 1920 în Italia, deschizând calea spre succes fascismului. În țările industrializate, importante, ca
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
artistice comune. Rodul acestei conlucrări este ""Lyrical Ballads"" ("Balade lirice", 1798). Pentru ediția a doua din 1800, Wordsworth scrie o prefață care constituie manifestul romantismului din cadrul literaturii engleze. Wordsworth vedea salvarea de relele civilizației în întoarcerea la orânduirea patriarhală a țărănimii engleze și în autodesăvârșirea morală cu ajutorul religiei. După părerea lui, principiul divin i se revela omului prin apropierea acestuia de natură. O trăsătură importantă a poeticii lui Wordsworth o constituie refuzul său hotărât de a folosi convenționalismele stilistice ale secolului
William Wordsworth () [Corola-website/Science/298371_a_299700]
-
devenit un compromis care era probabil nefavorabil țăranilor în majoritatea cazurilor, dar care a fost totuși profitabilă pentru stat. Acest fapt i-a dezamăgit enorm atât pe țărani, cât și mai ales pe membrii radicali ai intelighenției, care pledau cauza țărănimii. Pe acest fond al dezamăgirii provocate de refuzul lui Alexandru de a adopta o formă de guvernare reprezentativă și de nemulțumire provocată de o lege de abolire a iobăgiei nefavorabilă majorității populației, unii membrii ai intelighenției au concluzionat că o
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
a defini fermierii prosperi din clasa de mijloc, în statistici). Într-o oarecare măsură, termenul rusesc culac se poate traduce prin chiabur, termen folosit în România în perioada comunistă, tot cu nuanță peiorativă, făcând referire tot la țăranii mai înstăriți. Țărănimea era împărțită de probă în trei mari categorii: "bedniaci" - sau țăranii săraci, "seredniaci" - sau țăranii cu o prosperitate medie și "culaci' - țăranii bogați. În plus, mai exista și categoria "batraci" - cea a țăranilor fără pământ care căutau de muncă cu
Culac () [Corola-website/Science/298396_a_299725]
-
în mai multe legislaturi. Dintre lucrările pe care le-a publicat spicuim câteva care prezintă interes și azi: "Economia politică și ideea socială" ([[1900]]), "L’industrie roumaine" ([[1910]]), " Note sur le chiffre de la population du Royaume de Roumanie" ([[1897]]), "Pentru țărănime" ([[1914]]), " Le rôle de la Roumanie dans la guerre européenne et les revendications de la Roumanie" ([[1915]]), "Studii Sociale", Seria I Talpa Țerei ([[1902]]), Seria IV "Idealismul Social" ([[1903]]), Seria V "Rolul Social al Femeei"([[1905]]) . Tot urlățean a fost și avocatul
Urlați () [Corola-website/Science/297058_a_298387]
-
dregătorilor militari (pârcălabii) și introducerea unui număr însemnat de membri ai familiei sale. În încercarea de a găsi o contrapondere politică la clasa marilor boieri, Ștefan a manifestat o preocupare constantă pentru dezvoltarea micii boierimi (curtenii și slujitorii) și a țărănimii libere. Marea proprietate, acordată boierilor, era din punct de vedere juridic „feudă”, fiind grevată de obligația titularului de a efectua serviciul militar cu oamenii săii în schimbul garantării de către domn a posesiuni pământului. În schimb, mica proprietate, deși nu se se
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
până la urcarea pe tron a lui Ștefan, țăranii liberi nu erau obligați să presteze serviciul militar, deoarece pământul pe care îl stăpâneau nu era primit de la domn. Ștefan avea să facă o reformă radicală în sistemul realțiilor feudale, prin obligarea țărănimii libere la prestarea serviciului militar, conferind astfel acestei clase o funcție politică importantă în viața statului. Utilizarea răzeșimii în armată a reprezenta o lovitură importantă la situația privilegiată a marii boierimi, singura care avea monopolul obligațiilor militare. În momentul în
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
au cucerit toate teritoriile bulgărești de la sud de Dunăre. Sub dominație otomană, bulgarii erau considerați clasă inferioară și erau supuși unor biruri grele; cultura bulgară a fost suprimată și clerul educat a fugit în alte țări. Boierimea a fost eliminată, țărănimea înrobită pe moșiile stăpânilor otomani, iar populația și-a pierdut conștiința națională. De-a lungul celor aproape cinci secole de dominație otomană, bulgarii au încercat să-și reînființeze statul organizând mai multe răscoale, cele mai cunoscute fiind Prima (1598) și
Bulgaria () [Corola-website/Science/297174_a_298503]
-
un comerț exterior nesemnificativ și fără nici o industrie modernă ca sprijin, guvernul lui Stalin a finanțat industrializarea atât prin restrângerea consumului unei părți a cetățenilor sovietici (pentru asigurarea capitalului reinvestit în industrie), cât și prin spolierea fără milă a bogăției țărănimii. Nu în puține cazuri, munca industrială era cu bună știință plătită sub valoarea ei reală. Era, în primul rând, cazul muncii aproape gratuite a prizonierilor din lagărele de muncă. Iar în al doilea rând, erau frecventele "mobilizări" ale comuniștilor și
