96,467 matches
-
Despina Petecel Theodoru Istoricul, filosoful, eseistul Alain Besançon a fost prima personalitate franceză, care a acceptat să-și întrerupă lucrul la calculator, răspunzând astfel solicitării mele de a participa la dialogurile interdisciplinare destinate ciclului radiofonic OGLINZI pentru care fusesem desemnată să călătoresc la Paris, în perioada 17 aprilie-2 mai 1999, din inițiativa directoarei Canalului România Muzical
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
Pavel și, în egală măsură, poeta Magda Cârneci, mi-au facilitat accesul în cabinetul de lucru, din Rue du Bac, al filosofului francez. Domnule Alain Besançon, mai întâi trebuie să vă mulțumesc pentru onoarea pe care mi-ați făcut-o acceptând acest dialog. Așa cum v-am scris de altfel, invoc destul de des numele dvs. în emisiunile pe care le realizez pentru Radio România Cultural și România Muzical. Cartea dvs. tradusă recent la București de Mona Antohi - Imaginea interzisă. O istorie intelectuală
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
expresii care ridiculizează și reduc la absurd tentativele de acțiune, negînd eficiența diverselor eforturi umane. sînt în genere bine cunoscute, chiar dacă n-au fost totdeauna înregistrate de dicționare; multe dintre ele au părut probabil prea puțin fixate pentru a fi acceptate de dicționarele generale - și prea uzuale pentru a mai atrage atenția glosarelor argotice. Atestările jurnalistice contemporane le confirmă însă circulația și le ilustrează capacitatea de adaptare la context, prin variații și substituții. Pentru a descrie situația unor amenințări și a
Expresiile inutilității by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17042_a_18367]
-
de expresivitate fonică (consoana inițială identică în cuvintele boi și bicicletă) dar poate mai ales pentru că sporește eficiența comică a imaginii, mișcarea lentă și efortul carului tras de boi creînd un contrast mai puternic cu rapiditatea și lejeritatea bicicletei. Expresia acceptă unele modificări, fiind ușor de recunoscut într-un titlu ca "M.H. rămâne cum a stabilit D.P.: / Fără boii de la bicicletă" ("România liberă" = RL 1229, 1994, 3) - explicat de altfel în cursul articolului ("Scriam, la vremea respectivă, că lui M.H. i
Expresiile inutilității by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17042_a_18367]
-
finală la politica Triplei Alianțe". Reiese, deci, din această mîndră precizare a lui Maiorescu, că el (în prealabil înțeles cu Carp și alți cîțiva membri ai "Junei drepte") a fost antemergătorul acestui demers de politică externă și premierul l-a acceptat după aceea. Încît, după proclamarea din martie 1881 a regatului României (la al cărui act suveranul invitase, prin P. P. Carp, cîțiva conservatori să intre în guvern, fiind refuzat), Maiorescu publică, în Timpul, imediat, un articol, în care, în final se
Tot despre senzațional în istoriografia literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17040_a_18365]
-
romanelor mele sunt - dacă e necesar să le enumăr rapid - absența, plecarea, tăcerea. Cartea cu care am debutat este povestea unei femei care de azi pe mîine pleacă și acesta nu este cel mai grav lucru; soțul, prietenii, întregul sat acceptă plecarea ei, dar ceea ce nu se poate accepta este refuzul ei de a povesti ce s-a întîmplat, după ce se întoarce. Acest refuz de a vorbi este o formă de violență, de agresivitate. Căci noi, oamenii, suntem o specie care
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
enumăr rapid - absența, plecarea, tăcerea. Cartea cu care am debutat este povestea unei femei care de azi pe mîine pleacă și acesta nu este cel mai grav lucru; soțul, prietenii, întregul sat acceptă plecarea ei, dar ceea ce nu se poate accepta este refuzul ei de a povesti ce s-a întîmplat, după ce se întoarce. Acest refuz de a vorbi este o formă de violență, de agresivitate. Căci noi, oamenii, suntem o specie care vorbește. Aceasta ne și deosebește de animale și
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
ușor. Ca stil seamănă cu celelalte două, dar aici povestea de dragoste este extrem de viguroasă, dragostea fiind mai puternică decît moartea. R.B.: S-a încercat și o clasificare a cărților dvs., mai ales aici în Germania - în categoria literaturii feminine. Acceptați această clasificare? M.M.: Deloc. În Olanda așa ceva nu s-a întîmplat. Și dacă în Germania a existat această tendință, ea este de modă veche. Nu accept această etichetă fiindcă de fapt este vorba de literatură pur și simplu... Iar personajele
