3,167 matches
-
acest spațiu formele lor optime de concretizare în imagine. Narcis a părăsit oglinda lui statică, a ieșit din imobilitatea mortificatoare și s-a transformat într-o conștiință activă a lumii înseși. Contemplîndu-și chipul, el și-a descoperit, rînd pe rînd, abisurile și orbitoarea strălucire a cerului interior. Dragostea pentru sine a rămas, uimirea în fața propriei existențe este și ea neștirbită, dar aspirația de a-și înălța frumusețea pînă la aceea a Creatorului însuși îl mîntuie acum de căderea în vegetal și
Mimesis și Transparență by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9734_a_11059]
-
picioarelor păreau să se fi transformat în gelatină. Regiunea era sălbatică și cărarea îngustă și abruptă șerpuia săpată pe marginea unei stânci, deasupra unei râpe de câteva sute de picioare. Picioarele îi tremurau și era sigură că va cădea în abis. Adesea se agăța de arbuști sau de tufișuri ca să nu alunece în prăpastie. După ce au traversat muntele, au întâlnit câteva râuri adânci și repezi. Apa îi ajungea mamei până la talie și îi era imposibil să se mențină în echilibru. În mijlocul
Lebedele sălbatice by Jung Chang () [Corola-journal/Journalistic/7773_a_9098]
-
lupta cu limbajul, cu stereotipiile lui de codificare și cu obișnuințele sale tehnice, iar, în al doilea rînd, despre un alt tip de relație, una mult mai amplă, și despre o luptă mult mai profundă - acelea care privesc existența însăși, abisurile ființei, viața ca stare de levitație între vedere și clarviziune, între veghe și vis, între conștiință și stihia non-raționalului. Dacă la primul nivel gesturile de libertate sunt nenumărate, dacă o curiozitate neostenită se manifestă simultan cu o enormă voluptate a
Oglinda lui Victor Brauner by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15505_a_16830]
-
relevă cea de-a doua cădere. Dincolo de faptul că suma promisă de fostul iubit în schimbul tăcerii sugerează o culpă care ar fi trebuit împărțită, Paul a abandonat copilul său și al Matildei la un orfelinat. Un episod colateral deschide perspectiva abisului. Paul conduce o „fată” din șeptelul pe care-l deține unui client cu o reputație foarte rea, dar care plătește regal pentru a-și satisface „curiozitățile”. Avem poate imaginea în oglindă a ceea ce i s-a întâmplat chiar Matildei. Senzația
Răsărit de soare la mare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5658_a_6983]
-
a lui Bogdan George Apetri, ne aflăm tot timpul în proximitatea ororii, nicio clipă însă ea nu stă la vedere și doar reconstituirea mentală ca și în Funigeii lui Cortazar, după care Michelangelo Antonioni a realizat Blow-up, ne proiectează în abis. Înainte de a fi fizică, violența este una psihologică. Reacția mamei este aproape animalică, îl bate pe acest mic proxenet care încearcă să-și mențină controlul psihologic asupra fiului ei. Instinctiv, iar gestul dovedește încă o dată intuiția regizorului, mama își așază
Răsărit de soare la mare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5658_a_6983]
-
franceze" din familie. Spiritul francez (de fapt, europenismul) este cel care ajută personajele să treacă prin evenimente-limită, prin ororile războiului și ale foametei (ce adusese o parte a populației pînă la canibalism). Cine l-a citit pe Șolohov descoperă repede abisurile și înălțările demne de Iov ale "soartei unui om", scrise și rescrise de Makine, în altă cheie. După destrămarea Uniunii Sovietice, povestitorul, adult acum, ajunge să cunoască adevărata Franță. întâlnește și aici umilințe, îi e refuzată cetățenia, dar un vis
Destinul poate fi ales by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15230_a_16555]
-
