7,862 matches
-
Cumpăna coboară, trage ceru-n jos, Iar găleata ajunge la loc răcoros. Picături de viață ia-n trupul ei ei. „Cumpăna scoate apa ca să bei... Vă-nchinați!... iar sunteți scăpați.” Le zice,-nțeleptul celor însetați: Găleata, cuminte, face drumu-ntors, Din adâncuri scoate argint luminos, Stropi de apă vie pentru muritori, Și stă ridicată, ținând capu-n nori Ea veghează-ntruna câmpul aurit - Speranța păstrează pentru cel trudit. A mai spus bătrânul întru-nțelepciune: „Crucea suferinței, speranța-ntreține...!" Cumpăna în noapte stă
CUMPĂNA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 968 din 25 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/346608_a_347937]
-
și el fericit, mai ales că puștii scăpaseră de câteva ori jetul peste banca unde se afla. Un fel de forță lăuntrică îl făcea acum să fie nepăsător la perspectivele destul de sumbre referitoare la slujbă. Numai că, de undeva din adâncurile blocului, ieși domnul administrator, un fost tovarăș de nădejde, din fostul aparat represiv, care începu să înjure cu multă pricepere copiii și să-i pocnească destul de meseriaș cu un ciomag, unul din atributele obligatorii și nelipsite unui bun administrator. - Bă
DECIZIA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 968 din 25 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/346602_a_347931]
-
și el fericit, mai ales că puștii scăpaseră de câteva ori jetul peste banca unde se afla. Un fel de forță lăuntrică îl făcea acum să fie nepăsător la perspectivele destul de sumbre referitoare la slujbă. Numai că, de undeva din adâncurile blocului, ieși domnul administrator, un fost tovarăș de nădejde, din fostul aparat represiv, care începu să înjure cu multă pricepere copiii și să-i pocnească destul de meseriaș cu un ciomag, unul din atributele obligatorii și nelipsite unui bun administrator.- Bă
DECIZIA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 968 din 25 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/346602_a_347931]
-
consemnării concrete a iubirii. Eul liric este de multe ori un eu fizic, deși cel înfățisat coincide cu cel ce înfățișează. „Când noaptea-ncepea să miroasă a zori,/ m-am (eul fizic) trezit cu pantofii în mână (autoreflecția)/ iar în adâncul lui am ascuns o lacrimă (eul liric)/ în suspin și o adiere senină (contemplație I)/ mi-am unplut visele/ cu flori la poarta ta (eul fizic + eul liric + contemplație II)/, apoi am așteptat. Eram lumină (contemplație III)/ Eram un copac
DOUĂ CĂRŢI, UN POET – ANDREI GHEORGHE NEAGU de IOAN TODERIŢĂ în ediţia nr. 968 din 25 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/346606_a_347935]
-
gravată. Cuvintele tac, mergi pe strada cea albă. * Doi sau trei nori. Și apoi extensia aerului tremurător, în ceața din zori. Ieșeau la iveală pleoapele mării. Răsăreau, loveau. Loveau flancurile luminii. Semnele-acestea răneau. * Ai ascultat ca și neauzită, scufundată în adâncul fântânilor de lumină, o rumoare, ca o silabă, acolo, între ape. Cădea, dinspre timpan, în spațiul a ceea ce e de nespus, al indicibilului poate, cădea, scurtă rumoare salină, în tăcere. O ascultai născându-se spre-a fi rostită din ceea ce
ANDRES SÁNCHEZ ROBAYNA, UMBRA ŞI APARENŢA de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346695_a_348024]
-
-mi obrajii. Iar eu devin totalitatea ființei mele, așa cum mi-am dorit dintotdeauna, așa cum doar știam că poate fi, iar acum sunt. Sunt frumoși amândoi în dumnezeiasca lor iubire. Apoi, scutură din cap și dispar împreună ca o umbră, în adâncul pădurii. Mi-au redat ceva, ceva ce nu pot defini. De atâta iubire, simt că o să îmi explodeze inima. Și încet, se naște TĂCEREA în mine, tăcere în care aud totul. Este muzica cosmică, sunetul veșniciei în fiecare fibră a
IZVORUL IUBIRII (3)INOROGII ŞI FRAGILITATEA GINGĂŞIEI de DOR DANAELA în ediţia nr. 402 din 06 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346690_a_348019]
-