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
o clasificare a cărților dvs., mai ales aici în Germania - în categoria literaturii feminine. Acceptați această clasificare? M.M.: Deloc. În Olanda așa ceva nu s-a întîmplat. Și dacă în Germania a existat această tendință, ea este de modă veche. Nu accept această etichetă fiindcă de fapt este vorba de literatură pur și simplu... Iar personajele cărților mele sunt de facto înrudite cu Anna Karenina și Madame Bovary, deci figuri feminine create de autori bărbați. Deci, dacă luăm drept criteriu cantitatea, literatura
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
agonia ei sînt spectatori disperați și neputincioși toți locuitorii satului. Fiecare trăiește tensionata așteptare a finalului în felul său, unii au credința că o pot lua de la capăt altundeva și prin urmare evadează din acest spațiu îndoliat devenit sufocant, alții acceptă aproape senini să moară împreună cu el. Cele mai interesante sînt personajele care ezită să aleagă pentru că își dau seama că nu pot alege decît odată ce au înțeles rostul celor întîmplate, un rost mai adînc și mai important decît cel al
O rugăciune laică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17028_a_18353]
-
personală, funcția sa fiind chiar... "testamentară". Boyle ar fi trebuit să inducă aceeași tensiune și episodului dur care-i opune pe epigonii hippies cultivatorilor de cannabis de pe insula thailandeză unde ajunge eroul folosind harta lăsată moștenire. Băștinașii nemiloși nu mai acceptă să fie deconspirați prin numărul mare de indivizi ce nu mai părăsesc "raiul terestru" din care ei realmente își asigură traiul. Glazura idealistă a "refugiului" psihanalizabil se spulberă încă înainte de a se fi construit. Până și trimiterile la Apocalypse Now
DiCaprio + Stuart Little = Toy Story 2 by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17044_a_18369]
-
a adus puncte candidatului PDSR fie prin ricoșeu, fie direct. Prin ricoșeu, dl Sorin Oprescu a cîștigat voturi deoarece afacerea Costea se pare că a fost considerată de alegătorii bucureșteni drept o făcătură a puterii. Direct, deoarece aceiași alegători nu acceptă să dea voturi contracandidaților d-lui Oprescu din cauza unui scandal politic. Ba chiar, cei care nu i-ar fi dat voturile acestuia pînă la izbucnirea scandalului, i le-ar oferi acum, parcă pentru a le da cu tifla politicienilor, ziariștilor
Votul bucureștenilor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17065_a_18390]
-
merită admirație ca om, Radu Petrescu nu a atins niciodată în scris nivelul atins de Marin Preda. în reprezentarea lui Gheorghe Grigurcu, exact ca într-o poveste, faptele bune sunt răsplătite, iar cele rele - pedepsite. Mai exact, un scriitor care acceptă să devină membru al CC al PCR începe să scrie din ce în ce mai prost, în timp ce altul, care trăiește ca un ascet, are tot mai multă inspirație. Nimic mai fals. Există o singură situație în care un scriitor talentat plătește ca scriitor concesia
Cartea neagră a literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17051_a_18376]
-
comicului de situație: parafrazînd l-am putea numi "farmecul indiscret al căsătoriei mic burgheze". Or, tocmai aceste caracteristici i-au provocat Monei Chirilă apetitul jocului buf. Lent la început, în clipele dilematice ale virtualului mire, greu convins, chiar forțat să accepte imperativul alinierii la cutumele sociale ce leagă prestanța de alcătuirea unei familii, ritmul are o accelerație treptată, atinge apoi vîrtejul amețitor de carusel, laolaltă cu un crescendo al comicului foarte bine controlat în scenele "degringoladei" pețitorilor, dificile pentru actori, de
Aventura conjugală by Monica Gheț () [Corola-journal/Journalistic/17058_a_18383]
-
neavenit momentului cultural: "În timp ce G. Călinescu debita în stil sentențios aceste enormități, sub ochii lui se ivea o literatură de o complexitate, de un rafinament și de o complicație care dezmințeau afirmațiile sale..." Probele erau înseși capodoperele romanești ale perioadei. Acceptat d.p.d.v. artistic, Bietul Ioanide îi apare criticului ca iluminând un paradox: " În sfârșit, un roman de specia celor pe care G. Călinescu le consemna sarcastic în perioada anilor '30". La capătul îmbelșugatului excurs ce nu l-a neglijat pe G.