Iosif Vissarionovici Stalin () [Corola-website/Science/298049_a_299378]
-
aceea că se vor înlocui fermele mici, nemecanizate și ineficiente cu ferme puternic mecanizate, care vor produce recolte cu mult mai multă eficiență. Colectivizarea a însemnat schimbări sociale dramatice, de o amploare nemaivăzută de la abolirea iobăgiei din 1861 și alienarea țărănimii față de controlul asupra pământului și a producției agricole. Colectivizarea a însemnat și o cădere dramatică a standardului de viață a numeroși țărani (dar nu a tuturor, cei mai săraci țărani au simțit o creștere a nivelului de trai). Colectivizarea a
Iosif Vissarionovici Stalin () [Corola-website/Science/298049_a_299378]
-
însemnat și o cădere dramatică a standardului de viață a numeroși țărani (dar nu a tuturor, cei mai săraci țărani au simțit o creștere a nivelului de trai). Colectivizarea a avut de înfruntat o rezistență generală și adeseori violentă a țărănimii. În primii ani de colectivizare, producția agricolă a scăzut, de fapt. Stalin a acuzat de această scădere neașteptată pe "culaci", chiaburi, care se opuneau colectivizării. De aceea, cei catalogați drept "culaci", "ajutoare ale culacilor" și mai târziu "foști culaci", erau
Iosif Vissarionovici Stalin () [Corola-website/Science/298049_a_299378]
-
că societatea sovietică este formată din două clase sociale neantagoniste: muncitorii și țăranii colhoznici. Acestea corespundeau la două forme diferite de proprietate asupra mijloacelor de producție care existau în Uniunea Sovietică: proprietatea de stat (pentru muncitori) și proprietatea colectivă (pentru țărănime). În plus, Stalin a distins pătura socială a intelectualilor. Conceptul claselor neantagoniste a fost, în întregime, nouă în teoria leninistă. Stalin și sprijinitorii săi, în timpul guvernării sale și de atunci până azi, au subliniat ideea că socialismul poate fi construit
Iosif Vissarionovici Stalin () [Corola-website/Science/298049_a_299378]
-
private. Acestea au produs însă și efecte nedorite: o taxă pe animalele deținute de țărani a dus la sacrificarea în masă a animalelor. În ideea de a elimina diferențele de atitudine între orașe și zona rurală și de a transforma țărănimea într-un „proletariat rural”, Hrușciov a conceput ideea de „agro-oraș”. În loc ca muncitorii agricoli să trăiască în sate pe lângă ferme, ei urma să trăiască la distanță, în orașe mai mari, care ar fi oferit servicii urbane, cum ar fi utilități
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
vedere economic și cultural decât Occidentul, exercita, la sfârșitul secolului al XI-lea, o puternică atracție asupra claselor sociale din apusul Europei, care la acea dată trecea printr-o perioadă de criză, ca urmare a încheierii procesului de aservire a țărănimii, a creșterii puterii principilor, a instituirii ordinelor cavalerești, a sporului demografic, precum și a unor factori naturali: inundații, secetă, foamete, molime etc. Anarhia politică aducea prejudicii atât economiei domeniale, pe cale de a se dezvolta, cât și celei orășenești. Canalizarea spiritului războinic
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
se dezvolta, cât și celei orășenești. Canalizarea spiritului războinic al cavalerilor în afara Europei, apărea tuturor o soluție fericită. La ideea de cruciadă au aderat repede și orășenii, care întrezăreau posibilitatea unor noi piețe de desfacere și aprovizionare. Participarea masivă a țărănimii la cruciade se explică, pe de o parte, prin pauperizarea ei, pe de altă parte, prin spiritul de colectivitate și solidaritate foarte puternic în Evul Mediu, fapt dovedit cu prisosință în timpul cruciadelor copiilor. Principii s-au alăturat și ei cruciadelor
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
noi ca: orezul, pepenele, caisul, lămâiul. Din punct de vedere politic, cruciadele au înlesnit, în Europa Apuseană, procesul de centralizare și de afirmare a regalității, ca urmare a slăbirii unei părți a nobilimii și a știrbirii provocate autorității papale. Pentru țărănime, expedițiile în Orient au însemnat o sporire a obligațiilor, pentru a acoperi cheltuielile ce le făceau nobilii. Dar, în același timp, ele au stimulat procesul de eliberare a țăranilor din șerbie, eliberarea prin răscumpărare fiind și ea o sursă de
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
