6,323 matches
-
din primii pași și cel mai important, hotărâtor, în această direcție, a fost dubla alegere a lui Al. I. Cuza. Nici oamenii de stat și publiciștii realiști ai epocii de pe continent nu gândeau altfel decât românii. Pentru Cavour, Convenția era absurdă și imposibilă, pentru Le Cler - anormală (șirul convingerilor în acest sens este copleșitor). Majoritatea covârșitoare a oamenilor de stat ai epocii, publiciștii și apoi istoricii au definit sistemul constituțional al Principatelor Unite între 24 ianuarie 1859 și recunoașterea Unirii depline
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
sau al evaluării amânate este centrat pe ideea osborniană a imposibilității realizării creației și criticii în același timp. De aceea, într-o primă fază, cea a creației ideilor, critica este interzisă. Imaginația, eliberată de constrângeri și cenzură, generează idei, chiar absurde, acceptate fără contestații și fără îndoieli privind valabilitatea lor. Participanții pot exprima, în timpul ședinței brainstorming, un număr nelimitat de idei, fără ca aceasta să fie discutate imediat. Studiile comparative privind eficiența separării creației de critică, realizate în SUA, au demonstrat că
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3061]
-
Stéphane Lupasco și Gaston Bachelard. Al șaselea capitol este consacrat raporturilor lui Lupasco cu lumea artei și, îndeosebi, relației lui Lupasco cu André Breton, Georges Mathieu și Salvador Dali. În al șaptelea capitol, analizez rolul terțu-lui inclus în geneza teatrului absurdului al lui Eugène Ionesco, precum și raporturile sale cu psihanaliza și cu moartea. Al optulea capitol este consacrat spinoasei probleme a lui Dumnezeu. Capitolele 9-11 sunt consacrate relației lui Lupasco cu Benjamin Fondane, Emil Cioran, Raymond Abellio și Edgar Morin. După
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
interconexiuni ireductibile (precum lumea cuantică), a face o experiență sau a da o interpretare rezultatelor experimentale se reduce inevitabil la o decupare a realului care afectează realul însuși. Entitatea reală poate astfel să dezvăluie aspecte contradictorii care sunt de neînțeles, absurde chiar, din punctul de vedere al unei logici fondate pe postulatul "sau asta sau cealaltă". Aceste aspecte contradictorii încetează să mai fie absurde într-o logică fondată pe postulatul "și asta și cealaltă" sau, mai degrabă, "nici asta nici cealaltă
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
realului care afectează realul însuși. Entitatea reală poate astfel să dezvăluie aspecte contradictorii care sunt de neînțeles, absurde chiar, din punctul de vedere al unei logici fondate pe postulatul "sau asta sau cealaltă". Aceste aspecte contradictorii încetează să mai fie absurde într-o logică fondată pe postulatul "și asta și cealaltă" sau, mai degrabă, "nici asta nici cealaltă"13. Dezvoltarea riguroasă a formalismului său axiomatic îl conduce pe Lupasco la postularea existenței unui al treilea tip de dinamică antagonistă, ce coexistă
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
este de o actualitate (realitate) absolută și nimic nu este de o potențialitate absolută. Lupasco nu a spus niciodată că sufletul se află în electron, sau în proton, sau în muon, sau în pion, afirmație care ar fi, de altfel, absurdă, căci sutele de particule cunoscute sunt la fel de fundamentale unele ca și celelalte. Lumea microscopică și lumea psihică sunt două manifestări diferite ale unui același dinamism tridialectic. Isomorfismul lor, similar celui studiat de Pauli și de Jung, este asigurat prin prezența
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
trimiterile la Lupasco în această carte sunt marginale, autorul ignorînd, în mod evident, cele povestite în acest capitol. Lupasco, care nu a fost tradus în limba engleză, este, încă o dată, victima atotputerii imperiale a acestei limbi. 7. TERȚUL INCLUS, TEATRUL ABSURDULUI, PSIHANALIZA ȘI MOARTEA În fond, Lupasco ne pune o întrebare fundamentală: ce înțelegem prin "da" și prin "nu"? Altfel spus, care e statutul adevărului? Nu e de mirare că scriitorii, precum André Breton, au fost primii sensibili la această interogație
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
în aproape, să îmbrățișăm întregul univers, adevărul în întreaga sa nuditate, dezbrăcat de prejudecățile noastre, de condiționările de naștere și de educație, de credințe de tot felul. Iar cînd spunem "nu", punem în pericol adevărul, tot adevărul. Poziție de nesusținut, absurdă, care ne transformă în marionete. Vom fi astfel inevitabil condamnați, "în contumacie", desigur. Înțelegem de ce teatrul este un teren privilegiat pentru a studia mecanismele intime ale lui "da" sau "nu". Ne certăm mereu pentru un "da" sau pentru un "nu
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
