3,746 matches
-
circulației monetare ar fi provocat inflație și clasa muncitoare ar fi fost principalul perdant, deoarece reforma i-ar fi scăzut brusc puterea de cumpărare, cum de altfel a și făcut-o, sau că devalorizarea sumelor depuse la C.E.C. a scăzut abrupt și pe termen lung încrederea socială în politica fiscală a regimului. Viitorului contrarevoluționar, actualmente "tovarăș" de încredere, Miron Constantinescu, îi fusese încredințat rolul de a îl "demasca" și responsabiliza cu orice preț. "Noi n-am făcut o devalorizare, ci ridicarea
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
infatigabilul Rákosi a așteptat momentul potrivit, căruia i-a facilitat apariția prin numeroase intrigi de culise, pentru a recâștiga, în 1955, președenția guvernului. Însă la un an după acest succes, așa cum urmează să vedem, cariera sa politică se va sfârși abrupt, doar cu câteva luni înainte de declanșarea protestelor din Budapesta. Rákosi va deveni una dintre "victimele" politice ale destalinizării, fiind indezirabil și pentru societatea maghiară, și pentru noua conducere de la Moscova (Brogan: 1990, 122-123; Rainer: 2006, 292-293). Imre Nagy s-a
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
cele două tabere. Bucureștiul, deși recunoștea anumite merite ale dezvoltării industriale a Chinei, era ostil "comunelor populare" pe care aceasta le organizase, ca "marelui salt înainte" prin care se urmărea ceea ce putem numi o "terapie de șoc" orientată înspre lichidarea abruptă a subdezvoltării țării (Liu Yong: 2006, 93). Trecând la comune populare [chinezii, n.m.] au săvârșit o serie întreagă de abateri, au băgat acolo toate cratițele și toate oalele (sic!). S-a desființat și viața de familie, i-au băgat cum
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
fi astfel obținute. La fel, nemulțumirile sovietice s-au amplificat în consecință și au culminat cu "intervenți[a] armată" (Hoppe în Zub, Solomon: 2003, 116-117). Dubcek s-a confruntat într-adevăr cu o situație extrem de dificilă care a pus punct abrupt carierei sale politice. Câțiva ani mai devreme, ar fi plătit probabil cu viața, așa cum s-a întâmplat cu Imre Nagy. Deseori, poziția lui Dubcek a fost oscilantă și chiar contradictorie. Recunoscând dreptul societății de a avea o voce politică, Dubcek
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Liberă a început să fie perceput aproape ca un post de radio local". Oferta de programe s-a diversificat în continuare, insistându-se din ce în ce mai mult "pe problemele interne din România" (Barbu: 2006, 218). Începând cu 1971, când PCR a oprit abrupt liberalizările timide și leninismul romantic a devenit manifest, angajații provenind din România ai Radio Europa Liberă se vor confrunta cu tot mai multe șicane din partea autorităților de la București, ajungându-se ocazional și la asasinate. Însă genul acesta de comportament nu
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
încălcări ale drepturilor omului, care scandalizau presa internațională și organizațiile umanitare, pe de o parte, și interesele oamenilor de afaceri prezenți sau susținuți în Congresul american, care beneficiau de pe urma relațiilor comerciale cu Bucureștiul. După 1983 însă, când Ceaușescu a decis abrupt să achite datoria externă a RSR de aproximativ 11 miliarde de dolari reducând drastic importurile, comercianții americani au început să aibă tot mai puțin de câștigat de pe urma afacerilor cu RSR. Corelativ, și suportul pentru Ceaușescu a scăzut. Nu în ultimul
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
în același timp trebuie să nu uităm că lumea nu-ți datorează nimic; exista înaintea ta914. Poesia se frământă, determinând cititorul să urce, să coboare, să cunoască aspecte din acest uriaș cosmos dinafara și dinlăuntrul lui. Peste întinse lacuri, peste abrupte văi, Și munți și nori și codri și mări ce-și pierd conturul, Mai sus de astrul zilei, și întrecând azurul, Mai sus de inelarea stelarelor văpăi, Tu trecui vioi și sprinten, o spirite al meu; Și ca înotătorul ce
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
realitatea și emoțiile sunt obiective, aparținînd romantismului și simbolismului, iată că viziuniler lumilor de dincolo trec prin contemporaneitatea gândirii, având pe Eliot și Montale reprezentanți de seamă. Sub piscuri mari, în munte, o căldare de bazalt. Un pas, și-apoi abrupt tărâmul celălalt. O amintire stranie și fără de-ntreruperi îmi stăruie adânc, în miros verde de ienuperi. O amintire grea apasă. Ca din alte ere, Spre care sângele și astăzi mult se cere. Aice mai stătui, aievea sau în vis, cândva
