3,981 matches
-
că olandezii n-au nimic de a face cu Paștele ortodox și, conform indicațiilor superioare, ne aștepta un prânz de gală: icre, drob, caș, urdă, ciorbă de miel, friptură de miel, purcel de lapte, piftie de curcan, sarmale, clondire cu țuică, afinată, cabernet, merlot, fetească, băbească, pască și cozonac, coșuri cu ouă închistrite... Supușii reginei au rămas uimiți de "paleta" de culori și arome. Am fost serviți de câteva "novice", roșii în obraji, sănătoase și frumoase, iar în capul mesei trona
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
minerală. Ne așezăm la masă, lângă mine șeful delegației, lângă el fotograful președintelui. Vine directorul restaurantului cu suita de chelneri și "recită" menu-ul stabilit: pasăre, vită, pește, sucuri... La care șeful delegației, în aplauzele celorlalți, comandă: "Un platou de mezeluri, țuică, mușchi de porc împănat, cabernet de Murfatlar, pentru toată lumea!" "Pentru mine nu, spuse fotograful. Ăștia-s toți niște câini și o să ajungă în iad. Mie aduceți-mi o friptură de vită și apă minerală!" Cei cu porcul și țuica s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
mezeluri, țuică, mușchi de porc împănat, cabernet de Murfatlar, pentru toată lumea!" "Pentru mine nu, spuse fotograful. Ăștia-s toți niște câini și o să ajungă în iad. Mie aduceți-mi o friptură de vită și apă minerală!" Cei cu porcul și țuica s-au ospătat copios, iar șeful delegației, într-un moment de neatenție al bietului fotograf, a înfipt furculița într-o bucată de purcel și i-a spurcat friptura vecinului, care, furios, s-a ridicat de la masă blestemându-și confrații. Aveam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
bar" de șoferul meu, un bărbat "stilat" de 2 metri înălțime, familiarizat de altfel în timpul liber cu mânuirea sticlelor și paharelor, și la masă de soția sa și de secretara ambasadei, toți puși la "patru ace". Meniul era "național", nelipsind țuica, vinurile și coniacul românești, sarmalele și micii și uneori , la întâlnirile cu conaționalii noștri, chiar "fasolea bătută", solicitată expres telefonic de invitați. La ziua națională saloanele, terasa și aleile grădinii erau pline de oaspeți, care, fără icre negre, languste și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
magnolia din curtea ambasadei. N-am făcut-o, dar l-am sfătuit pe "delegat", care mai avea de colindat câteva țări din jur, să le păstreze pentru alte ocazii, chilianului făcându-i eu cadou un coș cu câteva sticle de țuică și coniac, pe care știam că le aprecia. Nici celelalte produse nu mai mergeau. Prețurile erau bune, dar costurile de transport ridicate, birocrația la noi mare, clauzele de contract nu se respectau așa că... Mai funcționa "piața gerovitalului", grație Anei Aslan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
scăzute de apă), după ce am împărțit cadourile "de la capitală", ne-am așezat la masa bogată cu de toate cele și borș, și sarmale, și fripturi "ca la mama ", dar și pește, și fructe de mare. Adusesem și o sticlă de țuică, așa că ne-am simțit ca acasă. Am dormit duși și a doua zi mi-am început "programul oficial". A debutat cu vizita la comandantul regiunii, Copiapo fiind capitala regiunii Atacama. Localitatea a fost înființată la 8 decembrie 1744, cu numele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
al României" prezentam toate ștergarele, fețele de mese, carpetele, farfuriile și ulcioarele, fluierele, naiurile, cofele, strânse din ambasadă, plus afișele turistice, la care adăugam proiecții de diapozitive, muzică populară "pe casete" și din când în când cate un păhărel de țuică sau coniac. A fost "un succes de public" de care i-am făcut geloși pe colegii de la ambasadele occidentale! Un domeniu în care am acționat cu tact, dar și cu multă perseverență a fost relațiile cu românii stabiliți în Chile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
avere, majoritatea ducând un trai modest o casă, o mașină, ceva agoniseală în bancă și cam atât. Dacă se întâlneau, se întâlneau o dată sau de două ori pe an la ambasadă la mici și sarmale și la un păhărel de țuică. Am cunoscut în Chile (dar și prin alte părți) și alt fel de emigrație: mai înstărită, mai unită, mai responsabilă față de membrii ei și față de țara unde se născuseră ei sau părinții lor. La Santiago exista un "Club israelit", cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
