2,523 matches
-
a unei atari determinări este audiograma. Examinarea se face cu cască, pe care subiectul și-o potrivește singur deasupra urechii. Dacă auzul este bun la una din urechi, se recomandă ca examinarea să înceapă cu această ureche. Dacă diferența de acuitate auditivă este mare între cele două urechi, este posibil ca atunci când se examinează urechea cu auzul mai slab să se reflecte în rezultat și influența urechii mai bune, fie deoarece casca nu este bine etanșată, fie datorită conductibilității osoase, care
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
direct sau, de preferință, în cască. După unele tehnici se examinează, întâi, ambele urechi fără mascare, apoi se examinează urechea mai slabă, odată cu mascarea urechii mai bune. Mascarea nu este, numai un mijloc de investigare în scop clinic (diagnostic) a acuității auditive, ci un fenomen care este obiect al investigației experimentale. În acest caz tonul mascat și cel nemascat se aplică aceleiași urechi. În ambele cazuri tonul este același ca frecvență; diferența este în ceea ce privește intensitatea, tonul mascat fiind mai slab. În
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
să posede suficientă energie și acționeze timp suficient pentru a putea să excite receptorii. Deci, pragul absolut al senzației vizuale este dat de cantitatea minimă de energie luminoasă care acționând un timp asupra receptorilor este capabilă să producă senzația vizuală. Acuitatea vizuală particularitate a sensibilității luminoase; reprezintă puterea rezolutivă a ochiului, capacitatea sa de a diferenția doi excitanți, prin stabilirea minimum separabile dintre ei (distanța minimă de separație a doi stimuli). Dacă acuitatea vizuală este scăzută detaliile fine ale obiectelor realității
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
asupra receptorilor este capabilă să producă senzația vizuală. Acuitatea vizuală particularitate a sensibilității luminoase; reprezintă puterea rezolutivă a ochiului, capacitatea sa de a diferenția doi excitanți, prin stabilirea minimum separabile dintre ei (distanța minimă de separație a doi stimuli). Dacă acuitatea vizuală este scăzută detaliile fine ale obiectelor realității apar difuze, estompate. Testele de determinare a acuității vizuale vizează tocmai vederea de detaliu și se exprimă în minimum vizibile. Cea mai veche și mai răspândită metodă pentru determinarea acuității vizuale este
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
rezolutivă a ochiului, capacitatea sa de a diferenția doi excitanți, prin stabilirea minimum separabile dintre ei (distanța minimă de separație a doi stimuli). Dacă acuitatea vizuală este scăzută detaliile fine ale obiectelor realității apar difuze, estompate. Testele de determinare a acuității vizuale vizează tocmai vederea de detaliu și se exprimă în minimum vizibile. Cea mai veche și mai răspândită metodă pentru determinarea acuității vizuale este metoda optotipilor a lui Snellen (1876). Principiul de bază al optotipurilor sau al tablourilor optometrice, este
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
stimuli). Dacă acuitatea vizuală este scăzută detaliile fine ale obiectelor realității apar difuze, estompate. Testele de determinare a acuității vizuale vizează tocmai vederea de detaliu și se exprimă în minimum vizibile. Cea mai veche și mai răspândită metodă pentru determinarea acuității vizuale este metoda optotipilor a lui Snellen (1876). Principiul de bază al optotipurilor sau al tablourilor optometrice, este același. Un tablou optometric constă din rânduri de litere, cifre, semne sau imagini diferite ca mărime, de exemplu de la aproximativ 90 mm
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
de la care poate fi citit fiecare rând de către un ochi normal este specificată în tablou (de obicei la marginea fiecărui rând). Subiectul este pus să citească fiecare literă pe care i-o arată examinatorul cu degetul sau cu un baston. Acuitatea vizuală se exprimă printr-o fracție, în care numă rătorul este distanța dintre tablou și subiect, iar numitorul distanța de la care rând respectiv poate fi citit de către un ochi normal. Un ochi care la distanța fixă de 5 metri vede
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
dintre tablou și subiect, iar numitorul distanța de la care rând respectiv poate fi citit de către un ochi normal. Un ochi care la distanța fixă de 5 metri vede numai literele care în mod normal sunt văzute de la 20 metri, are acuitatea vizuală: În timpul examinării tabloul optometric este suspendat pe un perete într-o cameră întunecoasă. Tabloul însă trebuie să fie bine luminat, dar ochiul subiectului să nu fie direct stimulat de către sursa luminoasă. Se examinează un singur ochi odată. Acuitatea vizuală
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