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Cernavoda, în care „voda”=apă. 399 În cazul Sucevei, râul a dat nume localității, așa cum se întâmplă în multe cazuri: Bârlad, Siret, Sucevița etc. etc. Am găsit întâmplător într-un almanah turistic că Ciuceavă este o denumire dată unor versanți abrupți ai unei văi pe cursul unor chei. Sunt cunoscute Ciucevele Cernei. Termenul l am mai găsit și în Munții Căpățânii. Se pare că e mai folosit în Carpații Olteniei. Poate mă înșel. Dar nu l-am mai găsit nicăieri. Ori
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
suferință greșelile sufletului, am fi fost alături de satana în veșnicie. Muntele suferinței ne iese în cale nu ca un mușuroi pe maidan, pe care să-l trecem întărind nițel genunchii și gleznele. E un munte cu prăpăstii amenințătoare, cu suișuri abrupte, cu colți de stâncă ce-ți rup hainele, îți scrijelesc carnea care-ți sângerează, cu tunete și trăznete care te înspăimântă, cu prăvăliri de pietre și prăbușiri de copaci în cale, dar cu lumini de curcubeu pe creste. Iată, ai
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
a uitat la ceas. Era ora 16. Ar fi, și să dormim la noapte acolo. Dar pe această variantă 5-6 kilometri trebuie să-i parcurgem pe poteca de picior până la baraca de cazare. De ce?, întreabă inspectorul strâmbându-se. Din cauza pantei abrupte. Numai calul și piciorul pot urca poteca. Inspectorul a rămas pe gânduri. Apoi a zis șoferului: Încearcă să mergi în marșarier până mai e lumină. Cu respirația întretăiată de năduf au ieșit din Cheile Gălzii unde au putut întoarce mașina
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
dori cu atâta ardoare, încât până la urmă să ajung la ele. Am înotat iar, dar încă n-am putut descoperi locul cel mai potrivit. Azi-dimineață am plonjat în apa adâncă din vecinătatea stâncii mai apropiate de casă, care se precipită abrupt, totuși are niște scobituri și niște proeminențe suficiente pentru a încropi câteva trepte precare. Am numit-o „muntele“ meu, deși abia de atinge șapte metri, la vremea refluxului. Firește, apa e foarte rece, dar după câteva secunde pare să-ți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de la antipod în care mă zbenguiam ca un delfin. Mi-a dat de furcă doar o problemă tehnică. Cu toate că fluxul era destul de domol, am întâmpinat greutăți ridicole când am încercat să mă cațăr înapoi pe piatră. „Muntele“ e puțin prea abrupt, scobiturile prea strâmte. Valurile molcome mă tachinau, ba înălțându-mă spre suprafața falezei, ba trăgându-mă îndărăt. Degetele mele, bâjbâind după o falie, lunecau întruna. Simțindu-mă obosit, am înotat în jur, căutând alte locuri unde marea se zvârlea neastâmpărată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
am înotat în jur, căutând alte locuri unde marea se zvârlea neastâmpărată înainte și înapoi, dar încercarea de a mă cățăra s-a dovedit și mai anevoioasă pentru că apa era foarte adâncă și chiar dacă stâncile de pe țărm păreau mai puțin abrupte, erau prea netede și alunecoase din pricina algelor, așa încât nu mă puteam prinde de ele. În cele din urmă am izbutit să mă cațăr tot pe „muntele“ meu, agățându-mă cu degetele de la mâini și de la picioare și apoi fixându-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ochiul înotătorului, oferă o priveliște uimitoare și vag sinistră. Într-un anumit punct, lângă casa mea, marea a construit chiar un pod de stâncă, arcuit, pe sub care se zvârcolește mugind într-un soi de îngrăditură adâncă, descoperită, cu pereți foarte abrupți. Încerc o plăcere ciudată când stau pe acest pod, privind violența forțelor dezlănțuite de valurile înspumate, care năvălesc și se retrag din spațiul îngrădit al gropii stâncoase. A mai trecut o zi de când am scris cele de mai sus. Vremea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
însorită. Și încă nici o scrisoare. Am înotat din nou la mica plajă stâncoasă și, cu toate că marea era destul de liniștită, m-am lovit de aceleași greutăți enervante când am încercat să ies din apă. Trebuia să mă cațăr pe un mal abrupt, acoperit de pietre mobile care se rostogoleau, în timp ce fiecare val, izbindu-se de țărm, mă înh\ța de spate. Am înghițit multă apă și m-am tăiat la picior. Am găsit grămăjoara de lemne pe care le abandonasem și le-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
