29,010 matches
-
vreme sub oblăduirea părinților. Urma numirea în posturi, la un spital. Și acest eveniment putea constitui un examen. Începuseră să afle și ele că viața însăși e un șir de examene, dar tinerețea le înaripa cu resursele trebuitoare. După o așteptare de câteva săptămâni, veni și clipa mult așteptată. Au făcut drumul la Iași. O zi întreagă au colindat pe străzi cunoscute și necunoscute, savurând frumusețile orașului. Spre seară s-au urcat în primul tren spre casă. Repartiția reprezenta cel mai
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
domnișoară foarte frumoasă!... - O să văd dacă vă mențineți părerea după ce am să vă desprind bandajul. Nu garantez că dispun de îndemânarea colegei mele..., îl avertiză ea, pentru a-i diminua apetitul de conversații sterile. - Ce să fac, voi suporta...! Contrar așteptărilor lui însă Ina lucră cu o abilitate și o delicatețe demne de invidiat de cea mai expertă asistentă, încât aproape nu simți că întregul pansament îi fusese înlocuit. Apoi, învelindu-l grijulie cu pătura, Ina adăugă: - În câteva zile veți
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
de mine mi-a dat destule ocazii să-i cred declarațiile și, drept urmare, după îndemnul inimii, i-am răspuns și eu cu dragostea mea, continuă Ina. Nu ne grăbim nici unul din noi. Mai suntem la faza studierilor reciproce. E o așteptare destul de obositoare. E ca și cum te-ai afla pe peronul unei gări și trenul tău are o întârziere pe care o voce insuportabilă din difuzoare o tot repetă: Trenul accelerat 243 are o întârziere necunoscută! - Să nu crezi tu, replică Olga
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
anii și înainta în vârstă, cele mai multe colege ale ei fiind deja la casa lor, ea nu concepea să cucerească un bărbat, apelând la tertipurile sexului frumos, numai ca să se adăpostească sub acoperișurile instituției numită căsătorie. Își consuma timpul într-o așteptare răbdătoare, așa cum îi stă bine unei fete care se respectă. Avea o vagă presimțire totuși că de curând apăruse o stea pe cerul vieții ei, chiar dacă lumina acesteia nu i se arătase până acum în toată plenitudinea. Astrul acesta devenea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
de ultimele informații privitoare la fidelitatea acestei domnișoare. - E cam frig, zise Olga. - Da, așa e, răspunse Alex, fiind prezent numai fizic alături de ea. Dialogul se închega greu. Apele păreau a fi prins deja o pojghiță de gheață. Bănuind că așteptarea îi încărcase bateriile cu energie negativă, Olga viră abil către o estompare a inflamării ce putea duce la aprinderea unui conflict: - Hai, iubi, să încercăm să încălzim climatul înainte de a ne copleși, că altfel riscăm să devenim două sloiuri de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
feminine, dar continuă: de ce trebuia să mi se întâmple tocmai mie acest lucru? - Pentru că ești fată și pentru că fetele, după obiceiul pământului, trebuie să aibă sub pernă și în toți pașii cu care străbat timpul, cartea nescrisă a răbdării, în așteptarea împlinirii destinului. - Mamă, eu am avut mereu credința că Alex îmi era sortit. Mi l-a furat cineva, l-a întors din drumul său. Asta este convingerea mea nezdruncinată. Aflu eu, trebuie să aflu! Știi, mamă, sunt în stare să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
atât de mare. - Te mai întreb încă o dată: ești convins că faci o alegere bună? Că ne cunoaștem îndeajuns? Eu sunt, Alex, un pom neîmpodobit. S-ar putea ca, din ramurile mele, să nu culegi fructul visat și crescut în așteptările tale. - Vrei să insinuezi că nu cunosc decât o parte din tine? Că există și o Ina enigmatică? Știu acest lucru. Impresia mea sinceră este că, deși tot timpul te afli după cortina unui zâmbet, nu după multă vreme îmi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
pe orizontul vieții ei apăruse soarele pe un cer limpezit, de un albastru plin de speranțe. Sub pantofi, pământul dobândi siguranță și în suflet părea că i-a înflorit o crizantemă. - Ina, dragostea mea, ce te împiedică să dai curs așteptărilor mele? - Te rog, Alex, să nu te superi pe mine. Când dăruiești ceva, În acel ceva trebuie să fii și tu, altfel totul nu e decât o farsă. Ca să-ți dau un răspuns, îmi trebuie puțin timp... poate chiar câteva
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