dată. Nici nu știu cum îl cheamă. Ne oprisem la un popas să mâncăm, să ne mai dezmorțim. Peisajul era superb. O liniște în care fiecare fir de iarbă se căznea să se înalțe în primăvară, (o uriașă victorie a vieții din adâncul întunecat al seminței), norii pluteau ici și colo, străvezii, lăsând cerul să se bucure de splendoarea pământului. Ceva s a mișcat în dreapta mea, așa, ca o părere. Doi ochi uriași mă priveau. Parcă atingeau cu delicatețe dar ferm totul în
IZVORUL IUBIRII (3)INOROGII ŞI FRAGILITATEA GINGĂŞIEI de DOR DANAELA în ediţia nr. 402 din 06 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346690_a_348019]
-
Marea aceasta este mare și largă.... ...Balaurul acesta pe care l-ai zidit ca să se joace-n ea” Sfânta Scriptură. Psalmul 103 Visa oceanul cu împresurarea lui de ape Cu leneșe mișcări se unduia pe valuri de senin Înaltul și Adâncul se contopeau în elemente oarbe Plutind într-o derivă vidă spre un țărm sublim. Prieten îi era doar Timpul, pe care nu-l simțea a trece Superluminice secunde îi erau milenii Scruta în depărtări neantul nepătruns și rece Necontenit rostea
TINEREŢEA LEVIATHANULUI de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346749_a_348078]
-
Nefericirea lumii izvorăște din neștiința privirii. Dacă te vei uita de jur-împrejurul lumii și al tău însuți ( ... ), vei afla răspunsuri dintre cele mai neobișnuite”. Răspunsuri dintre cele mai neobișnuite aflăm în acest volum de poezii, privirea, atentă, neastâmpărată, pătrunzând când în adâncul lucrurilor, când în profunzimea eului propriu, mereu „aplecat peste întrebările lumii”. „Singur /ochiul acela / cândva azuriu /atoatevăzător /coboară tiptil /ca o umbră/spre depărtare se prelinge ... ” (By-Pass) Ochiul interior e preocupat să găsească materia din care se fac și se
DOUĂ CRONICI DE ILEANA SANDU DESPRE CĂRŢILE MARIANEI CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 682 din 12 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351002_a_352331]
-
ceasornic chiar dacă sunt însoțit pretutindeni de ochii tuturor neîmpliniților de lună plină ca un lătrat în joase salturi tu în schimb ești altfel crescută ai privirea sălbăticită chiar și când mă frămânți în deplinătatea pieptului generos și mă înfricoșezi până în adâncul cuvintelor poate din acest motiv apartamentul nostru era la vedere cu toate scările întortocheate până în umătoarea zi și pereții îmbâcsiți cu trupurile goale mărâiau podeaua cu glas străin aici ne iubim de fiecare dată până la înfometare alungită ca o pisi
NICIODATĂ...ÎN FIECARE ZI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 360 din 26 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351050_a_352379]
-
boboc de floare cu parfum, culoare și frumusețe specifică vârstei adolescentine din care transpare puritatea, inocența, sinceritatea, devoțiunea. Icoanele și tablourile pe teme religioase ne trimit cu gândul la existența unui univers dincolo de lumea noastră concretă, care se află în adâncul nostru, un univers pe care pictorul l-a sugerat strecurând picuri de sfințenie și de smerenie, un univers care te îndeamnă la contemplare și la rugăciune. Stând de vorba cu pictorul, i-am deslușit câteva trăsături pe care i le
CEASUL DE TAINĂ DE ELENA BUICĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 358 din 24 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351040_a_352369]
-
de trup dumnezeiesc a dăruit spre mântuire A ridicat sufletele din iaduri, s-a ridicat El însuși pe cruce purtându-ne păcatele, lacrimi de sânge curgându-i din Inimă preasfântă. Miracolul deplinei iubiri vine în fiecare an în suflete, în adâncuri de minte unită în inimă. Timpul viu a călătoriei înspre porțile pe care El le-a deschis. Ai suferit toate suferințele noastre vrând să ne ridici deasupra stelelor și mai presus de ele, în fața Tronului, Visul Tău pe care să
IUBIREA TA de DOR DANAELA în ediţia nr. 469 din 13 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351154_a_352483]
-
