3,016 matches
-
la fiecare fum. Lumea părea mai frumoasă, viața mai dulce, se simtea relaxată, fără nicio problemă. Râdea și se distra tot mai bine alături de prietenul ei. Apoi starea de bine a început să dispară. Lumea devenea tot mai sumbră. La adierea vântului frunzele parcă scoateau un zgomot sfâșietor, iar agitația din jur o făcea să simtă durere până în cele mai mici oase. O durere infernală de cap o cuprinse. Mai vroia înca odată să simtă acea plăcere, din păcate joint-urile se
Cum ne pot afecta drogurile. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by STRUŢĂ RALUCA, DEACONESCU MIHAELA () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2024]
-
abatere vătămătoare de la verticalitatea umanului. Așadar, dincolo de masca vicleană în care fostul naiv nu mai crede, ce ne-omenesc pulsează, ce corupție malefică și-a întins umbra peste o față tot mai crispată precum un stindard bizar care flutură în adierea unei existențe pierdute? Pentru ateu, omul este înconjurat de nimic. El vine din neant și merge spre neant. Accident al vidului, pată absurdă de existență, ființa umană strălucește fulgurant și efemer, preț de o clipă insulară în infinitul beznei cosmice
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
înfrunta perturbând temporalitatea ce damnează la disoluție și efemer. Timpul pășește peste cetatea umană ruinând-o gradual, dispănd-o în nisipuri răsfirate în secole și milenii. Ecoul optimismului de mult apus se stinge și el întru final purtat și fragmentat în adierile cursivităților istorice. Speranțe și obiective, proiecte și ambiții, concretizate sau nu, se împletesc cu spectrul multitudinii de chipuri umane în gigantica trecere pe ireversibila punte a proiecției dinspre trecut spre viitor. Aici nu experiența individuală este vizată ci modalitatea de
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
un adevăr temelie deja ancorat în ancestralul spiritului uman. Întregul ritual vizează trezirea acestui ancestral, acestei potențialități rămasă ca pecete trans-dimensională a creației ființei omenești de către energiile divine. Zeul șoptește sacerdotului substanțialitatea ritualului ce se revarsă spre credincios asemeni unei adieri edenice menită să-i reamintească rostul transcendent al survenirii și proiecției sale în existență. Aici revelarea acestui sens primordial pentru destinul omenesc indică statutul efemer și secvențial ce definește în mod real mundaneitatea desfășurată prin succesiunea palierelor temporale. Precum templul
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
popor. Raportul pe care Îl primește Înainte de a pleca la aeroport e, de asemenea, liniștitor. Raportul, nu se știe exact din ce motiv (poate din obișnuință?), e coafat, e o minciună. Pe 17 decembrie după-amiaza privim amurgul timpuriu ascunși de adierile de vînt tăios În dosul unei biute de pămînt. Fumăm, e un moment de liniște, o liniște grea, plină de neliniște. Pe sub ușile Închise din jurul nostru se strecoară o presimțire stranie. Toți părem preocupați de ceva, dar, dacă ne-ai
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
caverne goale prin care vibrează coloane detașate, spiralate, de aer. Vibrează! Încă n-ai atins acel înalt pianissimo absolut, care se topește în spațiu într-o șoaptă de sunet pur, ca o limbă subțire, subțire de clopot ce tremură în adierea brizei. Ah, mai ai multe de făcut - uneori îmi spun că abia te apropii. Sfaturile domnului Hanway, adeseori extrem de metaforice, erau întotdeauna acompaniate de o mimică adecvată. — Și acum, băiete dragă, haide să facem câteva exerciții și apoi să trecem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
răsucea să se așeze cu fața la teren. Nu era nimeni. Nici stolul de grauri zburând pe deasupra terenului și nici Radocea nu-l striga de lângă stâlpul porții. Un nor negru se ridica peste acoperișul tribunei, de partea cealaltă a gazonului verde, stârnind adieri înfiorate. Venea ploaia și avea să ude din nou terfeloaga de coadă zdrențuită a zmeului agățat sus în colțul acoperișului, acum câțiva ani, la sfârșitul războiului. MARILENA ȘI MELISA " Poate vă-ntrebați a rostit de la catedră instructorul Cerchez de ce trebuie
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
bidivii 56 întunecând valea, grupa locotenentului Făgurel a pornit la drum spre liniile românești, unde aștepta ofițerul care i-a condus la plecare... Duceau cu ei rezultatul muncii lor... * „Măi Toadere! Ți-a trecut prin cap măcar așa ca o adiere că într-o zi - acolo pe front - o să te întâlnești cu marea ta dragoste?” „D-apoi Dumnezeu îi mare și știe să aranjeze lucrurile ca să se poată bucura tot păcătosul.” „N-ai să te superi dacă oi povesti eu pătărania