spus că doresc doar o întrevedere ca să-i ofer câteva albume cu reproduceri ale lucrărilor foștilor săi profesori de la Institutul de Arte Plastice din București. A acceptat să ne vedem la Decanat, i-am dat albumele și o sticlă de țuică și am început să ne "tatonăm" ca la box. Era un bărbat înalt, cu trăsături regulate, inteligent, educat. Curt suferise mult în România, ca evreu și fiu de "capitaliști" (familia deținea cunoscutul lanț de mori Herdan), fusese închis, apoi, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
colo câte o chestie "subțire" privind arta și artiștii, din acele care de obicei nu faceau obiect de studiu la Universitatea " Doi și un sfert " de la Băneasa, decanul a început să se uite altfel la mine. A desfăcut sticla de țuică, mi-a spus "noroc", eu i-am răspuns "lahaim" (ca moldovean crescut alături de evrei, știam câteva cuvinte-"cheie"), așa că ne-am despărțit în cele mai bune condiții. Cu albumele pe care i le-am dat și cu altele aduse ulterior
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
stele". Cusurgiu cum sunt, am vorbit de mai multe ori cu directorul OJT Suceava și cu directorii de hoteluri, pentru pregătirea corespunzătoare a bazei materiale. Prezent la aeroportul din Suceava, mi-am primit oaspeții "cu pâinea și sarea" tradiționale, taraf, țuică etc. și cu o vreme superbă. La hotel, toți "specialiștii" locali în păr îmi surâd, în frunte cu directorul OJT, care îmi declară plin de importanță: "N-o să le lipsească nimic, am luat măsuri, le-am pus în fiecare cameră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
aprovizionată cu tot ce-și poate dori un "capitalist" icre negre, icre roșii, icre de știucă, morun, calcan, salam de Sibiu, afumături, brânzeturi în coajă de brad, mesteacăn, tei și ce-o mai fi, vinuri de Valea Călugăreasca, Murfatlar, Târnave, țuică bătrână... Cred că nici la vestitul ospăț al lui Sardanapal nu erau atâtea produse. Pe vas a mai fost îmbarcată orchestra Pană, inclusiv bătrânul maestru al viorii și o echipă de dansuri folclorice. În ziua Z, pe motonavă, pentru supervizare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și ne-a bucurat cu parfumul ei suav.) Am primit felicitări de la oficialități, de la corpul consular, de la românii-brazilieni, pentru primirea de înaltă ținută. După plecarea ultimilor invitați (aceștia sunt de obicei persoane din emigrație, pe care la un păhărel de țuică îi prind amintirile și nostalgiile), am rămas să ne sărbătorim noi între noi. Am mulțumit tuturor pentru excelentele prestații și apoi am ciocnit pentru România și pentru cei de acasă. Ne-am retras mulțumiți cam după două ore de discuții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
mad) de manuscrise cu urme de cești de cafea. N-ar strică puțin) c)ldur), Ins) acest lucru nu e neap)rât necesar, ne vom Inc)lzi cu votc). Votca israelian) este foarte bun). La fel si șlibovița, rachiul și țuică - chiar și aquavitul este aici b)ubil. Dennis desface cutiile de sardele, scoate brânză, chiflele și sticlele. Hârtiile și c)rțile nu sunt luate de pe mas), ci doar Împinse puțin deoparte, și Începem s) mânc)m și s) bem. Vorbim
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
desp)rțim. Lu)m câteva Înghițituri de țuic) româneasc) natural). La Ierusalim poți cump)ra țuic) veritabil). De la un negustor armean de dincolo de vale poți cump)ra vodc) polonez) aromat) sau Stolichnaya. Dar aici nu poți obține nimic comparabil cu țuică aceea curat) din Carpați. Împart aceast) chintesenț) de prune cu Moshe deoarece regret c) trebuie s) plece. M) Întreb prin ce farmec r)mane entuziast un om ajuns la vârsta mijlocie. P)rul se r)rește, dar sentimentele r)mân
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
mă elibera cu totul de cravată, punând-o În geanta ei, gest al cărui simbol erotic m-am făcut că nu-l Înțeleg. După ce toată lumea golise câteva pahare de Jack Daniels - eu nu eram antrenat pe vremea aceea nici măcar cu țuica -, am simțit dintr-odată două mâini venind din sensuri opuse, mângâindu-mi genunchii. Le-am atins doar ca să mă conving că nu e pură fantezie: Erica și Lamar, amândoi prinși În flagrant delict și fiecare șocat să-l descopere pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