deasupra stelelor și mai presus de ele, în fața Tronului, Visul Tău pe care să îl trăim deplin, ființial, în Veșnicia Lui. Îngenunchez cu smerenie , tăcută ,cu lacrimile sufletului curgând în fața iubirii Tale. Blândețea Ta e cutremurătoare Doamne, E sfâșiere de adânc în care înaltul dumnezeiesc trimite Foc Viu în fiecare an. Doamne al iubirii ! Hristos fie viu în inimile tuturor! Referință Bibliografică: Iubirea Ta / Dor Danaela : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 469, Anul II, 13 aprilie 2012. Drepturi de Autor
IUBIREA TA de DOR DANAELA în ediţia nr. 469 din 13 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351154_a_352483]
-
întinsă pe zăpadă a unui arbore secular, Godot-ul profund antibeckettian și unic ilustrat cu deferență și admirație de noi în acest sumar cadru portretistic literar poartă, evident, un nume concret: prof. univ. dr. ALEXE GHEORGHE. „Cel care simte chemarea, în adâncul inimii, și știe să caute, va găsi acolo prieteni străvechi, nenumărate splendori, și tot ce își dorește cu ardoare.”, scria în „Muntele runelor” unul dintre reprezentanții străluciți ai școlii romantice de la Jena - Johann Ludwig Tieck. Cred că matematicianul ALEXE GHEORGHE
(PROF.UNIV.DR. ALEXE GHEORGHE) – JOCUL CU CIFRE ÎN AŞTEPTAREA UNUI GODOT DELOC ÎNCHIPUIT... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345545_a_346874]
-
și Poetry Performance invitați actualitatea scrisului și a lecturii inițiative culturale workshop de performing arts Vă oferim o clipă de liniște interioară. Vă invităm să ascultați, să gustați cuvântul și tăcerea, să vă bucurați de aromele poeziei în armonie cu adâncul din noi. Referință Bibliografica: Adrian MUNTEANU - BIBLIOTERAPIE LA LIBRĂRIA „CĂRTUREȘTI” DIN BRAȘOV / Adrian Munteanu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 796, Anul III, 06 martie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Adrian Munteanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
BIBLIOTERAPIE LA LIBRĂRIA „CĂRTUREŞTI” DIN BRAŞOV de ADRIAN MUNTEANU în ediţia nr. 796 din 06 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345602_a_346931]
-
ceva mai important. Așa mi-au venit în minte zilele astea câinii copilariei mele. O amintire care parcă își caută singură calea spre mine atingându-mi o felie din suflet parcă adormită și un oftat prelung mi-a ieșit din adâncul pieptului. Devotamentul dus până la moarte al unui câine pe care l-am iubit a avut puterea să ne zguduie din temelii. Povestea vieții lui este una simplă și frumoasă până la un moment dat, când și pentru el și pentru familia
DEVOTAMENT de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 796 din 06 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345601_a_346930]
-
iau libertatea de a face ce vor răpind din libertatea altora dar și din a lor proprie, cum sunt cei dependenți de droguri, alcool, bani, sex, etc. Adevăratul cataclism se află în inimile noastre nu sus pe cer nici în adâncurile pământului. Căci inima noastră a fost tocmită de Dumnezeu ca fiind ușoară, iubitoare, plină de lumină. Dar satan știe că dacă va strecura acolo întunericul, păcatul, egoismul, și celelalte rele, va produce sfîrșitul acelei persoane. Să căutăm așadar să vedem
APOCALIPSA SI RAMIFICATIILE EI. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345654_a_346983]
-
firul lor și au început să facă gropii, să-l caute și-n adâncime, era logic, a fost cu succes. Astfel au apărut primele gropi, primele galerii pe marginea pâraielor, a râurilor, fiindcă în credința lor practică aurul venea din adâncuri! Geto-dacii au observat îndeletnicirile agatârșilor și au început să caute și ei aur în albiile râurilor sau prin mineritul primitiv și au adunat mult aur. Atât de mult încât istoricul roman Diodor spune că regele geto-dacilor, Dromichaites, când l-a
SALVAŢI ROŞIA MONTANĂ (4) – O ISTORIE UNICĂ A AURULUI DIN MUNŢII APUSENI de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345640_a_346969]
-
vie! Credeam că mi-am golit sacul de daruri. Am căutat pentru ultima dată și iată, darul meu, sunt eu! DRAGOSTE DE VIAȚĂ Iubesc ploaia, vântul sălbatic, zăpada, cernând singuratic. Și totuși insist și totuși risc, să privesc soarele în adâncul luminii. Lumina lui mă învăluie și soare devin! ÎNGERUL PĂZITOR Sunt vulturul rotitor deasupra munților iar teama-mi fuge-n trecut, speriată! Alături, îmi zâmbești enigmatic, ascunzând scara sub aripă. Rămâi, cu mine, pasăre rară și nu voi mai privi
