6,798 matches
-
ce o-ntindeîntinde mâna și prinde... XXIX. PRIMUL PAS, de Borchin Ovidiu , publicat în Ediția nr. 1067 din 02 decembrie 2013. Fă un pas, mi s-a spus Și eu mă uitam în gol Haide, curaj ... fă un pas Și mă agățam de gol Uite, fă așa, mi s-a arătat Și eu călcam în gol Ce vreți de la mine ? De ce să pășesc dacă eu vreau să doar stau Să vă privesc cum vă chinuiți Cum vă agitați și transpirați Ce vreți
BORCHIN OVIDIU [Corola-blog/BlogPost/367983_a_369312]
-
Să vă admir chinul de a ma chinui Și tremurul vocii de sus Fă un pas, mi s-a ordonat ... Citește mai mult Fă un pas, mi s-a spusși eu mă uitam în golHaide, curaj ... fă un pasși mă agățam de golUite, fă așa, mi s-a arătatși eu călcam în golCe vreți de la mine ? De ce să pășesc dacă eu vreau să doar stauSă va privesc cum vă chinuițiCum va agitați și transpirațiCe vreți de la mine ? Să calc în gol
BORCHIN OVIDIU [Corola-blog/BlogPost/367983_a_369312]
-
fericirii. Cel de-al doilea copil al familiei văzuse lumina zilei. Medicul care asistase la nașterea micuțului era însă sceptic: - Nu va trece de noaptea asta, din păcate!, decretase el grav. Are meningită. Dolores refuză să creadă acest verdict. Se agăță cu disperare de icoana care stătea atârnată deasupra patului și se rugă cu evlavie și speranță. José își urmă soția în ritualul rugăciunilor. - José, Fecioara Maria ne va asculta rugămințile. Îi vom pune numele tău, iar de va trăi, promit
JOSÉMARIA ŞI ÎNCEPUTUL de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368110_a_369439]
-
îi spuse Josémaria mamei sale într-o zi. Simt că asta e vocația mea, chemarea mea, spre cele sfinte, spre biserică, spre binecuvântare. Tânărul adolescent, a cărei figură blajină sugera laxismul catolicismului ca piatră de temelie a creștinismului universal, se agăța cu disperare de viața bisericească. Tinerețea și reflecția de sine, atitudinea coagulantă a propriilor convingeri îl făcu pe Josémaria să urmeze cu certitudine calea cucerniciei. Freamătul unei noi lumi își desena la orizont silueta ce avea să devină o umbră
JOSÉMARIA ŞI ÎNCEPUTUL de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368110_a_369439]
-
astfel, obligă oamenii să plătească cu prețul vieții cea mai mare culpă a lor: disprețul și ignoranța față de ceea ce natura le-a oferit. Noaptea neagră, care ar fi trebuit să se furișeze spre apus în acel ceas al dimineții, se agăța cu disperare de timp, oprindu-l în loc, chemând pământul în ajutor și acoperind cerul cu o mantie neagră. Pământul urlă în continuare, iar venele începură să-i crape, căscând din loc în loc adevărate prăpăstii înguste și adânci, înghițind oameni, mașini
SAKURA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368111_a_369440]
-
pe bucata de piele de toval, întinsă pe un suport din lemn, se săpuni bine cu pămătuful și începu să-și dea jos barba crescută peste săptămână. Lampa cu petrol nu-i făcea lumină suficientă, așa că ieși în bătătură, își agăță ciobul de oglindă de un cui bătut direct în trunchiul salcâmului crescut falnic în fața casei. De el se sprijinea și plita oarbă, zidită din spărturi de olană, lipite cu pământ galben amestecat cu balegă de cal. Acolo pregătea bunica Floarea
LITURGHIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368134_a_369463]
-
2016 Toate Articolele Autorului Talismanul Fă-mă talisman drumului tău! brățară pe inima ta poartă-mă! Rug fă-mă arderilor tale! Blestem de dragoste să-ți fiu și sfetnic în noaptea de veghe! Undeva Sunt aerul ce vuiește în strigăt agățându-se de tot ce-i iese în cale pentru a căpăta un răspuns, un adevăr, o taină adâncă-adâncă!... Undeva - departe-aproape Auzeam tânguirea sfâșietoare, dureroasă, a ceva neîmplinit, nedefinit... Ce era ?! Pentru tine: Nimic! Pentru mine - Strigătul și Răspunsul se despărțeau