posibil ca licornul, îmbătat de farmecul primei îmbrățișări să vrea doar să-și potolească setea în apa ce mărginește insula. (Cîmpul azuriu din fața insulei ar putea să sugereze o apă). Apa spre care privește licornul este însă, ca iubirea, un abis și o oglindă. Doamna poate că-l reține nu neapărat spre a-l păstra doar pentru sine, ci și pentru a-l împiedica să cadă în apă. Cîtă vreme e pe insulă și în poala ei, unicornul e în siguranță
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]
-
i-a adus eroul pe marele ecran, Bela Lugosi, este asociat cu negativul maximei orori, vampirul, un mort viu, prins între lumi, Batman apare ca o creatură desprinsă din imaginarul gotic. Această ambiguitate servește nu numai odată la punerea în abis a personajului, care în ciuda incoruptibilității sale trăiește din fondul acestui imaginar transpus parcă în atmosfera metropolitană a sumbrului Gotham - alt joc de cuvinte sau o ghicitoare în spiritul Jokerului, Goth sau God? Personajul nu poate fi înțeles pe deplin fără
Ordinul cavalerului negru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8220_a_9545]
-
La sfîrșitul cărora e sigur că nu-i va lipsi puterea să se sinucidă. Însă îi lipsește. Mai trăiește, un an-doi, din credite fără acoperire, iar apoi, încă o vreme, din pomeni. Iar între timp, vertiginos, decade. Pînă dincolo de fundurile abisului. În momentul cînd începe povestirea, personajul e o bestie subumană, care, gol, umblînd în patru labe, se ascunde prin boschete, veșnic hăituit, mereu simțindu-se amenințat. Nu pierde numai Paradisul, ci se pierde și pe sine. E sortit să renunțe
Despre Paradisul niciodata regăsit by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/12548_a_13873]
-
pentru durerea lumii - ar fi apărut atunci cînd Lucifer, cu o viteză supersonică, a căzut - la propriu și la figurat - din Rai. Ipoteza e plauzibilă. Din culmea beatitudinii - și a orgoliului - nu ai cum te prăbuși altundeva decît în străfundurile abisului. Se mai spune și că vaietele (fie ele cu glas tare, sotto voce sau in petto) provocate de durerea lumii, care (slab eufemism!) nu e deloc puțină, ar fi rezultatul, divizat la infinit, al urletului scos, perpetuu, de Lucifer, arhanghelul
Despre Paradisul niciodata regăsit by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/12548_a_13873]
-
funcționarilor, abuzurile administrațiunei etc. etc... Citindu-l, ai crede că vorbește un Catona, că auzi pe un Socrate, că vezi pe un Brutus. Dezamăgește-te! Ziaristul nostru, el însuși e înoroiat în vițiuri, e scăldat în corupțiune, e înecat în abisuri!”ii După care remarcă filozofic că publicistul pretinde altora să fie buni, fără ca să i se pretindă și lui același lucru. Ce-i drept, la oamenii simpli, fără studii, titlul de gazetar impune, iar gazetele sunt noile „evanghelii”, care, chiar
LUMEA CA ZIAR. A patra putere: Caragiale by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/5520_a_6845]
-
poeziei lui Mihail Gălățanu, abundența și virulența proiectărilor în exterior se văd contrate, dacă nu cenzurate, de această profundă, "delicioasă" intimitate: "Mă apropii prea mult de naștere. Mă apropii periculos./ Din cale afară. Mă apropii de naștere ca de-un abis. Ca pe brânca/ Unei prăpăstii/ Stau/ Și din apa tuturor curcubeilor/ Beau"; Ce chip te vezi acolo, ce scriere cu trăsături, ce rună,/ Este această naștere în mama mea?// Ce buchisire barbară și dureroasă/ Ca ruperi de ape,/ Ca țipete
Naștere ușoară by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7336_a_8661]
-
de la o distanță globală și - intelectual - nepoliticoasă. Cu alte cuvinte, nu mă sfiesc s-o spun, în genul celor de mai sus. Vă propun, totuși, să intrăm în carte cu rigoare metrică, dintr-o sintagmă într-alta. Să punem în abis și să relativizăm, să fim subiectivi și intransigenți, intuitivi și sobri. Am toate argumentele să aleg pentru un asemenea exercițiu studiul referitor la Comentariile lui Caius Iulius Caesar. Întâi pentru că numele său ține de o cultură generală aproape nativă; apoi
