5,899 matches
-
ajungă la tatăl său. Rutilan, minunatul cal al lui Waldomar, sălta în două picioare, furios, și izbea cu copitele, de parcă ar fi vrut să-și ajute stăpânul ce zăcea acum la pământ, în vreme ce Ricarius își rotea securea cu două tăișuri, abătând-o cu forță, neobosit, împotriva atacatorilor, care, însă, îl încercuiau din ce în ce mai strâns. — Tată! Tată! strigă Waltan, repezindu-se în ajutorul lui, însă un alt războinic mascat îi închise drumul. Tânărul îl doborî din două lovituri și alergă spre car. în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
grupuri de dușmani. Cu toate acestea, Sebastianus, care îi vedea pe cei trei diavoli apropiindu-se primejdios, îi arătă alanilor săi: — Cei trei de colo! strigă. Doborâți-i! Soldații executară ordinul în unicul mod posibil: o ploaie de săgeți se abătu peste grupul de combatanți în mijlocul căruia se lupta comandantul dușman. Câțiva cai se răsturnară, câțiva cavaleri dispărură, scufundându-se în acel vălmășag, însă Sebastianus constată că ținta cea mai importantă nu fusese doborâtă; dimpotrivă, găsind drum deschis printre cavalerii burgunzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
însuflețirea ce însoțea de obicei locurile unde se adunau mulțimile în cetate. Atmosfera generală era, dimpotrivă, mai curând depresivă, mai ales din pricina numeroșilor fugari, a căror mizerie, și aici, ca și în Sapaudia, dădea mărturii grăitoare despre cataclismul ce se abătuse asupra Galiilor: disperați, nu puțini, printre ei chiar femei, care, prin aspect și veșminte, păreau de rang, nu șovăiră să-i oprească, cerșind de mâncare; copile cu chipul îmbătrânit înainte de vreme rătăceau cu privirea pierdură și inexpresivă ori trăgând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ambrazură, nu le dădea mare atenție, fiind foarte preocupată în acel moment să observe mișcările barbarilor. Cu spaimă, văzu o jumătate de duzină dintre ei cum se adună și se pun în mișcare pentru a ataca poarta. Imediat ce securile se abătură, cu un bubuit cumplit, asupra plăcii groase de fier, din mulțimea adunată înăuntru se ridicară strigăte de groază. De la ambrazură nu se putea vedea bine tot ce se întâmpla în fața intrării. Hippolita se întoarse atunci, privind temător spre servii ocupați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Patricianul, cu tunica sfâșiată și fața plină de funingine, căuta să se interpună între un barbar uriaș și două femei ce se îmbrățișau strâns. îi vorbea războinicului întinzând mâinile, în încercarea evidentă de a-l îmblânzi și de a-i abate atenția de la victimele sale, dar, la un moment dat, acela îl respinse brutal înapoi și, punând mâna pe secure, i-o repezi cu violență în cap. Cu un junghi în inimă, Hippolita îl văzu pe Emerentianus scurgându-se pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în doar o clipă, prăvălindu-se peste hunii ajunși în pozițiile mai înaintate și doborând o bună parte din ei. Ceilalți însă continuară să înainteze și ajunseseră deja la circa treizeci de pași când o altă ploaie de săgeți se abătu asupra lor, doborând și mai mulți. Se opriră atunci și rupseră rândurile, izbindu-și caii unii de alții și călcând peste răniții căzuți în mărăciniș. Ocupați să-și țină sub control caii pe acel teren neprielnic, nu erau capabili să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lungi, din mijlocul căreia se ridică un nor de săgeți, pentru a cădea apoi asupra războinicilor hiung-nu ca o grindină aducătoare de moarte. Imediat după aceea, sutele de săgeți hune, cu șuierul caracteristic și sinistru, recunoscut de toți dușmanii, se abăteau asupra oamenilor lui Sangiban, dar prost coordonate și fără prea mare precizie, întrucât înaintarea printre atâtea obstacole făcea practic imposibilă o reală eficiență a tirului. Unitatea lui Balamber avea cel puțin avantajul că lupta pe un teren plan, spre deosebire de celelalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
la care se aflau vizigoții; aceștia, văzând că Atila era gata să scape din încercuire, se îndemnau unii pe alții cu strigăte puternice și își biciuiau și mai tare caii. O clipă mai târziu, prima ploaie de săgeți hune se abătu asupra lor. Balamber nu se opri să constate cât de eficientă fusese. Strigă, în schimb, războinicilor săi să-l urmeze și se avântă spre tabăra fortificată. Putu astfel să vadă că din toate laturile armatei o masă enormă de oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