are acuitatea vizuală: În timpul examinării tabloul optometric este suspendat pe un perete într-o cameră întunecoasă. Tabloul însă trebuie să fie bine luminat, dar ochiul subiectului să nu fie direct stimulat de către sursa luminoasă. Se examinează un singur ochi odată. Acuitatea vizuală depinde de factori dioptrici, de structura anatomică a retinei și crește: * când luminanța obiectelor din câmpul vizual crește, valoare maximă, 500 abs (apostilbi); * când se mărește diferența de luminanță între simboluri și fondul pe care sunt plasate; * când există
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
fiecare mai complex, mai elucubristic decât cele dinaintea sa, nu reușesc, însă, consemnează Griffin, să "genereze consens în ce privește calitatea de paradigmă a procesului comunicațional"42. În final, dezvăluie profesorul Griffin, căutarea alertă a "modelului universal" de cercetare își pierde din acuitate. Urmează ultima perioadă pe care profesorul Griffin o discută în capitolul său asupra istoriei teoretico-metodologice a domeniului: intervalul 1980-prezent; evident, e vorba de "prezentul" din anul 1997 al publicării celei de a treia ediții a lui A First Look. Să
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
medii mult mai mari decât in cazul celor de vârstă adultă, datorită complicațiilor cronice mult mai frecvente și a bolilor asociate. Se estimează că peste 60% din costurile cu pacienții diabetici sunt înregistrate la cei peste 65 de ani. Scăderea acuității vizuale sau chiar orbirea, datorită bolii oculare diabetice, amputațiile membrelor inferioare, creșterea frecvenței bolii cardiace ischemice, accidentelor vasculare cerebrale și insuficienței renale cronice, pot limita sever mobilitatea persoanelor vârstnice cu DZ, independența lor și calitatea vieții. DZ crește numărul spitalizărilor
Tratat de diabet Paulescu by Carmina Alexandru, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92225_a_92720]
-
diabetici vârstnici cauza cea mai frecventă de pierdere a vederii este reprezentată de retinopatia diabetică neproliferativă cu edem macular, spre deosebire de tineri la care cauza principală este retinopatia proliferativă (17). Tulburările vizuale se instalează lent, progresiv. De aceea, determinarea anuală a acuității vizuale și examenul fundului de ochi sunt necesare la acești pacienți. Tratamentul retinopatiei la vârstnici este mai dificil ca la pacienții mai tineri. Asocierea mult mai frecventă a cataractei necesită inițial rezolvarea chirurgicală a acesteia, pentru a permite fotocoagularea laser
Tratat de diabet Paulescu by Carmina Alexandru, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92225_a_92720]
-
greutate și/sau a deshidratării (40). 6.1. Educația pacienților vârstnici cu DZ Este dificil de realizat la această categorie de persoane datorită declinului funcțiilor cognitive frecvent întâlnit la aceste vârste, tulburărilor de memorie (mai ales ale memoriei recente), scăderii acuității vizuale și auditive, reducerii mobilității cu scăderea posibilității de autoîngrijire. De aceea, în cazul acestor persoane un rol important trebuie acordat educației membrilor familiei sau persoanelor care îngrijesc pacienții. 6.2. Terapia nutrițională (TN) Reprezintă o componentă importantă a tratamentului
Tratat de diabet Paulescu by Carmina Alexandru, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92225_a_92720]
-
verde Doctorului Gh. Popescu ("gigi" "gogu" "Doctorul"), adică Celui ce m-a învățat cum se stă cu un picior și cu celălalt în iad...! 1981 Dan Nasta: Cu misterul în care Constantin Popa își învăluie un protest fără echivoc, ridică acuitatea pamfletului la iradiația parabolei, iar scriitura acestui acrobatic contrapunct existențial este de o autentică modernitate. Măștile absurdului Cartea pe care îmi dau silința să o prefațez poartă, fără doar și poate, semnul unei vocații de dramaturg. Un autor dramatic de
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
care inexistența intră într-un tulburător de firesc contact, ceea ce comunică o continuă stare de inadecvare, de stranietate și rizibil, de familiaritate a lucidității cu misterul dezumanizării. Cu misterul în care Constantin Popa își învăluie un protest fără echivoc, ridicînd acuitatea pamfletului la iradiația parabolei. Iar scriitura acestui acrobatic contrapunct existențial, de autentică modernitate, ne-a fost o pasionantă provocare de a desluși cifrul teatral care, șlefuit pe fețe și pe muchii, să incite pe spectator să-l citească prin efectul
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
și ascultă altfel. Atunci, sub impactul scenei-matrice din Britannicus, care redeschisese răni vechi, s-a născut această reflecție asupra excesului de teatralitate pe care îl generează supravegherea, asupra plăcerii perverse și suspecte pe care o produce, asupra privirii de o acuitate ieșită din comun pe care aceasta o provoacă. O privire ce-și are originea în surplusul de putere acordat spectatorului, plusvaloare a privirii informate. Supravegherea sacră Supravegherea este consubstanțială sacrului: Dumnezeu, zeii văd totul, iar oamenii nu se pun în
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
