27,767 matches
-
și ca visul să țină cât mai mult ținea ochii închiși. Simțea că dacă i-ar deschide s-ar risipi mirajul ce o învăluia. Cristian coborî cu sărutările printre sânii fetei aco-perindu-i cu furnicături ca o trecere a mii de ace subțiri ce străbat sensibilitatea pielii sale fine. Încet, încet cobora spre ombilic lăsând pecete lângă pecete pe pielea catifelată acoperind-o cu senzații ce-i aprindeau nu numai imaginația cât mai ales pofte de nestăpânit pe care în alte împrejurări
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1299 din 22 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349459_a_350788]
-
ritmată la miscările sale sinuoase. Nu știa dacă visa sau totul era aevea. Când un jet puternic i-a inundat cupa ei neprihănită până atunci și zvâcnirile lui Cristian ai cărui mușchi fesieri se încordaseră de puteai să înfigi un ac fără să simtă durerea, în tot trupul Andradei se instală liniștea. Era fericită cum nu a mai fost niciodată. A trăit extazul, a trăit nemurirea. Doamne, oare ce va mai urma? Când și-au revenit din euforia actului divin, Andradaîncepu
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1299 din 22 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349459_a_350788]
-
în toiul gerului, niște părinți își țin fetița toată noaptea încuiată într-o latrină. Smerdeakov - copil spânzură pisici și le îngroapă cu alai; iar ca adult îl învață pe Iliușa să le dea câinilor vagabonzi pâini în care a înfipt ace. Nimeni nu scapă tentației de a fi (și) Karamazov: Zosima își pălmuiește ordonanța și dorește pentru moment moartea adversarului său; Liza își închipuie că ciopârțește și răstignește un băiețel de patru ani, în timp ce mănâncă compot de ananas(pentru ca apoi să
DESPRE METAFIZICA CUVÂNTULUI ÎN ROMANUL FRAŢII KARAMAZOV DE F.M.DOSTOIEVSKI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349611_a_350940]
-
ședeau „hopa” pe scaune Unii erau în picioare sprijinindu-se de pereții impersonali Unii beau cești cu ceai slab Marea separare - În acel centru de excelență între ușile deschise și închise oamenii erau rapid conectați la fire, transfuzii, perfuzii și ace Își simți gâtul electric să se dezbrace sau să aștepte acolo în hainele ei de oraș? Era agitată, depășită de fantoma unui grafic pe așternutul scrobit dispozitive rotunde din plastic folosite să ridice sau să coboare pe cei morți sau
VISE DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350285_a_351614]
-
Balanțăîntre ziuă și noapte Vis fragil de secetă și ploaie Sfântă memorie de acasa Vise afișate în format algebric Ferestre deschise spre albastru - El făcu semn printre oameni, cuiburi de lilieci, celule mestecate cu nisip și bagatele depășite printre fire, ace și drene fantome de arbori în absolut, meșteșuguri subtile și grafice Definiția, în costume de acrobați exilați pe undeva în lumea ei de vis Absolutul, un alt vis ... Visul al patrulea: Focuri vânătorești Dincolo deiazuri și de mlaștini - berbeci îndrăgostiți
VISE DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350285_a_351614]
-
să nu fii cu capul în nori! În pragul ușii de la intrare, Domnișoara Jackie-și aminti că-i trebuiau stiloul și geanta telefonul mobil calculatorul de buzunar portofelul cu bani cartea bancară și alte nimicuri Era ca și cum ar fi căutat un ac în carul cu fân Domnișoara Jackie n-avea habar unde i se afla geanta în iatacul ei magic cu explorații de-un oarecare pericol Era ca și cum măicuța ei ar fi trebuit să extragă apă din piatră Examenul Domnișoarei Jackie era
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