SECTIUNEA MEA DIN ANTOLOGIA SIMBIOZE LIRICE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345665_a_346994]
-
ești”) și gândurile se-mpleticesc pe cărările sufletului în ghirlande de dorințe care își așteaptă, parcă,împlinirea: “Aș vrea să te-nsoțesc / în noapte / și visul tău să fie lung, / doar eu să îți vorbesc / în șoapte / și-n somnul tău / adânc / doar eu / să mai pătrund! (“Aș vrea”). Dar visul se destramă în franjurii unei realități sculptate în sarea lacrimii ascunse: Unde ești, / ce dor de ducă / te-amețește și te-mbie? Ești doar unvis / sauo nălucă / ce îmiprovoacă insomnie? (“Unde
MĂRGĂRITARE LIRICE, MĂRGĂRITARE CARE VINDECĂ! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1006 din 02 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345664_a_346993]
-
de lumânări. Am inspirat adânc aerul proaspăt, parfumat, privind cerul senin plin de stele. -Abe, ai creat o lume de basm. -Totul se termină când încetezi să mai fii copil în sufletul tău. -Dar eu sunt o micuța Tinkerbell în adâncul inimii. -Nu știu cum Dumnezeu faci, dar mă lași fără replică uneori, a râs. M-a strâns tare în brațe și m-a sărutat pe păr. -Dar dacă mai faci gesturi din acestea, Tinkerbell se duce la culcare. Copiii se culcă
AMINTIRILE BĂTRÂNEI DOAMNE (II) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 839 din 18 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345725_a_347054]
-
fierbinte ... atingeau sufletul. Împletiri de dorințe, o realitate creată de fantezii comune..imagini regizate magistral de mâna destinului. M-a luat pe brațe urcând scările.... *** Viața..o nebuloasă..un scenariu scris fugar în cotloanele nebănuite ale regizorului invizibil, răsărit din adâncurile certitudinilor personale. Încremenită, aproape sfâșiase hârtia cu vârful stiloului. Tremura, gânduri imposibil de realizat îi treceau prin minte.. dorințele și inima erau mai puternice decât rațiunea în acel moment. Trăise o iubire de roman. Nu-i păsase niciodată de părerile
AMINTIRILE BĂTRÂNEI DOAMNE (II) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 839 din 18 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345725_a_347054]
-
publicat în Ediția nr. 771 din 09 februarie 2013. în singura noapte pe care am cunoscut-o am vorbit cu un greiere și cu fratele său de pământ păianjenul păreau amândoi străini în starea de atingere unul legat de ovulele adâncului altul lovindu-se de propriul sunet ca două pietre aflate în rostogolire nimic nu este astfel a început să spună cel ce ucide cum aripa ta atinge aerul nimic nu se aseamănă cu respirația literei înainte de a fi număr în
GEORGE ADRIAN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/351953_a_353282]
-
altul lovindu-se de propriul sunet ca două pietre aflate în rostogolire nimic nu este astfel a început să spună cel ce ucide cum aripa ta atinge aerul nimic nu se aseamănă cu respirația literei înainte de a fi număr în adâncul unei dureri liniștea este starea de absolut a firii nu trebuie să faci nimic ca să o simți ea se află acolo în lăuntrul întunericului tău se înghesuie în corola tuturor celulelor fără a striga nicicui întinde mâna dincolo de tine există
GEORGE ADRIAN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/351953_a_353282]
-
străiniîn starea de atingereunul legat de ovulele adânculuialtul lovindu-se de propriul sunetca două pietre aflate în rostogolirenimic nu este astfela început să spună cel ce ucidecum aripa ta atinge aerulnimic nu se aseamănăcu respirația literei înainte de a fi numărîn adâncul unei dureriliniștea este starea de absolut a firiinu trebuie să faci nimicca să o simțiea se află acolo în lăuntrul întunericului tăuse înghesuie în corola tuturor celulelorfără a striga nicicuiîntinde mânadincolo de tine există nefiresculdin care poți doar să te
GEORGE ADRIAN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/351953_a_353282]