Călinescu for ever by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17036_a_18361]
-
Da, Coloana a fost demontată și n-a fost încă așezată la loc... Nu vreau să intru în amănunte, însă spun încă o dată, cu toată puterea, că românii din vremea lui Brâncuși au făcut un gest admirabil, în ciuda tuturor împotrivirilor, acceptând să instaleze acest ansamblu, cel mai modern din epocă, plătindu-l. Cum spuneam, România este însă doar depozitarul lui, opera nu aparține României care a plătit-o, ci chinezilor, brazilienilor, eschimoșilor, lumii întregi. În legătură cu prezența lui Brâncuși poate fi pusă
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
răspundă: nu, nu facem o expoziție. Trebuie să te impui, nu să intri pe poarta cea mică, a acelor expoziții care sunt făcute ca niște pachete-cadou, ceea ce eu numesc expoziții de ambasadă, parașute într-o țară fără cunoașterea locului care acceptă, sau fără cunoașterea locului de unde se iau lucrările. Cred imperativ, întotdeauna, în toate cazurile, că o expoziție trebuie să fie o colaborare între cel care posedă obiectele și cel care urmează să le prezinte. Nu poți prezenta în Franța la
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
de exemplu, foarte surprins când spaniolii mi-au cerut să fac o expoziție despre unul dintre clasicii artei lor abstracte, Gerardo Rueda; s-au adresat deci cuiva din afara frontierei lor ca să-i spună să facă o expoziție în Spania. Am acceptat, însă după multe rugăminți, pentru că era destul de dificil. Dar, în fond, o alegere de felul acesta nu e doar curajoasă, ci chiar inteligentă, dacă presupunem că omul ales este cineva de calitate. În cazul unui bătrân artist ca Gerardo Rueda
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
lumii pur și simplu pentru că oricînd putem recontextualiza și astfel inova vechi concepte, oricînd putem afla o nouă descriere a unui fenomen. Cunoașterea e un proiect cu final imposibil pentru că ea este înainte de orice, fiind ancorată în limbaj, reciclabilă. Odată ce acceptăm drept dogmă înțelepciunea gadameriană, speră Rorty, ne vom lecui și de competitivitatea care parazitează de la sfîrșitul secolului 19 gîndirea occidentală, și nu ne vom mai întreba de la cine va sosi mîntuitorul adevăr, de la poeți sau filozofi, biologi sau preoți. Ci
Generozitatea filozofilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17063_a_18388]
-
acelei corupții a Camarilei sale, în cap cu belgianul Librecht. Acestea, de fapt, contrar opiniei autorului nostru, au dus la detronarea domnitorului și nu coaliția realizată de masoni. Pentru că ideea, socotită necesară, a unui domnitor străin pe tronul României o acceptase și Cuza. Interesantă este versiunea scrisă, în memoriile încă inedite, ale lui Ion Bălăceanu despre modalitatea capacitării principelui Carol de Hohenzollern (nepot al împăratului Napoleon al III-lea care, de aceea, și-a dat acordul) pentru a deveni domn al
Meditînd la trecutul României by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17073_a_18398]
-
de adevăr, Dumont lucrează cu neprofesioniști din orășelul său natal din Flandra, unde-și localizează alegoriile. Dogme autoimpuse Întrebîndu-l cum se plasează față de Dogma '95, Bruno Dumont mi-a răspuns că apreciază foarte mult direcția inițiată de cineaștii danezi și acceptă că există similitudini cu demersul său inițial. Petrecerea (Danemarca, 1998) lui Thomas Vinterberg (cu o apariție fugitivă în chip de șofer de taxi!) a ilustrat excelent pentru cinefilii români manifestul nonconformist ce amintește de neorealismul anilor '50, "un legămînt de
Doamne, nouă redă-ne... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17078_a_18403]
-
în sandale de aur era un băiat de... comitet. Perfect obedient: "Zaharia Stancu se bucura de mult credit, mai ales prin faptul că era oricînd gata să facă ce i se cerea. Acesta a fost și motivul pentru care a acceptat, după părerea mea cu ușurință, să includă un pasaj-invectivă la adresa lui Tudor Arghezi, în spiritul pamfletelor lui Sorin Toma". Doar puțin intrigant, așa cum i se cerea unui nomenclaturist. În timp ce Beniuc funcționa în calitate de consilier al Ambasadei României la Moscova, Zaharia Stancu călătorește
O struțo-cămilă ideologică (IV) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17105_a_18430]
-
mafiot. Cuvîntul a fost, după toate probabilitățile, adapatat în română, chiar cu ajutorul sufixului în cauză: originalul italian e mafioso; de altfel, în multe limbi - franceză, engleză etc. - el a fost preluat chiar în această formă. Semnalat încă din anii î70, acceptat de DEX chiar de la prima sa ediție (1975), cuprins și în prima ediție a Dicționarului de cuvinte recente al Floricăi Dimitrescu (1982), termenul a cunoscut o răspîndire extrem de rapidă. Că nu a rămas în forma italiană, cu finala vocalică, e
Mafiotic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17109_a_18434]
-
imediată este indicată franceza (Cypriote, sophiote); în lipsa unor atestări mai vechi, care să evoce o preluare prin contacte lingvistice directe, ipoteza etimologică rămâne acceptabilă. Confruntînd exemplele din articolul citat al Magdalenei Popescu și cuvintele cuprinse în Dicționarul invers cu lista acceptată de DEX, descoperim că, între derivatele în -iot ceva mai cunoscute, apar și în Dicționarul explicativ cuvintele fanariot și italiot (nu și iscariot, rumeliot, lavriot ș.a.). Părăsind categoria numelor de locuitori, putem observa că există în română cel puțin două
"Iașiot", "mangaliot", "sloboziot"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17127_a_18452]
-
și funcții de dragul titulaturilor. Dar instituții fără autoritate, fără oameni de meserie, în primul rînd, și abia după aceea, dacă se poate, și profesioniști. La Cluj, teatrul se află în imposibilitatea de a mai juca pentru că directorul Dorel Vișan a acceptat demisiile unui important număr de actori protestatari. La Nottara, actorii au suspendat și ei spectacolele, ca un ultim strigăt de disperare. Toate astea sînt fantasmele disperării. Nu mai au nici-o legătură cu profesia. Sînt gesturi, unele reprobabile, care blochează, parcă
Balcanismul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17128_a_18453]