UN CULCUŞ PENTRU CUVINTE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368226_a_369555]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > ROZ Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 2293 din 11 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Privesc printre gene cum primăvara unduiește agățându-și noile motive vegetale de cupola cerului senin în ritmul bâzâitului monoton de freză stomatologică ce-mi invadează cu insistența discursului electoral străfundurile creierului iritându-mă amețindu-mă și totuși vocea ei persuasivă care-mi promite că îmi va permite
ROZ de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362668_a_363997]
-
Săndica a dorit să lase să se înțeleagă că averea celor cărora le-a fost pentru o zi - două oaspete nu o impresionează în sensul de a o determina să facă totul pentru a se înfrupta din ea, să se agațe cu orice preț de șansa oferită de relația cu Mircea, să poată intra chiar și pe ușa din dos în familia tânărului, pentru a profita de opulența averii deținute de aceștia. Această modestie a reușit să mai schimbe din îndărătnicia
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1150 din 23 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362648_a_363977]
-
ochiul. Copil fiind, zideam castele de nisip întâlnindu-mă cu prinții din poveste. Azi, nisipul prin clepsidra timpului s-a scurs, castelul sa surpat, sufletul rămânând închis printre ziduri. Copil fiind, simțeam chemarea depărtării atingând zenitul cu mâna. Astăzi, mă agăț de-un colț de cer dorind să-i simt îmbrățișarea. Copil fiind, mă scăldam vara în văpaia razelor de lună. Azi, văd astrul nopții tremurând de dorința acelorași ape înspumate. Copil fiind, Aveam încredere în oameni, speranță în visurile divine
TOAMNA DIN SUFLET (POEME) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1821 din 26 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370125_a_371454]
-
mai târziu când se încălzea afară și dispărea orice pericol de îngheț sau de brumă, să le răsădească în straturile sale cu pământul îngrășat din toamnă. O parte dintre jardiniere, din care după ce scotea și răsădea majoritatea plantelor tinere, le agăța în chioșcul său de refugiu din mijlocul grădinii. Aici lăsa să crească de obicei plantele curgătoare, mușcatele sau tufănelele pitice. Vara trecută scosese toți bulbii de lalele, narcise și zambile și le depozitase în magazie la loc ferit de curenți
ROMAN , CAP. CINCISPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370109_a_371438]
-
zar! Suntem că nisipu-n palmele de vânt Când ne poartă viața pe-ale sale căi. Adunăm speranțe, lacrimi de cuvânt Și ne stingem singuri, egoiști și răi... Adormite gânduri ne rămân în urmă, Focului caldura-i risipim în fumuri; Umbre agățate-n cer lumină curma Pașilor ce pier pe-ale nopții drumuri... de Gabriela Mimi Boroianu 11.01.2016 Referință Bibliografica: Zaruri pe nisip... / Gabriela Mimi Boroianu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1837, Anul VI, 11 ianuarie 2016. Drepturi de
ZARURI PE NISIP... de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370139_a_371468]
-
fluviu cu valuri virtuale, lovindu-mi capul de pereții depresivi al unui vis claustrofobic, curgând într-un etern purgatoriu, spre o vale fără cuvinte, fără ecou. Sunetul ștrangulat de-al nopții embargou, își anchiloza timpul curbându-l neputincios, de el agățând mâinile-ncleștate, scrâșnind în dinți și cu ochii închiși așteptam o dimineață-n libertate, sperând la zorii vieții... fără de păcate. sursa foto: internet Referință Bibliografică: Zori / Cristian Pop : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1253, Anul IV, 06 iunie 2014. Drepturi