au închis vițeii acasă. 11. Au pus în car chivotul Domnului, și lada cu șoarecii de aur și chipurile umflăturilor lor. 12. Vacile au apucat drept pe drum spre Bet-Șemeș; au ținut mereu același drum, mugind, și nu s-au abătut nici la dreapta, nici la stînga. Domnitorii Filistenilor au mers după ele pînă la hotarul Bet-Șemeșului. 13. Locuitorii din Bet-Șemeș secerau grînele în vale: au ridicat ochii, au zărit chivotul, și s-au bucurat cînd l-au văzut. 14. Carul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
pentru robii tăi, ca să nu murim; căci la toate păcatele noastre am mai adăugat și pe acela de a cere un împărat pentru noi." 20. Samuel a zis poporului: "Nu vă temeți; ați făcut tot răul acesta, dar nu vă abateți de la Domnul, și slujiți Domnului din toată inima voastră. 21. Nu vă abateți de la El, altfel ați merge după lucruri de nimic care n-aduc nici folos, nici izbăvire, pentru că sunt lucruri de nimic. 22. Domnul nu va părăsi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
adăugat și pe acela de a cere un împărat pentru noi." 20. Samuel a zis poporului: "Nu vă temeți; ați făcut tot răul acesta, dar nu vă abateți de la Domnul, și slujiți Domnului din toată inima voastră. 21. Nu vă abateți de la El, altfel ați merge după lucruri de nimic care n-aduc nici folos, nici izbăvire, pentru că sunt lucruri de nimic. 22. Domnul nu va părăsi pe poporul Lui, din pricina Numelui Lui cel mare, căci Domnul a hotărît să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
vrut să le nimicească cu desăvîrșire și au nimicit numai tot ce era prost și nebăgat în seamă. 10. Domnul a vorbit lui Samuel, și i-a zis: 11. "Îmi pare rău că am pus pe Saul împărat, căci se abate de la Mine și nu păzește cuvintele Mele." Samuel s-a mîhnit, și toată noaptea a strigat către Domnul. 12. S-a sculat dis de dimineață, ca să se ducă înaintea lui Saul. Și au venit și i-au spus: "Saul s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
târziu, îi va spune Anrellei; acum - avea de dat ordine care trebuiau să sune ca niște sugestii. Trebuia, de pildă, să se asigure că armata va fi retrasă din iadul acela. Și să se pregătească pentru furtunile care se vor abate dinspre munți, un contrabalans la cataclismul neobișnuit al temperaturii. Cu fiecare clipă, viitorul i se arăta mai strălucitor, mai promițător. Craig dădu ordinele necesare, pe când mașina se lăsa într-o vale și apoi urca din nou spre dealurile înalte, răcoroase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
mâini sau alte pațachine pe care le poți vedea la circ!? Și mai spuneți că nu există Anticrist!?“ Văzându-l pe Extraterestru că se apropie de canapea, umerii Mașei se zgribuliseră de teamă. Pentru zilele negre ce aveau să se abată mai târziu sau mai devreme asupra ei, Mașa pusese deoparte niște verzișori, ascunzându-i În care loc mai bun decât În căptușeala canapelei, descosând-o și apoi cosând-o la loc cu mare grijă, Într-un colț. Din când În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
sunt chiar un coate-goale, spuse vizitatorul. Am și eu un rang, o funcție. Și În lumea mea sunt destul de respectat... Mașa Îl privi cu neîncredere. Vizitatorul arăta la fel de pricăjit, dacă nu chiar mai pricăjit decât fostu-i soț, când se abătuse pentru prima data pe la casa ei și-i ceruse să-i dea ceva de lucru prin ogradă. „Toți parcă ar fi făcuți după același calapod, Își spuse ea. Vin, Își fac mendrele și pleacă. Și Înainte de asta Îți cer mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și În cerdac...“, se adresă el băiatului care stătea În stânga sa, iar acesta dădu din cap că da. „De ce Îi dați la porci? Asta nu-i tocmai o treabă curată. Veți căuta voi cartofii ăștia! Mai așteptați, curând se va abate colhozul și peste voi...“ „Văd că aruncați și cojile de ou... Dumnezeu o să vă pedepsească...“ Așa Îndruga ore În șir, tot aruncând priviri furișe, când spre ușă, când spre geam. Iar când vedea pe masă câte o coajă de ou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ci de douăzeci și cinci, iar numărul bancnotelor scăzuse de la douăzeci la douăsprezece. Totuși, nici această sumă nu era de lepădat. Ippolit opri două bancnote, iar restul le dosi Într-un loc sigur din biroul său. În drum spre casă, Subotin se abătu pe la o bodegă, unde se Întâlni cu doi dintre subordonații săi. Își comandă o votcă mică și apoi Încă una, pe care le bău pe Îndelete, abordând un aer sobru. Bând cot la cot cu el, salahorii nu Înțelegeau de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