în stare să și-l amintească. Alex o conduse până la poarta casei, voi să-și ia rămas bun, dar Ina îl apucă de mână și-i spuse pe un ton mai mult șoptit, ca pe o taină, care sub impulsul așteptării creștea nebănuit de mult, până ajunse în momentul declanșării: - Alex, dragule, da! Alex rămase ca electrizat. Clipa aceea scânteie pe cerul lumii lui asemenea unui fulger. O luă în brațe, o sărută, o lăsă ușor pe pământ, apoi iar o
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
de oboseală, după o lungă noapte din care nu lipsiseră nici unele nedeslușiri, mirii se retraseră. Nunta se termină în zorii celei de-a doua zi. Câțiva petrecăreți, având mâna bine lipită de pahare, prelungiseră discuțiile, glumele și buna dispoziție în așteptarea borșului de potroace. * O nouă săptămână își deschidea porțile. Aflată în secție, Olga veni lângă Ina să-i ceară scuze pentru modul deplorabil în care se manifestase. Dar nu uită să adauge: - Și cu luna de miere cum rămâne!? - Alex
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
poate pune capăt conflictelor ivite. Dar nu numai atât, din dezbaterile asupra problemelor conflictuale cunoscute, pot să iasă la suprafață și alte nereguli și conflicte încă necunoscute, prin care, la fel, i-au fost înșelate în fapt și în drept așteptările uneia sau alteia dintre părți de către președinții și administratorii incorecți. Practica medierii a dovedit că doar explicațiile date în biroul unui mediator de către reprezentanții asociațiilor implicate pot conduce la clarificarea aspectelor conflictuale din cadrul acestora. De regulă, explicațiile pe care le
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
implicate în dispută dau dovadă de înverșunare și inflexibilitate în susținerea opiniilor pe care le exprimă, se poate ajunge la instanța de judecată, care este o cale costisitoare și lungă, ce nu aduce satisfacții egale pentru fiecare parte, la nivelul așteptărilor lor. Cititorii care se regăsesc în una din ipostazele prezentate mai jos, în urma unei informări temeinice, legale și a unei înțelepte chibzuințe, pot apela oricând la una din instituțiile menționate pentru a-și rezolva problemele cu asociația de proprietari. În
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
consumul prin apometrele acestora. Conflictele dintre vecini, cât și cele cu firmele de apă, pot îmbrăca diferite forme, care nu trebuie să ajungă pe rolul instanțelor de judecată, întrucât acestea, de cele mai multe ori capătă soluții prin procedura medierii ce satisfac așteptările ambelor părți din conflict. C. Dispute dintre proprietari și asociațiile de proprietari În cadrul raporturilor dintre proprietari și asociații se declanșează dispute interminabile cu privire la diferențele dintre consumul de apă înregistrat de asociație și cel înregistrat de apometrele montate de membrii asociației
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
Lucrurile întotdeauna se întâmplă treptat. Mai întâi a fost Alex și plăcerea lui de a hașura fiecare spațiu gol până umple tot puzzle-ul. Apoi nevoia lui de a nu fi singur. Pe Moni a cunoscut-o în sala de așteptare. De cum a intrat i-a simțit ochii îndreptați spre el; însă Alex voia doar să stea și să se gândească, așa că s-a așezat cât mai departe de ea. Scaunul de plastic îi suporta toate ideile ce se întindeau ca
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
să plece sau să aștepte să se oprească, oare ce fac rațele din Cișmigiu și dacă el este într-adevăr el. Gândurile îi făceau fața să pară îngrijorată, dar pe el îl preocupa doar să nu moară rațele. Sălile de așteptare sunt întotdeauna reci, de fapt nu sunt decât niște burți leșinate, din care te zbați să ieși și râcâi a proasta pe la toate ușile ca să se deschidă mai repede și să te înghită gura amară de dincolo. Alex dorea să
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
așa, gol, părea imens. Cei doi se făceau din ce în ce mai mici, cuibărindu-se în scaunele de plastic ca în burta mamei și era plăcut. Nu și-au luat bon nici a doua zi, nici a treia sau a patra. Sala de așteptare era protectoare, spațiul acesta părea că li se potrivește cel mai bine. Își făcură un colț al lor din niște saltele vechi, cineva le dăruise o pătură și o noptieră cu două sertare. Ei deja iubeau faianța și gresia peste
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
să aștepte îi ocroteau ca pe niște orfani care simțeau privirile străinilor cum deveneau mângâieri pe creștet. Amândoi credeau că fiecare este un fel de mama sau de tata, numai cu altă înfățișare. Nici unul nu a realizat cât a durat așteptarea, doar Alex a simțit-o pe Moni cum se ridică în picioare. Brusc a sărit și el. Fulgii de zăpadă se topeau în părul ei alături de o mână străină ce o trăgea afară. Mult mai târziu și Alex fusese împins