dramatic Bogdan Amaru dovedește mare înclinație încă din anii de liceu . La 17 ani scrisese tragedia “Dolox”. A urmat o altă tragedie intitulată “Tana”. Până la reușita comediei “Goana după fluturi” Bogdan Amaru a exersat arta dialogului în schițele: Pseudonimul, Vizita, Acul de cravată ș.a. Ca un omagiu adus tânărului dramaturg - Bogdan Amaru - dar și pen- tru explorarea “pieței” dramaturgiei românești având drept scop descoperirea și stimularea unor autori merituoși și să evidențieze valoarea artistică a textelor dramatice de mare interes și
FESTIVALUL NAŢIONAL DE DRAMATURGIE GOANA DUPĂ FLUTURI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350422_a_351751]
-
când norii cerului își lăsaeră urgia peste ogoarele oamenilor, făcând una cu pământul legumele, viile și zdrențuind porumbul... de nu mai rămăsese nimic, îi ardea tălpile picioarelor învinețite. Când mergea, avea impresia că apasă pe o pernă cu mii de ace, iar picioarele desculțe se transformau în saboți de lemn pe care-i târa după el cu mare greutate. Răceala i se cuibărise în oase, că dârdâia ca piftia. Cam din vara aceea păcătoasă a-nceput totul, iar junghiurile dureroase s-
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
lacrimi curate să ai, că plângi de te saturi și-aici; Eu însă vreau măcar o lacrimă să-mi cadă și la Ierusalim Pentru pacea Cetății Preaiubite, cum Tu Doamne îi zici. Iar de cumva, cine știe? Să se învârtă acul la ceas înapoi, De s-ar anula ce-am visat: să n-ajung la Le Mur de Lamentation, M-aștept să am parte de-același pahar, să vină zidul la noi ; Se ‘nalță între valoni și flamanzi : „La Mur* de
POEMELE UNUI PELERIN VISĂTOR LA ZIDUL PLÂNGERII de ZAHARIA BONTE în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348986_a_350315]
-
păstrau cu sfințenie vechile hrisoave de împroprietărire, pecetluite cu sigiliul domnesc al bătrânului Ștefan. Dar te pui cu Vodă Mihalache?! Acesta, neputând ajunge la vreo înțelegere cu răzeșii, a ticluit un vicleșug, căruia țăranii miteșteni nu i-au putut găsi ac de cojoc. Într-o zi, Mihail Sturza, domnul Țării, a trimis la Verșeni episcopi și preoți, pasă-mi-te pentru o procesiune de întărire a hotarului, șters de vremuri, dintre cele două sate. Cu alai mare și cu sfintele icoane
DOUĂ FETE ALINTATE ŞI HOTARUL DINTRE SATE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 811 din 21 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349096_a_350425]
-
în visul meu pierdut. Gemeau pereții, de-atâta dor incins în noaptea când mistere ai desfăcut și sufletul în pumn mi l-ai cuprins. * Doar inima bătea alert tic-tac-ul, chiar dacă timpul se oprise-n loc, încremenind la ceas cucul și acul iar aerului rece dându-i foc. * de Gabriela Mimi Boroianu ................ Bună dimineața! * Un abur de cafea valsează-n aer un vag parfum de liliac rotind. Din așternut se-aude slab un vaer de brațe leneșe ce se întind. * O rază
DE DRAGOSTE ... de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1641 din 29 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348530_a_349859]
-
îi dă cu blândețe câteva palme: O stropește cu apă doar, doar și-o reveni. Nimic! - Te-am prins în flagrant pe viu și acum tot dumneata faci fițe? Dacă nu te trezești, te duc la poliție și... au ăia ac pentru cojocul dumitale. Ce ar fi la o adică să mă duc cu moarta în spate la gabori și să le-o dau în bună stare? Între timp apare Zambilica: - A murit Ghiță, a murit Ghi... Se oprește și nu
FUGIŢI, MORTUL! de ION UNTARU în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348726_a_350055]
-
roagă în lim¬ba ro¬mâ¬nă! Iată, deci, ce a în-semnat or¬todoxia, ce a în¬sem¬nat cre¬din¬ța noastră, păs¬tra¬tă în decursul timpului, nu nu¬mai pentru relația interumană, în co¬mu¬¬nitatea de ace¬eași limbă. Chiar dacă acolo co¬municarea în¬tre oameni s-a fă¬cut într-o lim¬bă străină, to¬tuși, ei și as¬tăzi sunt români și vor ră¬mâne cât vor trăi pe acest pământ. Mi-au spus că