fi pierdută, smulsă, furată în fel și chip; dar îndeplinind totodată, am motive să bănuiesc, la sugestia discretă a mamei, și rolul de paznic, de escortă, pentru a preveni orice eventuală încercare a bărbatului de a se abate la o țuică (lucru cu deosebire primejdios când ai asupra ta o geantă „burdușită” cu bani). În orice caz, nu s-a dezlipit de lângă tata până nu l-a adus în fața ușii (locuiam încă pe Florilor). La întoarcere, ajunși foarte aproape de casă, intenționase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
fi adevărul. CUM SE FĂCEA ARMATA Ne povestea bunicul cum „se făcea” armata pe timpul său. Soldații se bărbiereau dar purtau mustață. Încălțămintea era opinca. În loc de ciorapi se foloseau obiele. Dimineața, în loc de ceai, li se da ostașilor câte 50 grame de țuică. Zicea bunicul: „într-o toamnă căpitanul companiei lor se pregătea să facă nuntă fiicei sale și a aranjat cu majurul de la magazia de alimente ca să-i facă rost de țuică din rația ostașilor. Din această cauză, cel ce distribuia țuica
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
în loc de ceai, li se da ostașilor câte 50 grame de țuică. Zicea bunicul: „într-o toamnă căpitanul companiei lor se pregătea să facă nuntă fiicei sale și a aranjat cu majurul de la magazia de alimente ca să-i facă rost de țuică din rația ostașilor. Din această cauză, cel ce distribuia țuica dimineața, nu le mai da ostașilor rația obișnuită, ci-i așeza în rând și avea într-o mână o cană cu țuică iar degetul arătător de la cealaltă mână îl
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
țuică. Zicea bunicul: „într-o toamnă căpitanul companiei lor se pregătea să facă nuntă fiicei sale și a aranjat cu majurul de la magazia de alimente ca să-i facă rost de țuică din rația ostașilor. Din această cauză, cel ce distribuia țuica dimineața, nu le mai da ostașilor rația obișnuită, ci-i așeza în rând și avea într-o mână o cană cu țuică iar degetul arătător de la cealaltă mână îl îmuia în țuică și ungea uda mustața fiecărui ostaș și
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
magazia de alimente ca să-i facă rost de țuică din rația ostașilor. Din această cauză, cel ce distribuia țuica dimineața, nu le mai da ostașilor rația obișnuită, ci-i așeza în rând și avea într-o mână o cană cu țuică iar degetul arătător de la cealaltă mână îl îmuia în țuică și ungea uda mustața fiecărui ostaș și așa plecau la câmpul de instrucție. Câteva zile ostașii au făcut haz de procedeu, dar după un timp unii dintre ei au
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
ostașilor. Din această cauză, cel ce distribuia țuica dimineața, nu le mai da ostașilor rația obișnuită, ci-i așeza în rând și avea într-o mână o cană cu țuică iar degetul arătător de la cealaltă mână îl îmuia în țuică și ungea uda mustața fiecărui ostaș și așa plecau la câmpul de instrucție. Câteva zile ostașii au făcut haz de procedeu, dar după un timp unii dintre ei au raportat neregula. Căpitanul s-a supărat foc și a cerut să
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
neregula. Căpitanul s-a supărat foc și a cerut să fie pedepsiți cei vinovați. Unul dintre reclamanți a ajuns la colonel și colonelul a venit în control. În fața soldaților, căpitanul i-a acuzat că „mârlanii nu se mai satură de țuică și că spun minciuni” și ca dovadă i-a propus colonelului să-i miroasă, că toți miros a țuică. Colonelul „a constatat” că raportul reclamantului era fals și a ordonat să fie pedepsită întreaga companie. Și astfel la nunta fiicei
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
la colonel și colonelul a venit în control. În fața soldaților, căpitanul i-a acuzat că „mârlanii nu se mai satură de țuică și că spun minciuni” și ca dovadă i-a propus colonelului să-i miroasă, că toți miros a țuică. Colonelul „a constatat” că raportul reclamantului era fals și a ordonat să fie pedepsită întreaga companie. Și astfel la nunta fiicei căpitanului au petrecut fericiți și majurul și căpitanul și colonelul. Dar zicea bunicul: „de atunci ostașii nu mai poartă
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
propus unchiului Anton să aștepte, deci să meargă la un hotel, să ia cina acolo împreună și a doua zi să se întâlnească cu Ionică. Seara au mers amândoi în restaurantul hotelului pentru cină. Costică știa că unchiului îi place țuica și a comandat cu mărinimeie ca să-i facă pe plac. După două țuici, Costică s-a scârbit de atâta băutură, dar tata lui a mai dorit țuică. A fost servit, au mâncat, au ascultat muzică și atunci când Costică nu mai
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]