ZORI de CRISTIAN POP în ediţia nr. 1253 din 06 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370212_a_371541]
-
să verifice și ușa din dreapta, deoarece ar fi însemnat să se expună riscului în cazul în care mașina, și așa într-un echilibru îndoielnic, l-ar fi prins sub ea într-o rostogolire peste colțul de stâncă de care se agățase. Luă o piatră și sparse geamul, căutând să nu accidenteze și mai mult tânăra cu cioburile ferestrei. Nu știa dacă mai era sau nu în viață. Își dezbrăcă repede bluza, o înfășură pe mână și curăță cioburile din rama portierei
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1182 din 27 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370205_a_371534]
-
pot să le desprind. Stau strânse pe trupul tău că o caligrafie de mii de ani scrisă de un caligraf chinez de la casa împăratului care nu mai știa nimic de iubita sufletului lui, rămasă de mult undeva într-un sat agățat într-o amintire. Între timp caligrafia cuvintelor mele se înșiruie pe trupul tău alergând din ce in ce mai repede, din ce in ce mai zvăpăiat așa că nu îi mai pot ține șirul... Mai adaug câte un cuvant ce se strecoară grăbit printre celelate dar tu îmi pui
POEME BILINGVE (6) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370237_a_371566]
-
the stars on the mid-summer night sky... because through all of these lives I loved you! Therefore I only vaguely remember them... VINO LA MINE (Matei 11:28-30) Trăiești în lume, toboșar de jale, Cu serbede dorințe fără tihna, Te-agăți de vise - galbene petale Vino la mine și-ți voi da odihnă. Dorind zile senine tot oftezi - Un sclav visând la dulcea alinare -, Dar iadul te sugruma cu obezi, Vino la mine să îți dau iertare. Viața se scurge spre
POEME BILINGVE (6) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370237_a_371566]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > CAPTIV ÎNTRE DOUĂ RESPIRAȚII Autor: Teodor Dume Publicat în: Ediția nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului iartă-mă pentru ceea ce am fost am palmele ude și mă agăț de viață ca iedera de cer nici nu știu dacă mai am nevoie de dragoste momentul este o taină prin care mă plimb zi de zi și e firesc să fie așa nu mă simt niciodată singur iubirea se ascunde
CAPTIV ÎNTRE DOUĂ RESPIRAŢII de TEODOR DUME în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353287_a_354616]
-
de elită ale Capitalei, l-ați transformat în “Dracula-Parc“? Din nou, niște urlete fioroase opriră cuvântarea inspectorului. - Din câte știu, nu ne-ați cerut voie! N-a existat nicio aprobare! continuă acesta indignat. Pe perete la intrare, atârnată printre păianjeni, agățată de mâna unei vrăjitoare fioroase, flutura înspăimântător „Hotărârea inspectoratului școlar” prin care, orele de la clasă nu pot fi înlocuite, cu alte activități de învățământ, decât cu aprobarea Inspectoratului Școlar. Dar “Directoarea Diavolo“ era o “La diabla“ adevărată și nu avea
“DIRECTOAREA DIAVOLO“ SAU LA DIABLA de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353302_a_354631]
-
Cultural > Traditii > CREANGA DE AUR Autor: Ștefan Popa Publicat în: Ediția nr. 1093 din 28 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului De sărbători, în casele românilor, dar și în multe case din statele europene pot fi văzute atârnate deasupra ușilor sau agățate de lustre bobițele albe ale crenguțelor de vâsc. De unde provine acest obicei și de ce este atât de apreciată planta numită vâsc. Conform unor mituri și legende, ramura de vâsc (creanga de aur) este un simbol universal al regenerării și nemuririi
CREANGA DE AUR de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353343_a_354672]