Aut Caesar, aut nihil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9675_a_11000]
-
de a dobândi noul este ilustrată de versurile lui Baudelaire, citate de Adorno: „Plonger au fond du gouffre, Enfer ou Ciel qu’importe? Au fond de l’Inconnu pour trouver du nouveau!” (subl. lui Baudelaire) („A te arunca în adâncul abisului, Infern sau Cer ce contează? În adâncul Necunoscutului pentru a găsi ceva nou!” (trad. mea - P.V.) În același timp, Adorno surprinde întregul caracter problematic al modernității: „Conceptul de modernitate, deși calitativ, suferă de abstractitate. El este privativ, mai mult negația
Adorno, Baudelaire și modernitatea by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/2400_a_3725]
-
amănuntele nu se mai disting cu ușurință. Fluidul e copleșitor, absorbant și vuitor că o cascadă, ale cărei mici șuvițe se succed, se împletesc și se substituie atît de iute, încît n-ai timp a le analiza: Cîntă în cer abisul cu trandafiri și arme./ O, templul, în el cărămidă mă încinge,/ Brațele tale, sora pecetluind/ Pleiadele pe carnea crepusculara/ care mi-e scînteie și fum./ Un doliu trece sacramental peste convoaie/ Într-o incinta de codru unde ard/ Sub rădăcina
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
cenușă,/ Numai cucul într-un vis de copil cheamă/ Fecioara să se-nfiripe din nămeți./ Vuiește monstrul la porțile cu lame/ Și vocea-i sugrumata ar vrea să fie o intrare/ Pentru tot ramul pregătit de muguri." (Cîntă în cer abisul). Începînd prin a dezarticula, a sfărîmă, a anula, fantezia ajunge a compune, a ordona, a întemeia. Dar reordonarea e aci relativă, deoarece se-ntemeiază pe stratul de lavă pasional, pe acea stihială manifestare a personalității pe care am menționat-o
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
deliciu). Dar, în același timp, își îndreaptă privirea spre un Dumnezeu șui generis, cu trăsături naturist-păgîne, panteist, adică spre un Dumnezeu ce l-ar putea salva asumîndu-și lumea integral, fără o prezență specializată în zone privilegiate, fără criterii discriminatorii. Un "abis de azur", cum ar spune Rimbaud, "o fîntînă de foc unde mari și fabule se întîlnesc". E un Dumnezeu vizionar El însuși, un Dumnezeu artist, care suprimă limitele. Un Dumnezeu al totalității, cu un mesaj criptic, pe care ondulația imagistică
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
S.F.-ul proiectat. Amândoi au satisfacția evidentă de a pune la lucru mașina de iluzii, care iată, confecționează gesturi eroice reale, o minge ridicată la fileu superproducțiilor hollywoodiene. Nu lipsesc aluzii și chiar citate din filmul anilor ’70, punerile în abis de acest fel devenind un fel de comentarii care atrag atenția asupra conștiinței de sine a cinematografiei ca modelatoare de forma mentis chiar și atunci când e proastă. Warren Beaty și John Wayne devin parantezele unor nemuritoare investiri eroice, dar ilustrează
Hollywood et Co by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3882_a_5207]
-
celălalt, din cauza invidiei provocate de împărțirea ad-hoc a loturilor boierești. Nu se crea numai o scenă paralelă față de finalul Bijuteriilor...; trimiterea, indirectă, la Rebreanu ("Cu pământul nu e de glumit") camuflează, de fapt, o profeție sumbră. O punere ironică în abis? Paradoxul "Concertului pentru orchestră simfonică" al lui Pius Dabija Personalitate plurivalentă ca orice spirit care se considera renascentist, sculptorul Pius Dabija (unul dintre alter-ego-urile scriitorului) era și compozitor. Compusese, printre altele, un "concert pentru orchestră simfonică", intitulat Cele patru vârste
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări (II) by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8430_a_9755]
-
