KorAP: Find »[drukola/base=agitat & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...90 91 92 ...134 >

3,337 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439

ceva, am început eu să vorbesc. —Uite ce e, Judy, m-am căznit să încep, trebuie să discut ceva cu tine. —Dă-i drumu’, a spus ea. Ești bine? Pari nițel cam agitată. Chiar sunt, Judy, am lămurit-o. Sunt agitată și nedumerită și nu știu ce se întâmplă. Ce vrei să spui? m-a întrebat ea cu blândețe. Păi, știi că eu și James ne-am împăcat, am început. — Da, a zis ea. —Ei, și știi că a fost vina mea că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
nu avea conștiința încărcată și dacă nu avea de ce să-i fie frică de mine sau nu avea de ce să-i fie rușine, atunci James n-ar fi trebuit să sară-n sus de bucurie la vederea mea? James părea agitat. Era așa, nervos și suspicios. Se întreba de ce venisem. Știa că nu era totul în regulă. Eu am tresărit și-am realizat că imaginația nu mi-o luase razna. Ceva nu era deloc în regulă. Nu trebuia decât să mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
să mă dau cu capul de pereți, dar deocamdată trebuie să mă țin tare. Cât... cât mă bucur să te văd, Claire, a zis el îngrozit. Părea un pic isteric. M-am uitat la fața lui albă ca varul și agitată și-am simțit cum urcă un val de furie în mine. Îmi venea să-l mușc. Voiam să fiu furioasă. Voiam ca furia să-mi curgă prin vine. Furia e bună, mi-am spus. Furia ține la depărtare durerea. Furia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
Pe aripile vântului. Era total lipsit de imaginație. Niciodată n-am încercat să te intimidez, mi-a zis el indignat. —James, am spus începând să mă simt obosită, discuția asta s-a încheiat. —Ei, să lăsăm trecutul, a spus el agitat și nerăbdător. Dar ce zici, hei... ce zici dacă promit ca pe viitor să nu te mai intimidez? James vorbea de parcă tocmai ar fi descoperit cea mai inovatoare idee de pe pământ. Prin comparație, Arhimede făcând țuști din baie, îmbrăcat numai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
să rostesc. Ai fost foarte amabil. Și-acum te rog să mă scuzi, dar trebuie să plec. Dar nu vrei să afli totul despre ea? a zis el repede. Nu, i-am răspuns. —Nu te deranjează? m-a întrebat el agitat. Nu, am râs. —E mult mai tânără decât tine, m-a anunțat el cu răutate. N-are decât douăzeci și doi de ani. Foarte drăguț, am spus destul de blând. —O cheamă Rita, a zis el. —Drăguț nume, am comentat eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
nepregătite, tu arăți cel mai prost posibil. Ei, sau cel puțin eu așa am pățit. Poate că voi ați fost mai norocoase. Aș vrea să nu mai stea acolo și să se uite în jos, la mine, m-am gândit agitată. —Adam, îmi stai în soare, am spus încercând să fac replica respectivă să sune ca o glumă. De ce nu iei loc? Adam s-a așezat. Era uluitor cum un bărbat așa de masiv și de înalt putea să se așeze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
Ar fi mai bine să pleci. Nu, mi-a spus Adam. E deja supărată pe mine. Așa că pot să stau și să termin ce aveam de spus. În cazul ăsta, fie ca vina să cadă asupra capului tău, am spus agitată, minunându-mă de curajul lui Adam. Foarte bine, mi-a comunicat el neclintit. Ei, cum am mai spus, timp de un an de zile n-am avut nici o veste de la ea - tocmai începusem să mă împac cu ideea asta. Apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320