-
Acasa > Versuri > Iubire > PRIMĂVERII-I DĂM SĂ POARTE Autor: Mihaela Tălpău Publicat în: Ediția nr. 1541 din 21 martie 2015 Toate Articolele Autorului Cad acordurile grele pe fărâma de iubire Din flori rupte faci inele și le-agăți în șapte fire Numărându-mi neputința, înfruptându-te din mine Neștiind ce e căința, neputând să dai din tine Te-ai ascuns în apa-ți dulce, în noianul de colinde Lăsând florile să-ți culce doar iubirile-ți flămânde Cozile
PRIMĂVERII-I DĂM SĂ POARTE de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353388_a_354717]
-
Publicat în: Ediția nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului PRIMUL CRĂCIUN Anul ăsta, să vă spun Mă pregătesc de Crăciun. Tati mi-a luat brăduț Chiar de-s băiețel micuț! Și podoabe minunate Globulețe colorate Să le agățăm pe toate Și în brad și pe afară Ori în casă și pe scară... De ce nu și în cămară? Fiindcă eu sunt băiețel, Mami vrea doar... albăstrel! Căci frumoasele podoabe, Le-a luat albastre toate, De-o s-arate casa noastră
POEZELE PENTRU RĂDUCU de EMILIA GHEORGHIU în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353360_a_354689]
-
coastei, în pantă, la câțiva metri de malul apei. Tata se ocupa cu spălatul oilor murdare și pline de capsule de ciulini. Chiar dacă lâna era acum scurtă, după tundere, niște ciulini ce creșteau pretutindeni pe marginea drumurilor din Dobrogea se agățau de lâna oilor sau cozile animalelor în timpul păscutului, provocându-le disconfort. Tata nu m-a lăsat să-mi realizez prima mea partidă de pescuit, pentru că trebuia să am grija oilor, să nu plece la păscut pe izlazul ce înconjura lacul
DULCE COPILĂRIE . (DIN CICLUL AMINTIRI ALE COPILĂRIEI ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353350_a_354679]
-
locuri vizitate, cu excepția aerului, de posesia căruia nu puteam fi acuzat defel. A trecut apoi de la brâu în sus, pipăindu-mă peste tors și pe brațe și când credeam că e gata, a sfârșit, mi-a atins cruciulița de argint agățată la gât. S-a oprit o clipă... apoi am simțit ghioaga lui cu falange cum îmi vizitează coastele pe partea dreaptă, provocându-mi o durere locală ca un pumnal. Am vrut să strig de durere instantaneu dar plămânii mei au
„REVOLUȚIA” MEA- (UN ROMAN MAI ALTFEL, MAI PUȚIN ROMANȚAT) de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2047 din 08 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/353395_a_354724]
-
sinceri și onești, unul cu celălalt? De ce mă dezamăgești?... m-a luat pe coarda sensibilă ofițerul. Vezi că, dacă ești bulangiu cu mine, iei bătaie și te doare! De unde ai tu obiectul acesta de cult, care reprezintă un individ schilod agățat chircit pe o cruce: ‒ E Domnul Iisus Cristos!l-am lămurit eu. Imediat după aceea am primit un buzdugan de protoplasmă după ceafă, dăruit cu o dărnicie bucuroasă de către Blându, însoțit de urările tradiționale: ‒ Răspunde decât la întrebări, ‘tu-ți
„REVOLUȚIA” MEA- (UN ROMAN MAI ALTFEL, MAI PUȚIN ROMANȚAT) de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2047 din 08 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/353395_a_354724]
-
prin picioare ca prin niște țevi prin care se scurgea noroiul din cer în canalizare se scurgea genul acela de durere care mă făcea mai puternic până când în mine rămânea o durere inutilă surdă apoi eram tras pe dreapta și agățat în așteptare de moarte ca de un cui durerea crează dependență iar orice bucurie sau zâmbet provoacă migrene sevraj sau nevroze în jurul meu un zgomot alb ca și cum bobul de grâu se umfla a pâine în cuptoare de piatră am văzut
SISIFŞI MUNCILE CÂMPULUI de PETRE IOAN CREŢU în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353469_a_354798]