sau Dostoievski. La nivelul construcției și al strategiilor narative Cosmin e cel mai tehnic dintre toți. E ludic, neserios, întinde la maximum coarda autobiograficului, relatează experiențe erotice mit(oman)izate și derizorii inițieri sexuale pentru a călca, brusc, într-un abis ontologic răsărit de nicăieri: Am rămas și eu așa, cu pantalonii scurși în lungul picioarelor, deasupra teneșilor jilavi. Privirea mi s-a întunecat repede. Mi-a venit în minte începutul Bibliei. Poate că așa a fost și la început. Adică
Autoficțiune cu paralele inegale by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12400_a_13725]
-
Shakespeare din 1990 încoace, care a murit de cîteva ori pînă acum pentru ca să obțină, dincolo de promisiuni, finanțarea evenimentului. L-am înțeles și nu prea o vreme. L-am respectat, însă, enorm. Întotdeauna. Chiar și atunci cînd între noi se găsesc abisuri. Apoi, întîlnindu-i disperarea, am pus, cum am putut, umărul la construcția exemplară a domniei sale. Un edificiu cultural nobil și impresionant ridicat într-o cetate de provincie tributară trecutului, șabloanelor, prejudecăților. Pentru Craiova, Festivalul Shakespeare este o deschidere fantastică. Și nu
Shakespeare mai presus de orice by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8474_a_9799]
-
o imitație în mic a ei, un univers al monstruozității și disperării, al celor mai mari spaime și obsesii ale ființei umane. Un roman-puzzle cu greutate, „pradă” bună pentru cititorii care se mai bucură încă atunci când recunosc o punere în abis surprinzătoare, când într-o frază lungă de o pagină sunt nevoiți să-l urmărească pe naratorul care-și schimbă brusc vocea devenind din subiect obiect sau când sunt purtați pe back-forward prin spații și timpuri ale povestirii buclate la nesfârșit
Literatura latinoamericană la superlativ by Marieva Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/5458_a_6783]
-
subminat de alienare. Incitat deopotrivă de sofisticatul spirit analitic al lui Resnais, dar și de austeritatea semnatarilor Dogmei '95, Jonathan Nossiter a prezentat sub pavilion francez (producător Marin Karmitz) Semne și minuni: povestea destrămării unei familii gravitează în jurul noțiunii de abis - senzație inchietantă permanentă și nu doar locul fizic unde fetița machiavelică își închipuie că face dreptate împingîndu-și proaspătul tată vitreg în prăpastie. Evadarea din condiția de "oaie neagră" o încearcă eroina lui Junji Sakamoto din Chip care va reuși să
Toronto, ediția "de argint" by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16704_a_18029]
-
lăsate în aer. Lucru cert: mâna sigură a Tatianei Dragomir nu dă greș. Avem, dincolo de acest instinct primar, care face, dintr-un debut altminteri discret, o apariție oricând demnă de luat în calcul, o formulă destul de originală de punere în abis: fotograma. Spun "destul de", iar nu "cu totul și cu totul" pentru că practica există, explicit sau mai pe sub gene, la mulți prozatori. Ceea ce trecea drept introspecție și analiză subtilă în - spre exemplu - romanele Gabrielei Adameșteanu (de care cu temei o apropie
Încercarea prozatorului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9225_a_10550]
-
vizitate de pelerini (ținuta decentă este obligatorie): Schimbarea la Față a lui Hristos, Sfântul Varlaam, Sfânta Treime, Sfântul Ștefan Prim Martir, Sfântul Nicolae Anapafsas și Rousanou. Dacă, în trecut, călugării urcau la mănăstiri pe scări de sfoară prinse una de alta deasupra abisului ori trași în plase, astăzi există scări săpate în stâncă. Clipele petrecute la oricare din aceste lăcașuri vă vor rămâne în veci în minte, starea resimțită acolo, între cer și pământ, fiind unică. Capitala regiunii Macedonia, orașul Salonic, este al
Agenda2005-28-05-turistica () [Corola-journal/Journalistic/283938_a_285267]