adunare. Sancțiunea poporului prin plebiscit și recunoașterea noii stări de lucruri de către puterea suzerană și puterile garante au creat posibilitatea decretării Legii rurale în sensul programului pașoptist, desființându-se relațiile feudale în agricultură și procedându-se la o împroprietărire a țărănimii clăcașe. Prin Legea rurală din 14/26 august 1864, peste de familii de țărani au fost împroprietărite cu loturi de teren agricol, iar aproape alți de săteni au primit locuri de casă și de grădină. Țăranii împroprietăriți au devenit contribuabili
Alexandru Ioan Cuza () [Corola-website/Science/297432_a_298761]
-
și dictator al Uniunii Sovietice. Începând cu sfârșitul anilor 1920, Ucraina a fost implicată în proiectele de industrializare a URSS, iar producția industrială a țării a crescut de patru ori în anii 1930. Totuși, industrializarea a avut costuri enorme pentru țărănime, care fusese, din punct de vedere demografic, baza națiunii ucrainene. Pentru a satisface nevoia crescândă de hrană și pentru a finanța industrializarea, Stalin a instituit o politică de colectivizare a agriculturii, statul confiscând pământurile și animalele țăranilor și comasându-le
Ucraina () [Corola-website/Science/297474_a_298803]
-
1945, la o nouă reformă agrară, menită mai ales să dezintegreze marile proprietăți funciare și să adune voturi pentru comuniști la alegerile ce urmau să fie organizate. Prin această reformă, de pământ au fost date în proprietatea a . În 1948, țărănimea reprezenta aproximativ 75% din populația țării. Pe baza fenomenului de permanentă fărâmițare a micilor proprietăți de teren agricol și a crizei agriculturii din perioada războiului, liderii comuniști erau convinși că micile proprietăți agricole sunt inerent nerentabile, că sunt condamnate la
Colectivizarea în România () [Corola-website/Science/317159_a_318488]
-
imediat următoare, plenara CC al PMR a hotărât „transformarea socialistă a agriculturii”. Agricultorii a fost împărțiți în cinci categorii: țăranii fără pământ, țăranii săraci, țăranii mijlocași, țăranii înstăriți (etichetați drept chiaburi) și moșieri. Cum prima interacțiune a funcționarilor partidului cu țărănimea, cu ocazia colectării cotelor, nu i-a pus pe primii într-o lumină favorabilă în ochii celor din urmă, în multe locuri inclusiv țăranii săraci s-au solidarizat cu așa-numiții „chiaburi”, sprijinindu-i pe aceștia. Astfel, începutul colectivizării s-
Colectivizarea în România () [Corola-website/Science/317159_a_318488]
-
ca „deviaționiști de dreapta” și fiind făcuți responsabili de întârzierile și de abuzurile din procesul de colectivizare. Satele alese pentru prima parte a colectivizării au fost întâi satele cele mai afectate de război și de seceta ce a urmat, unde țărănimea săracă era ușor de convins de autorități să accepte soluțiile guvernului. Alte sate colectivizate în prima fază au fost cele din zone în care apăruseră mișcări de rezistență anticomunistă, cum ar fi Maramureș și Dobrogea, puterea comunistă folosind aici colectivizarea
Colectivizarea în România () [Corola-website/Science/317159_a_318488]
-
evenimentele și a-și justifică naționalitatea și emiterea de pretenții. Polonezii din Galiția erau de asemenea un alt grup de luat în considerare. Cracovia din 1808 era declarat un oraș liber până în 1846. Marii proprietari polonezi dețineau terenuri întinse în timp ce țărănimea ruteană era lipsită de pământ. Chiar izbucnise un conflict social și religios dintre polonezi și ruteni. În 1846 s-a declanșat o răscoala țărănească, violență, antipoloneza și antisemită (fiind multe comunități evreiești în zona). Mulți polonezi au lăsat sub administrare
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
insulelor vecine, toți complicii săi fiind răsplătiți cu funcții și demnități. Spre primăvara anului 1342, nobilimea latifundiară a fost alungată din alte două mari orașe ale Imperiului-Thessalonic și Adrianopol. S-a cristalizat o alianță, pronunțat antifeudală a orașelor și a țărănimii cu puterea imperială legitimă, pe care o reprezenta guvernul Annei de Savoia. Cu timpul, manifestările populare au început să se desfășoare adesea sub lozinca masacrări tuturor bogătașilor. În țară a început anarhia revoluționară. Însuși Ioan VI, spre amurgul vieții, scria
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
a fost o rebeliune a cazacilor din Ucraina din 1648-1657 (1654) care s-a transformat într-un război de eliberare ucrainean de sub dominația poloneză. Sub conducerea lui hatmanului Bogdan Hmelnițki, cazacii zaporojeni, aliați cu tătarii din Crimeea și cu țărănimea locală, au luptat într-o serie de bătălii cu forțele armate și cele paramilitare ale statului polono-lituanian. Urmarea răscoalei a fost încetarea controlului șleahtei poloneze și a arendașilor lor (unii dintre ei evrei) cât și a bisericii catolice în Ucraina
Răscoala lui Hmelnițki () [Corola-website/Science/317578_a_318907]