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
mai erau bocancii lui Moni ca să-i țină de urât. Și-o imagina așteptând de cealaltă parte, trecându-și limba peste buze, încet și tandru, peste buzele care surâdeau. De atunci Alex a avut destul timp pentru a-și imagina așteptarea cu Moni. Hoinărea pe străzi cu fața spre cer ca fulgii să i se topească pe obraji. Intra în câte o sală și zăbovea în fața unui ghișeu fără să ceară nimic, doar ca să-și amintească de puzzle-ul ei cu
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
a durut împunsătura acului în coloana vertebrală pentru lichidul cefalorahidian. O privea intens pe asistenta simpatică care încercă să încropească o conversație și care îl întrebă cum îl cheamă, dar nu fu în stare să și pronunțe numele. Apoi urmă așteptarea. Prima operație a fost cea de rinichi. Se trezi cu dureri mari, senzație de vomă și febră. I se făcu milă de el însuși și în același timp îi fu teamă că nu va supraviețui. Asistentele treceau prin fața patului său
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
apăs o dată. — Termină cu smiorcăiala! Etajele treceau unul după altul, iar liftul înainta fără să țină cont de persoanele închise în cabină, la fel de anonime ca și butoanele care îl coordonau. În câteva secunde ajunseră la destinație, exact când plictiseala și așteptarea deveniră totuna. — Vreau să apăs pe buton. ... și liftul se opri. Toți au rămas calmi, în aceeași poziție, fiind siguri că în clipa următoare fie vor porni din nou, fie se vor deschide ușile; nu se întâmplă nimic în schimb
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Pregătise din timp întreaga acțiune și nu își permitea să facă nici o mișcare greșită. Un șuierat de locomotivă îl făcu să întoarcă privirea spre peronul rămas gol. Luminile gării îi dădeau acesteia un aer de mister amestecat cu cel al așteptării din cabina telefonică, atunci când, înfățișând calm și dezinteres, mâinile lui recuperau fisele pentru că la numărul format nu răspundea nimeni. Se îndreptă spre bufet cu gând să bea ceva. La deschiderea ușii câțiva clienți se întoarseră către nou-venit. Se știa privit
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
era teamă să se întindă din cauza șubrezeniei acestuia, așa că dormea pe cimentul rece, ușor încălzit în timpul zilei. Nu avea nimic de făcut și asta îl chinuia cel mai tare. Obișnuința de a respecta un anumit program îi mărea suferința, iar așteptarea la nesfârșit îl aduse în pragul exasperării. În ziua procesului a fost pus să îmbrace alte haine și dus în fața tribunalului. Începu să spere. I se părea neobișnuit tot ce i se întâmplase. Dorea din suflet să se întoarcă la
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
sale. La un moment dat se întoarse într-o parte, cu genunchii adunați și cu cearșaful lipit de spate. Mătușa se duse după o pijama curată și alte cearșafuri, dar se întoarse repede fără nimic. — Până nu moare, nu pot. Așteptarea se prelungea. Arătam și mai triști. Unchiul Traian deschise ochii și privi în gol, ignorându-ne. Ochii lui nu clipeau, doar se umezeau în lumină. În aerul închis transpiram ca și el, iar ochii noștri se umezeau la fel ca
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
apoi printre ele și aștepta să vină și mama să se joace. Dacă ar reuși să-și țină respirația, mama o să creadă că este o jucărie și o să-l iubească și mai mult. Uneori se întâmpla să adoarmă și atunci așteptarea lui Levi se prelungea și peste noapte. Mama și tata nu veneau decât seara târziu, iar lui i se închideau pleoapele de somn; mama vedea jucăriile întinse și credea că el se jucase în tot acest timp. Degeaba le spunea
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
și adăugă: - Mă duc la spital, vreau să fiu lângă ea în aceste clipe grele; mi-a spus mereu că e așa de înfricoșată!.. De cum păși în stradă, o ținu într-o alergare continuă până la maternitatea spitalului. În sala de așteptare, o întâlni pe mama Inei care se plimba neliniștită prin încăpere. - Sărut mâna, tanti Clemansa, ce e cu Ina? Întrebă ea, simulând o îngrijorare care îi apăru bietei mame acoperită de o peliculă transparentă de nefiresc. - Deocamdată e în salon
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]