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
unei contiguități edenice, ocrotitoare, lângă care îndrăgostiții se visează duși prin somn mai departe / De-acest râu fără moarte, râul fiind nu doar personificat, fiindcă știe de-o urmare, ci având chiar superioritatea pe care i-o dă șansa veșniciei. Adierile meditative din primele volume sunt la fel de delicate ca și imaginarul poetic înfățișat: Mâna cât o ridic / Smulg o frunză verde / Copacul o pierde / Eu n-o câștig (amintind vag de Ienăchiță Văcărescu și a sa Într-o grădină) sau sugestia
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
ca o demonstrație a necesității visului în lupta cu grava conștiință a existenței de efemeridă: Să fim regali măcar o clipă / să fim ai fericirii pentr-o zi. Pe acest fond de luciditate amară, cu ecouri din eminescianul Memento mori, adierea tristeții, venind dinspre instabilitate, se îndreaptă chiar și spre poezie: să tragă spiritul din pipă / otrava falsului din poezii. De asemenea, limitat de șubrezenia ființei, poetul remarcă - amar - o antinomie aproape organică: N-am să pot niciodată să-nghit / câtă
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
oamenii visează-o primăvară. Iarna și merii Încremeniți sunt merii în livadă Încât mă-ntreb dacă mai viețuiesc, Se pare că nu vor să mă mai vadă Și n-am să aflu iarna cum trăiesc. Printre copaci nu-i nici o adiere În lung și-n lat e totul nemișcat, Gerul nu lasă loc de mângâiere Și totul pare să fi înghețat. Poate că dorm dar fără să viseze, Poate visează fără a dormi; O fi un somn ce va să mai
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
vor fi doar împreună. (Luceafărul de seară apare ca să vestească ziua cea următoare pentru turma ciobanului). Dar sigur n-ai înțeles vuietul pădurii de fagi care cheamă, ne cheamă, în limba sa preromână, ca o apă lesne curgând, ca o adiere caldă de vânt care ne ține legați de cei foarte dragi ce sunt astăzi plecați. Iar, strămutare E ultima miercuri, Dacă azi n-o fi joi; Oricum este ultima seara Când mai suntem cu voi. Mă închin spre Soare Răsare
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
deja pe culmea Repedii sunt cele câteva frunze galbene atârnate pe un firicel de ram al teiului din fața cerdacului meu. În fiecare toamnă, pe aceeași crenguță. Le așează precum o doamnă cochetă își punea pe vremuri o floare în pălărie... Adierea vânticelului de dimineață leagănă din când în când frunzele, atrăgându-mi atenția că măiastra din creasta Repedii își adună dălcăușii și îndată va coborî, îmbrăcând firea în culorile curcubeului... Într-una din dimineți, abia la câteva zile de la primele semne
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
cum spui tu dar trebuie să așteptăm până ce Miron Barnovschi Moghila voievod va întări dreptul acestei mănăstiri de a stăpâni iazul. ― Și când o face, părinte? ― La 18 mai 1627. Odată cu aceste cuvinte, peste obrazul bătrânului a trecut ca o adiere umbra trudei. Și-a plecat fruntea pentru scurtă vreme și, când a ridicând-o, i-am citit în privire: “Fie-ți milă de un bătrân neputincios! Lasă-l să se hodinească și după aceea om mai vedea...” ― Părinte, aș îndrăzni
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
au trebuit decât să-mi arate cobra. Eu le-am făcut singur treaba după aceea. Am visat cobra și am făcut din ea o obsesie. Sigur că trebuia să mă întorc în mlaștină. 11. Chiar a doua zi, când nici o adiere de vânt nu mai clătina tufele de oțetari, m-am dus să mă conving dacă visasem sau nu. M-am învîrtit însă pe cărările dintre smârcuri fără nici un rezultat. Nici urmă de colibă. Și, ca și prima oară, nu rămânea
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
odinioară, în odăița scundă de la mansardă, când o cucerisem întîia dată tot cu ajutorul lacrimilor, am simțit și acum pașii ei care se apropiau șovăielnici, o mână care îmi mângâia părul. Apoi șoaptele ei îmi sunară în urechi, încet, ca o adiere! ― Taci... nu trebuie! Deși mina era gingașă iar șoaptele sfioase, în clipele acelea de crispare mi se părură monstruoase, sfidătoare, adevărate unelte de tortură. ― Lasă-mă! am strigat năbușit, dîndu-i la o parte mâna. Și continuam să plâng mai tare
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
simt sub povara atâtor culori de mai! Altam Bianca Clasa a IX-a Dimineața... emoții Pe când soarele abia se trezește, iar luna abia se culcă, este momentul din zi - dimineața. Roua dulce a dimineții umple pocalele parfumate din grădinița mea. Adierea răcoroasă dezmorțește viața care se află în lume. Zori de ziuă se revarsă în lacul de lângă noi, dându-i o culoare aurie. Florile din grădină par a fi pictate cu ulei de trandafir atât de înmiresmat. Culorile lor maiestuoase par