1931 de Victoria Ocampo. Jorge Luis Borges, Roger Caillois și Waldo Frank erau printre membrii comitetului de redacție 6. Dar cel care a înscris definitiv numele lui Lupasco în istoria literaturii este, fără nici o îndoială, Eugène Ionesco. LUPASCO ȘI TEATRUL ABSURDULUI Ionesco și Lupasco erau prieteni, se frecventau și aveau îndelungi discuții filosofice. În mod evident, Ionesco a citit cu atenție opera lui Lupasco și a fost cu certitudine influențat de filosofia sa. În cartea sa Eugène Ionesco mystique ou mal-croyant
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
ochioasă, un bicorn, o sabie, dar mergeți la întrunirile Academiei fără cravată. Insultați gramatica, martirizați vocabularul, dar fotografia dvs. se află în dicționarul Petit Larousse ilustrat"11. Mai serios, criticii au sesizat rolul filosofiei lupasciene în geneza și dezvoltarea teatrului absurdului. Astfel, Emmanuel Jacquart scrie, în legătură cu Lecția: Fără a fi ca Lewis Carroll, un profesionist al logicii, Ionesco este pasionat de ea ori de cîte ori aceasta amuză și surprinde. Forma cea mai simplă a demersului său constă în a contracara
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
137 André Breton: de la admirație la excomunicare 137 Georges Mathieu și cușca lui Aristotel 142 Salvador Dali și întunecarea luminii 146 Frédéric Benrath, Karel Appel, René Huyghe și ceilalți prieteni 149 Ce concluzie putem trage ? 153 7. Terțul inclus, teatrul absurdului, psihanaliza și moartea 156 Pentru un da sau pentru un nu 156 Lupasco și teatrul absurdului 160 Psihanaliza și moartea 166 8. Dumnezeu 173 Orgasmul lui Dumnezeu 173 Dialogul jubilatoriu 176 De la alchimie la religie 179 9. Dialogul întrerupt : Fondane
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
Dali și întunecarea luminii 146 Frédéric Benrath, Karel Appel, René Huyghe și ceilalți prieteni 149 Ce concluzie putem trage ? 153 7. Terțul inclus, teatrul absurdului, psihanaliza și moartea 156 Pentru un da sau pentru un nu 156 Lupasco și teatrul absurdului 160 Psihanaliza și moartea 166 8. Dumnezeu 173 Orgasmul lui Dumnezeu 173 Dialogul jubilatoriu 176 De la alchimie la religie 179 9. Dialogul întrerupt : Fondane, Lupasco și Cioran 183 Românii din Paris 183 Despre non-contradicție ca pact cu diavolul 186 Ce
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
lui Blake (pe care le-a văzut în 1838) ca fiind "inexprimabile și abominabile [...] întregul sau om lăuntric trebuie să fi fost într-o condiție monstruoasa și deformata"30. The Anti-Jacobin Review a considerat desenele lui Blake ca fiind adesea "absurde", "deplină expresie a nudității", "rodul unei fantezii morbide"31. Cu toate acestea, plăcile la The Grave au conținut desenele prin care Blake a fost cel mai bine cunoscut în următorii șaizeci de ani, cu multe ediții (cf. BCH: 5)32
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
întâmplă pe scenă, dar fără să joace un rol activ în desfășurarea conflictului, mai putin sinuciderea din final. Ambiguitatea personajelor împreună cu metoda evocării trecutului chiar și atunci cand ne aflăm în plină acțiune sunt responsabile pentru calificarea operei drept o poveste absurdă, incoerenta. Unitatea este asigurată de culoarea orchestrala și revenirea unor simboluri de bază (rug, noapte, ciocanele țiganilor, lanțuri) . Nu soarta capricioasa se joacă cu destinul personajelor, așa cum se va întâmpla mai târziu în opera La forza del destino , ci o
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
la modul cum și-a băut de domnișoară cafeaua, după modelul bunului ei tată, ar fi murit de supărare că Wilhelm Grigorovici nu numai că nu înțelege cum se bea cafeaua, dar vrea să-i impună și ei un ritual absurd. În schimb, eminentul procuror Doctor Ragnavaldur Sicl a susținut că acuzatul ar fi amenințat atât de agresiv biata femeie, încât, de spaimă, aceasta ar fi decedat. De spaimă! "Așa că acuzatul s-ar afla în situația de a fi săvârșit o
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
Absolvent al școlii medii tehnice sanitare Iași 1954 • Absolvent al I.A.T.C. Ion Luca Caragiale București 1962 • Absolvent al Facultății de Filosofie Iași 1974 • Doctor în științe umaniste Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" Iași 2004; cu teza de doctorat : "Teatrul absurdului între revelație filosofică și necesitate estetică" • Profesor universitar doctor arta actorului Universitatea de Arte "George Enescu" Iași • Doctor în filologie Universitatea "Al.I. Cuza", Iași, autor al tezei " Teatrul absurdului între revelație filosofică și necesitate artistică ", Editura Junimea, Iași, 2005
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Alexandru Ioan Cuza" Iași 2004; cu teza de doctorat : "Teatrul absurdului între revelație filosofică și necesitate estetică" • Profesor universitar doctor arta actorului Universitatea de Arte "George Enescu" Iași • Doctor în filologie Universitatea "Al.I. Cuza", Iași, autor al tezei " Teatrul absurdului între revelație filosofică și necesitate artistică ", Editura Junimea, Iași, 2005 • Actor: 19621963 Teatrul "G.Bacovia" Bacău 19631965 Teatrul de stat Reșița 1965-2000 Teatrul Național "V. Alecsandri" Iași • Societar de onoare al Teatrului Național din Iași • Membru al U.N.I.T.E.R. • Premiu