DIALOG DUHOVNICESC, VIU ŞI DEOSEBIT DE SINCER CU ÎNALTPREASFINŢITUL PĂRINTE ARHIEPISCOP IOAN SELEJAN AL EPISCOPIEI COVASNEI ŞI HARGHITEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1287 din 10 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349198_a_350527]
-
față de alte tinere de vârsta ei. Cris, sărbătoritul a rămas lângă limuzină ca un ins fără importanță, considerat poate de public șoferul acestei familii distinse, chiar dacă și el era îmbrăcat cum se obișnuia a se spune printre tineri, la patru ace. Iritat și puțin nervos, se urcă la volanul Fordului și ieși din parcare îndreptându-se spre strada care ducea la căminele studențești. Andrada care îl aștepta, auzind claxonul coborî imediat. La ieșirea din holul de acces în cămin, Cris, cu
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349287_a_350616]
-
cu paharul de șampanie în mână, îl felicitau și îi urau sărbătoritului. Cris era uimit de ținuta elegantă a prietenilor, pe care îi știa tot timpul îmbrăcați în blugi jerpeliți și jegoși, nu că nu ar fi avut detergenți sau ac cu ață să-i repare, ci pentru că așa era trendul. Fetele mereu au fost îmbrăcate decent, atât la facultate cât și în oraș, dar în această seară erau chiar elegante. Parcă nu erau puștoaicele ce se perindau pe străzile orașului
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349287_a_350616]
-
Și la deal urcând poteca, cam îngustă ...ce să zic! Unde vântul se dezmiardă și pe mine câte -un pic; Și pe deal m-așteaptă mama, mai bine de-un an încoace... Chiar și tata lângă ea stă neliniștit pe ace; Urc încet, cu pași domoli, abia se zărește valea... Ochii mamei îi petrec, cum mă petrece cărarea... Ce o petreceam la pas de copil eram o floare... Ca un fluture zburdam, ce-a trecut timpul și doare; Am plecat la
UNDE VÂNTUL SE DEZMIARDĂ de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349340_a_350669]
-
lungul concediului, epigrama a fost un subiect la ordinea zilei. Concediul a fost un circuit în care toți trei - pilotul (eu), copilotul (soția mea) și mașina ne-am comportat impecabil. Pe mine mă bate gândul ca, după câte serpentine în ac de păr am străbătut, să mă înscriu în formula... mă rog, într-o formulă. Soția mea a învățat să-și schimbe rapid ochelarii pentru a citi alternativ tăblițele cu indicatoare și harta de pe genunchi. GPS-ul celălalt, de metal, zăcea
UN CONCEDIU EPIGRAMATIC de DAN NOREA în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349337_a_350666]
-
mai mult, există lângă salină o piscină numită “bazinul cu saramură”. Am făcut plajă și ne-am îmbăiat într-o apă pe lângă care cea de la Techirghiol e apă dulce. Precum Achile m-am scăldat În saramura protectoare. De-acum la ace sunt blindat, Iar în seringă am la sare... După care au urmat zilele Humorului - un amalgam de distracții de tot felul - bâlci, tarabe, turtă dulce, icoane, oale, cămăși populare, terase cu mici si bere, festivaluri folclorice, defilări canine, defilări cabaline
UN CONCEDIU EPIGRAMATIC de DAN NOREA în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349337_a_350666]
-
doi mari preoți se mai pupară, mai lăcrimară, mai luară câte o gustărică, dar și câte moșoaică de vin ca să se dreagă și, pe la prânz, Huni uimi asistența cu o decolare în trombă, mai grozavă decât viscolul care le arunca ace de zăpadă în ochi. De emoție se puseră toți trei pe băut... Spre seară Huni colizionă cu o piramidă mai veche și adormi la baza ei. Preoții lui Amon îl recuperară acordând o atenție deosebită clondirului cu licoarea dată de
DERANJUL FARAONULUI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1297 din 20 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349363_a_350692]