sale, sfârșește întotdeauna prin a căpăta aspectul unei scene. Această invadare a spațiului privat de către puteri exterioare necesită, din punct de vedere teatral, o atenție specială acordată culiselor, echivalent scenic al pragului. În cinematograf, culisele nu există (remarca, de mare acuitate, îi aparține lui André Bazin), în vreme ce în teatru, da. Astfel încât, pentru a explica strategiile supravegherii, dramaturgii și regizorii au exploatat deseori resursele acestui no man’s land ce desparte spațiul privat de cel public, exteriorul de interior, și unde se
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
prin a deforma totul și, ca atare, a dezinforma finalmente. Excesul de informații se soldează cu adunarea unei cantități uriașe de date, în care nu e deloc ușor să separi esențialul de neesențial. Căci selecția cere o subtilitate și o acuitate a spiritului, ce le lipsea cu desăvârșire zbirilor din eșaloanele inferioare ale serviciilor de informații. Dinaintea maldărului de documente, aceștia se zăpăceau cu totul - mai ales că nu prea erau obișnuiți cu cititul! - și, fără pic de discernământ, acționau pe
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
Îmi place să mă tăvălesc prin iarba lor albă, înaltă/ Îmi place să le rup frâiele și să umblu cu ele în dinți,/ să amețească, privindu-mă astfel, bărbații." Poeta se cufundă ostentativ în materia curgătoare și, cu o mare acuitate a simțurilor, transpune în act poetic trăiri spirituale rare: "Dar sub mângâierea savantă a ploii,/ satir vegetal, copacii cu seva-n uncrop/ Încep să își joace pe șolduri inelele anilor/ Zănatic dansând hula-hop". În "Călcâiul vulnerabil" pune problema cuvintelor și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
a privi exterior lumea: "Toate ruinile trăiesc într-o legendă/ în care vine un bărbat pletos/ să le ridice iarăși pietrele la lună,/ cu sângele iubitei lui să facă zugrăveală/ și cu penel din părul ei albastru..." Poetul înregistrează cu acuitate amănuntele plastice ale naturii și ale realului: "Dar uite că și corturile șantierului/ Aduc aminte taberele vechi, de luptă iar paravanele de trestie pietrificate,/ care înseamnă tăinuirea..." Sunt create alte simboluri, sau, mai bine zis, sunt dezvoltate, cultivate, imaginile în
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
s-o scufunde”9). Cel de-al doilea caz îl ilustrează Bacovia, care scoate ceva memorabil din cuvîntul „atom” în cunoscutul vers din „Largo”: „Muzica sonoriza orice atom...”, generalizare de efect, deschidere largă către micro și macrounivers, manifestare de maximă acuitate a sensibilității, amestec subtil de reverie calmă și suferință discretă 10). Arghezi și Bacovia folosesc și cuvîntul „moleculă”. Autorul Cărticicăi de seară, în joacă, pentru a sugera miniaturalul: „Vrui, cititorule, să-ți fac un dar,/ O carte pentru buzunar,/ O
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cunoscută a termenului: adică preocupat, ca și alți tineri intelectuali romîni din ținuturile aflate sub ocupația austro-ungară, de cunoașterea limbii („Limba, la noi, e chestiune de viață”) și bun mînuitor al ei. Observațiile și reflecțiile sale sînt de o remarcabilă acuitate. Extras din capitolul „Teatrele din Paris”, fragmentul următor, de pildă, cheamă imediat în minte atît partea din „Scrisoarea III” (apărută în 1881, deci cam în aceeași epocă) unde Eminescu le reamintea „pamblicarilor în alte țări” păcatele tinereților (risipă, lene), pe
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
plin de rezonanțe mitologice: el vine dintr-o epocă cînd materia era privită ca principiu matern al lumii sau chiar ca o divinitate maternă”10). „Aud materia plîngînd...” înseamnă aud întreaga natură, în profunzimi, totul. A doua performanță decurge din acuitatea auzului. Unii poeți aud urcatul sevei în copaci; alții, căderea unei frunze sau a unui fulg etc. „Aud materia plîngînd...” reprezintă mai mult decît acestea, le întrece. Versul lui Bacovia sugerează atît un mod încordat de ascultare, cît și o
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de papagal”, 3, nr. 474, 14 septembrie 1930, p. 1) Temele lui Bacovia sînt cele ale poeților din secolul al XIXlea, sau și mai vechi: singurătatea, plictiseala, trecerea ireversibilă a timpului etc. Ceva mai recentă e nevroza, boală resimțită cu acuitate la începutul secolului XX. De relevat însă că, pentru autorul „Lacustrei”, acestea nu sînt numai teme literare, ci și, chiar în primul rînd, teme existențiale. O întreagă generație (Bacovia, Minulescu, Topîrceanu, Cezar Petrescu și alții ) e sensibilă la ploaie. De ce
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
agitație perpetuă și la așteptări fără sens, la înălțări și surpări, la pendulări între fascinații și temeri. Angoasa nu se împacă deloc cu echilibrul și seninătatea. Descoperă în toate agonia, faza finală a luptei dintre viață și moarte. Angoasa sporește acuitatea simțurilor, dar, în același timp, induce obsesii și-l istovește pe cel asaltat de ea. Obligatorie pentru ce-l ce rîvnește la sfințenie, solitudinea e indezirabilă, periculoasă pentru poeți, care, fie și numai din cînd în cînd, simt impulsul de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]