zâmbind. Aceasta m-ar fi ajutat în procesul meu de recreare. — Hartley, dă-ți la o parte vălul acela. N-ai vrea să-mi zâmbești? Lăsă din mână șervețelul de ceai și i-am văzut tristețea gurii umede, cu colțurile abrupt căzute. — Charles, cât e ceasul? Era zece și douăzeci și cinci. — O, nouă și jumătate, chiar ceva mai puțin. Uite, Hartley, dragostea mea, nimic din toate astea nu mai are importanță, s-a terminat, nu înțelegi? Foarte bine, a fost un bărbat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
În nici o direcție nu exista vreo cale ușoară ca să răzbați până la dig, nici înspre partea satului, nici înspre turn. Opacitatea albastră care înfășură întinderea de uscat nu cuprindea decât stânci zbârcite, ghemuite una în cârca alteia, mlaștini vâscoase și râpe abrupte, adânci. Am stat locului, ascultând, sperând să o aud chemându-mă sau să deslușesc zgomotul târâtului ei. Ceea ce păruse tăcere compactă se dovedea acum a fi o întrețesere de zgomote vagi, deși nici unul dintre ele nu-mi putea indica direcția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
extraordinar. Din descrierea ciudatului și calmului meu tête-à-tête cu Gilbert, s-ar putea deduce că s-a întins pe săptămâni, dar în realitate a ținut doar câteva zile. În ultima dintre aceste zile, cea în care tête-à-tête-ul nostru a încetat abrupt, m-am simțit răscolit, încă de dimineață, de o neliniște cu totul deosebită. Evitându-l pe Gilbert, am pornit-o peste stânci, cu binoclul agățat de gât, propunându-mi să urmăresc păsările. Mă gândeam că s-ar putea să văd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de bucurie, dar eram conștient de absoluta necesitate de a le ascunde. Trebuia să caut să nu-l alarmez, să nu-l jignesc, să nu-l dezgust. S-a întors mult prea repede, cățărându-se instabil, în fugă, pe stânca abruptă și înmânându-mi binoclul cu un zâmbet, primul pe care l-am văzut pe fața aceasta rezervată, suspicioasă, semicopilărească. — Poftim. Știați că acolo, între stânci, zace o masă bună? Uitasem complet de masă. — A, da, mulțumesc. Poate că mai târziu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
apa din gură, scuipam, mă învârtejeam. Când mi-am întâlnit partenerul derviș-al-mării i-am strigat: — Acum te bucuri c-ai venit la mine? — Da, da, da! Firește, n-a întâmpinat nici o dificultate să iasă din apă, cățărându-se pe stânca abruptă. La urma urmei, nu-l văzusem coborând pe turn ca o muscă? Eu am avut oarecare greutăți, ba chiar un moment mai penibil, dar am reușit să-l ascund de el. Era prea curând ca să încep să-mi pierd prestigiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
să se intimideze, sau să se lase copleșit de un subit flux de compătimire. Sau de vechi, înrădăcinate, irezistibile emoții filiale. Ar putea Titus să treacă de partea cealaltă? Oare Titus însuși putea ști? În sfârșit, înotă îndărăt spre stânca abruptă și, agățându-se cu mâinile și cu degetele de la picioare, își înălță cu ușurință trupul gol din năvala valurilor care se zvârleau înainte și îndărăt. Se cațără, se legănă pe creasta stâncii și se așeză gâfâind. — Titus, dragul meu băiat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
viteză. Curentul sufla cu putere prin parbrizul spart. Nimeni nu scotea un cuvânt. Când am ajuns aproape de bifurcarea de unde începea drumul de pe țărm, Titus spuse: — Vrei, te rog, să oprești? Aș dori să merg pe jos. Peregrine opri atât de abrupt, încât am săltat cu toții de pe locuri. Titus dădu să iasă. — Titus, nu te întorci acolo? i-am strigat și l-am apucat de cămașă. — Nu! Se strecură afară, și spuse, întorcând capul: dacă vrei să știi, mă duc să vărs
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ascuțită a stâncii, își lăsă în jos un picior bronzat, deja zgâriat și sângerând ușor, apoi celălalt picior, care-i alunecă, împiedicându-se de fusta bogată a rochiei albastre și, pierzându-și echilibrul, se rostogoli de-a dura pe suprafața abruptă căzând drept în baltă. — Oh, Lizzie! Am ridicat-o și am legănat-o în brațe, râzând cu râsul acela chinuit, care e un amestec de exasperare sălbatică și de plâns. Lizzie, râzând și ea, își storcea poala rochiei. — Te-ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de neînchipuit? Vuietul sirenei de ceață, dacă asta o fi fost, conteni un timp; dar acum se auzea un alt zgomot, un bubuit ciudat, ritmic, produs de apele înverșunate ce năvăleau în cazanul lui Minn, împinse apoi într-o retragere abruptă. Am așezat lumânarea pe masă, între capul ciocanului și mânerul de lemn care, separate unul de celălalt în acest chip ciudat, păreau instrumente de ritual aparținând unui cult păgân. Continuam să ascult zgomotul găunos, sacadat al cazanului, și forța lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]