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
teatrul și Dacia literară. Calul verde Dan Nasta: Cu misterul în care Constantin Popa își învăluie un protest fără echivoc, ridică acuitatea pamfletului la iradiația parabolei, iar scriitura acestui acrobatic contrapunct existențial este de o autentică modernitate. Referințe critice* Măștile absurdului Cartea pe care îmi dau silința să o prefațez poartă, fără doar și poate, semnul unei vocații de dramaturg. Un autor dramatic de autentică fibră, atașant în frământările lui transpuse în alegorii cu miez politic și de o tensionată investitură
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
poate, ca punct de pornire, personajul lui Sebastian, care îndrăznește să viseze. Dar eroul lui Constantin Popa se mută definitiv în vis. El violentează în acest fel ordinea obiectivă. Piesa poate fi citită ca o tragicomedie. Saltul în absurd, "locuirea" absurdului, oferă multiple posibilități de interpretare. NICOLAE MAREȘ : Mi-a plăcut foarte mult acest text, în care am văzut drama înstrăinării, temă care la ora actuală este la modă. Ar fi o mare greșeală, dacă teatrele noastre nu ar monta o
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Albee și Tennessee Williams vorbește despre alienarea și despre eroziunea în timp a cuplului, lipsit de ideal existențial. Soții Mina și Ilie din Calul verde ajung să se refugieze într-un soi de "realitate de gradul doi", populată de fantome absurde (cum este și calul verde), inventată din nevoia disperată de a umple cu ceva vidul sufletesc în care se mișcă și acționează. Montarea lui Dan Nasta (semnatar atât al regiei cît și al scenografiei) a accentuat caracterul "derizoriu" al tragediei
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
fi fost parteneri în această orgie a desființării, să sufere, să înnebunească și să vomite în patru. Constantin Popa Regulamentul de bloc Radu Beligan: Costică, piesa asta nu-i scrisă de tine...!, e scrisă, sigur, de Dürrenmatt. Referințe critice Măștile absurdului În Regulamentul de bloc, același joc de planuri, cu acea glisare a firescului în absurd care e una din iscusințele de tehnică dramatică ale lui Constantin Popa. În cotloanele diurnului pîndesc, beckettian (filiație la care autorul ține), umbre amenințătoare, sub
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
ideologice, împinsă, de dragul cenzurii, spre tema crizei cuplului. Instaurarea în existență, în real a unei "idei de cal" (ceva ce nu e, dar credem că e deși știm că ne prefacem, că nu credem că e adevărat...) este o soluție absurdă, cu substanță totalitară, incapabilă să elimine disperarea, și mai ales cauzele ei, să suplinească autoritatea personală, echilibrul moral, identitatea individului amenințată să dispară, pe deoparte, iar pe de altă parte să rezolve un raport vicios al individului cu realitatea socio-politico-culturală
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
-o. "Regulamentul de bloc" apare ca reacție la un fenomen politic intern și la unul extern, interșanjabile poetic. Cînd intimitatea începe să-ți fie ocupată de un "administrator", ființa se retrage în fantasme. Piesa aceasta conține nota cea mai . păsat absurdă în toată dramaturgia lui Constantin Popa. Este și firesc să fie așa. Ea amintește de lonescu, de Mrozek, de Arrabal. Pe undeva de Durrenmatt. Aflîndu-ne în civilizația noastră, atît de îndepărtată în spațiu și în mijloace, de Europa, la două
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
firesc să fie așa. Ea amintește de lonescu, de Mrozek, de Arrabal. Pe undeva de Durrenmatt. Aflîndu-ne în civilizația noastră, atît de îndepărtată în spațiu și în mijloace, de Europa, la două decenii în urmă, era de așteptat ca sentimentul absurdului să ne "cîștige" și pe noi, în virtutea unor imanențe de cu totul altă natură. Literatura absurdă și-a făcut loc foarte greu în traducerile noastre, în temeiul inexistenței absurdului în viața omului de tip nou...! Dar absurdul începuse deja să
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Aflîndu-ne în civilizația noastră, atît de îndepărtată în spațiu și în mijloace, de Europa, la două decenii în urmă, era de așteptat ca sentimentul absurdului să ne "cîștige" și pe noi, în virtutea unor imanențe de cu totul altă natură. Literatura absurdă și-a făcut loc foarte greu în traducerile noastre, în temeiul inexistenței absurdului în viața omului de tip nou...! Dar absurdul începuse deja să se manifeste ca dominantă a vieții noastre. Vidarea de conținut a realului, criza valorilor, amurgul umanismului
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]