-
mâna pe pușcă dacă e nevoie..., zise cu o frumoasă accentuare de orgoliu. Nadira, doctoranda în biologie, vine din Bangladesh, unde femeile nu se cade să aibă pas grăbit, agitat, mai ales în spațiul public, de aceea pășește ca pe ace, ne vorbește grațios, cu accent ușor alintat. Tânăra din Lima e mică de statură și îmi pare că merge pe un cal de rasă vânjos, dar de talie joasă, precum cei care duceau poșta în munții ei natali...” (Veronica Balaj
„ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE” de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349750_a_351079]
-
strada, invoc clipele care-mi țes trecutul brăzdat pe obraz. În așteptatele întâmplări noaptea asta este prima aflată sub un văl de mister, ziua când lumina se va desăvârși voi căuta în van norocul prin care elefantul trece prin urechile acului. O voce strigă într-un imens gol din care ecoul nu-i mai răspunde singurătatea-i o liniște, doare înlăuntru ca pe o pasărea lipsa de aripi, ca pe un om lipsa de inimă. Nimicul se strânge-n mine ca
ZIUA CÂND LUMINA SE VA DESĂVÂRŞI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1279 din 02 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349781_a_351110]
-
vremea care trece, Aștepți vremea care vine; Nu e rău, dar nu-i nici bine Vezi ce-n țară se petrece? Ce clădirăți voi prin veac... Mulți flecari, cărora soarta Le-a deschis, să intre, poarta Nișel, cât urechea unui ac ... Se-ntrec doar prin cuvinte: „O, ești iubirea pentru noi! ... ” Nu-i lua-n seamă pe mișei... Că au cap, dar fără minte. Tu-l chemai pe Țepeș Vodă, ... Să-i împartă pe mișei! ... Mai știi ce-a făcut cu
OMAGIU LUI MIHAI EMINESCU (POEME) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349784_a_351113]
-
fată - toate sunt trecătoare antropofagul spre frumoasa turistă - pot să-ți cer mâna? nedumerire - cum se pot mânca unii o viață-ntreagă? antropofagul - cred că orice om are ceva bun în el ultima modă - în insectar fluturi noi la patru ace ultima modă - dansuri populare în opinci Versace blugii cu găuri - boschetarii sunt azi la ultima modă ziua recoltei - cinci capace de canal și un celular mă refuză toate moldovencele - cică e incest Prutul mult mai larg decât Milcovul - asta o
ÎNTÂLNIRI ÎNTÂMPLĂTOARE, DIN PĂCATE TRECĂTOARE de DAN NOREA în ediţia nr. 1279 din 02 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349891_a_351220]
-
cruci, de sfinți, aveam noi așa folclor?! Sau, ceva cu mult mai trist, auzeam noi de-un bărbat C-ar fi fost el, familist, la vreo fufă noaptea-n sat?... Nu tu țeapă, nu tu șmen, nu puteam ciordi un ac, Nici pe blat să mergi pe tren, vai de-al nostru cozonac! Iară hoții, evident, votau liber, nu forțați, Doar cu-o mână-n parlament, de cealaltă fi’nd scurtați, Și apoi, cu-a mea belea, Doamneee, ce amar și
BINECUVÂNTARE DIVINĂ de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1481 din 20 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/349904_a_351233]
-
oprimarea politică. Multinaționalitatea de veacuri a contribuit la o înaltă culturalizare a tuturor locuitorilor. Dacă în „Țările Române” religia propovăduiește „Merge și așa” iar creștinul Ortodox are 200 sărbători anual în care „i se usucă mâna” dacă o pune pe ac, sapă sau ciocan, în Transilvania religia, inclusiv Ortodoxă, propovăduiește „Domnul ajută pe cei care se ajută singuri”. Munca este prețuită și asta se vede în cea mai umilă gospodărie. Oamenii se ajută reciproc. Practic asistența socială nu este necesară. Măcar
MECIUL SCOŢIA – TRANSILVANIA. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1357 din 18 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349949_a_351278]