lui de-a fi. Singurătatea pe care o emana ființa lui Îi devenise nespus de apropiată. - Am venit așa, pur și simplu, spuse oaspetele. Eram Într-un fel de weekend și, cum nu făcusem de mult o ieșire, m-am abătut pe aici. De fapt, am profitat de-o delegație și m-am abătut din calea mea... Voiam neapărat să-ți spun povestea lui Ippolit. Acesta a fost, la drept vorbind, tot scopul... Oaspetele se Îndreptă spre poartă, dar pe drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
nespus de apropiată. - Am venit așa, pur și simplu, spuse oaspetele. Eram Într-un fel de weekend și, cum nu făcusem de mult o ieșire, m-am abătut pe aici. De fapt, am profitat de-o delegație și m-am abătut din calea mea... Voiam neapărat să-ți spun povestea lui Ippolit. Acesta a fost, la drept vorbind, tot scopul... Oaspetele se Îndreptă spre poartă, dar pe drum se răzgândi și se Întoarse. Mașa se gândi că venea să-și ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
generase fata, după primii pași parcurși Tony Pavone realiză de fapt, Atena se dovedi a fi extrem de comunicativă. Își descărca sufletul, povestindu-i scene din viața familiară, În mod deosebit cu lacrimi În ochi Îi descrise marea tragedie ce se abătuse asupra părinților ei. Suficient absent, Tony Pavone nu recepționa vorbele fetei... Gândurile sale erau ocupate cu numeroasele șantiere pe care le coordona, la sărbătorile Crăciunului care se apropia și destul de Îngrijorat de timpul nefavorabil care-i diminua randamentul execuției. Avea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
acționau asupra mâinilor făcându-le să tremure vizibil, era o dovadă palpabilă a grelei suferințe, a ciudatei lui subite Înbolnăviri! Toți cei prezenți Îl priveau ca pe un „Înviat din morți”, comentând, fiecare după priceperea sa această pacoste se se abătuse asupra nefericitului om, sugerându-i să acționeze În forță pentru a afla cine se face vinovat...!! Între timp, Tony Pavone se apropie de Nando, Întrebându-l: „Ce te-a făcut să dai alarma...? În momentul când ne-am despărțit, se
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
l-a făcut milionar. Dacă scriai pentru o elită, ca Proust, nu te Îmbogățeai, dar dacă subiectul tău era dreptatea socială, iar ideile tale erau radicale, erai răsplătit cu bogăție, faimă și influență. — Foarte interesant. — Așa credeți? Scuzați-mă, sunt abătut În seara asta. Atât abătut cât și vorbăreț. Și când Întâlnesc pe cineva care Îmi place, tind să fiu limbut la Început. — Nu, nu, vă rog continuați cu această explicație. — Explicație? Am o problemă cu explicațiile prea lungi. Sunt prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
scriai pentru o elită, ca Proust, nu te Îmbogățeai, dar dacă subiectul tău era dreptatea socială, iar ideile tale erau radicale, erai răsplătit cu bogăție, faimă și influență. — Foarte interesant. — Așa credeți? Scuzați-mă, sunt abătut În seara asta. Atât abătut cât și vorbăreț. Și când Întâlnesc pe cineva care Îmi place, tind să fiu limbut la Început. — Nu, nu, vă rog continuați cu această explicație. — Explicație? Am o problemă cu explicațiile prea lungi. Sunt prea multe. Asta face ca viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
tocmai fusese orbit, avea fața amorțită și nu Își dăduse seama că sângerează pînă nu se dezbrăcaseră și văzuse sângele pe haine. Când ajunseră goi ca un copil În pântecul mamei, iar groapa fu probabil suficient de adâncă, gloanțele se abătură asupra lor În rafale și atunci pământul Începu să răsune altfel. Zgomot Înfundat de pământ căzut. O tonă, două tone, aruncate Înăuntru. Scrâșnet metalic de lopată. Într-un mod cu totul excepțional, domnul Sammler reușise să se ridice la suprafață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
strângă, răsucind din ce În ce mai tare gulerul, până Feffer lăsa din mână Minox-ul. Desigur, exista oricând posibilitatea să-l lovească, să scoată un cuțit și să-l Înjunghie. Dar era aici ceva mai rău decât incidentul În sine, anume, sentimentul care se abătu asupra lui Sammler. Era un sentiment de groază și creștea În intensitate, creștea și creștea. Ce era? Cum Îl putea descrie? El era un om care se Întorsese din morți. Revenise la viață. Era apropiat de alții. Dar Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]