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
tot îmi trezește emoții și bucurie în același timp. După câteva luni în care natura părea că se zbate să supraviețuiască, chinuită de vânturi năpraznice și de ploi nesfârșite, acum este liniștită și resemnată sub greutatea stratului de zăpadă. Nicio adiere de vânt nu atinge peisajul ce se brodează în jur, fir cu fir... astfel îmi pare că privesc - nestingherită de nimeni - la un tablou măreț, agățat pe un perete imens de gheață. A nins mult, cu fulgi mari, ce se
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
izvor din adâncuri a alungat setea și nădușeala multor trecători ce i-au atins colacul - Reflexii de lumină, inocență și magie 27 știrbit și el de vreme... cumpăna se vede din depărtare, iar scârțâitul pare să se înece la fiecare adiere a vântului ce îndeamnă la pace... În dreapta mea se poate vedea grâul auriu, copt de căldura darnică a soarelui; lanurile pieptănate agale de același vânt pașnic sunt încărcate de pete roșii - de macii sălbatici veșnic plini de emoție, așa cum îi
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
aduce o bucurie aparte și încarcă sufletele oricărui privitor. Trunchii copacilor adăpostesc fel și fel de secrete sub coaja lor groasă și ocrotitoare. Orice zgomot își găsește ecoul printre acești arbori ce stau nemișcați, așteptând cuminți ploaia, razele de lumină, adierile vântului să îi răsfețe și să îi alinte în taină. Cioc!cioc! se aude de sus... e doctorul copacilor care îi vizitează pe fiecare în parte și dă verdictul! Din pădure se aude sunetul unor lupi. Ecoul devine din ce în ce mai puternic
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
că N. Ceaușescu e gata „să moară cu noi de gât“, adică să sacrifice țara pentru propriul tron, punând tunurile pe Ardeal și aruncând la canal cenușa tuturor insur genților, astăzi vedem fesenismul „liberal“ gata să otrăvească orice aduce a adiere dinspre Cotroceni. Pe scurt, cu vorba cui știm: „Ori toți să muriți, ori toți să scăpăm!“ Sfârșit de rubrică. Cu acest text mi-am încheiat, în iunie 2012, rubrica din Dilema veche începută în aprilie 2010. Cu toate că știu bine câte
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
turcești. Probabil, pescari. Țărmurile se apropie vertiginos. Cel din stânga aparține Europei, cel din dreapta Asiei Mici, dar, din câte observ, nu diferă unul de altul. Europa e contaminată, probabil, la Istanbul, de misterele tulburi ale Asiei, iar Asia e "spurcată" de adierile logicii europene. Asta îmi stârnește alte gânduri. Uităm, în genere, că n-a existat un singur imperiu roman. Și, poate, noi, românii, ne tragem, mai degrabă, din Bizanț decât de la "Rîm". Ne lipsește rigoarea latină, caracteristică Romei, în schimb putem
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
un vis adevărat, căci în Noaptea Sfântă a Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos se petrec totdeauna minuni! Tristețea brăduțului Pe coasta muntelui este o pădure de brazi. Ei cresc semeți, bucurându-se de soarele verii, de ploile calde și de adierea vântului, dar nu-i înspăimântă nici furia Crivățului, viscolele iernii și torentele de zăpadă care le împovărează crengile. Cel mai bătrân și mai falnic dintre ei a crescut pe un pisc înalt și pare a fi un comandant de oști
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
Ceva nu-i la locul lui...” gândeam eu, privind neliniștit în jur... Am pornit totuși să colind rariștea de dincolo de poiană. Printre stejarii groși cât omul și ferigi, ciupercile își arătau fața cu timiditate. Fragii își tremurau bobițele îmbietoare în adierea zefirului. „De aici a cules bătrânul ciupercile pe care mi le-a arătat dimineață.” mi-am zis eu. Zmeuretul își foșnea frunzele mai încolo... În timp ce priveam la frumusețile din jur, mi s-a părut că aud un fel de...geamăt
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
poată apuca orice obiect; i-a făcut o palmă în care să poată aduna boabe, sau apă din izvor sau petale de flori... A îmbrăcat palma cu piele catifelată ca să poată mângăia, să poată șterge lacrimi. I-a dat mâinii adieri de primăvară pentru a răcori fruntea arzândă a unui copil bolnav și pentru a alina dureri ce zvâcnesc sub tâmple... Și i-a dat căldură pentru a întâmpina palma celuilalt... Și i-a dat o mână stângă și o mână
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]