În poala cretinoidului. Și, imediat, imagini de la demonstrația din fața televiziunii. Acum, pe Onești fîșÎie ca pe vremuri cauciucurile sicrielor negre cu număr mic de Înmatriculare și antene ridicate amenințător. Transportînd polițiști, militari, civili cu aer opac. Lumea e tot mai agitată. Totuși predomină cei bucuroși că vor putea circula din nou, În sfîrșit, cu mașina prin centru. Că s-a măturat gunoiul din intersecție. Celălalt, din noi Înșine, nu contează. Cu el ne-am obișnuit. GÎndurile circulă liber direct prin mijlocul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
Printre atîtea scenarii, coborînd În avalanșă, provocînd lumii un nesfîrșit dezgust. ZÎmbetul de aur al securității. Recuperat. În neputința colectivă. Desăvîrșita intoleranță. Ziarele. Zvonurile. BÎzîind ca liniile de Înaltă tensiune. Indivizi normali gata să se arunce pe ferestre, și jigodii agitate sau calme. Meditative. De ce n-ar profita de noile vremuri așa cum au făcut-o În epoca de metal? Democrația să nu le aducă chiar nimic? CÎnd au luat parte la revoluție și și-au riscat viața automobilul cecul nu s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
apropiere, de apropiere și de distanțare, amplificările, montajul sacadat conduc spre un adevărat șoc emoțional, mai ales În scena unde ni se induce senzația că am rămas singuri și În fundal se vede un bătător de covoare. După un somn agitat În care-am visat-o pe doamnă cum Îmi dă o rentă, În ziua următoare am luat micul dejun tot cu patronul, plus soția lui și vicepreședintele editurii căruia apucasem să-i explic, la constatarea sa repetată și amară că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
oameni de cultură chiar dacă din România, ei bine, nu. Avea o colecție de muzică foarte valoroasă. M-am mai uitat o dată la gîscă. Apoi la busturi, care se și iluminau, noaptea, și am Întrebat-o Într-o limbă aproximativă dar agitată dacă nu cumva are și Patetica lui Ceaikovski. O avea. N-a mai fost timp s-o ascult, trebuia să plecăm la tîrg, să ne Întîlnim cu editori străini, cu cravată, cu coca-cola, am cerut o sumedenie de copyright-uri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
de a găsi fie și cel mai mic element comun Între acei angry young men presupuși de titlu și scaunul cu bile de stejar pe care stătea din același lemn ministrul culturii din țara anului ’93, cînd zîmbea pînă la agitatul omușor prezidențial Ion Iliescu care mai zîmbește și azi, săracu’, am auzit că-i bolnav și nu e. Încă din primele secvențe, alerte, tehnocolorate și cu sonorul la fel de Înecat ca al oricărui film românesc fenomen misterios dar irepresibil -, se putea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
mult să numeri, dacă poți, cartușele ce scot nouri de praf și bulion din tinerele bestii americane. Și, ca să-ți Închidă pliscul, la un moment dat Robocop se umanizează, Începe să viseze, Își aduce aminte de nevastă și copil, devine agitat și chiar rage ca Rambo atunci cînd șeful bandiților Îi Înfige o rangă ruginită În inimă. Dar nu Îi dăunează, Îl repară paramedicii de la service și revine În arenă mai cromat și mai decis ca oricînd. Singurul adversar pe măsura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
Pămîntului În ce privește supremația galactică și trimit În acest scop o navă de cincisprezece mii de tone cu o delegație de tau-cetieni (cu membre foarte lungi, vorbesc anglica și sînt bisexuali), condusă de ghidul stellarian Kay Lee Wong, o fată cam agitată. De aterizare se ocupă supraveghetorul Susumama. Pe Terra a apărut de ceva vreme Liga „Stelele pentru Om” , căreia nu-i plac extratereștrii și e finanțată de băieții de pe Stellaris. Pe șeful delegației tau-cetienilor Îl cheamă Vroazh. Regulianul Anovel are patru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778

pe îndelete. Pe 15 martie 1999 venea pe lume Alexandra, cel mai frumos copil din lume, bebeluș roz, cu ochi uriași, albaștri, și cu un puf de aur pe cap, ca-n povești. Spre deosebire de ceilalți nou-născuți din spital, era foarte agitată și, de câte ori mergeam cu celelalte mame să hrănim odraslele, primeam în brațe un prunc urlând ca din gură de șarpe. Îi era foame, dar eu nu aveam lapte (născusem prin cezariană). Asistentele mi-au spus să nu mai vin, că

O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu (2014) [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361

sfîrÎi și aruncă În aer mingi de foc. Jack se uită țintă la flacără pînă cînd Începură să-l usture ochii. — Du-te acasă și culcă-te, domnule sergent. Arăți Îngrozitor. *** Nu acasă. La Karen. Conduse pînă acolo amețit și agitat. Începea să simtă lațul: datoriile prost făcute se rezolvă tot prost, iar totul e dat uitării. Ideea asta Îi veni firesc, așa cum Îi veni și ideea de a-l scutura pe Claude Dineen. Nu rosti cuvintele, nu făcu nici o repetiție

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
M-am Întors a doua zi și mi s-a părut că văd sînge pe podeaua noii camere, pe care tocmai o ridicasem cu banii din polița de asigurare a soțului meu. Susan și bărbatul acela au revenit. Erau foarte agitați. Omul s-a tîrÎt pe sub casă și a sunat la un număr din Los Angeles, apoi el și Susan Nancy au plecat. Peste o săptămînă ea a fost ucisă și... m-am gîndit că tot comportamentul lor suspect Înseamnă că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
dăduse mînă liberă. Caz blocat. Ed se Întoarse la casă. Liniște: nici un ziarist, nici un gură-cască. Zone delimitate cu bandă, cadavrele duse de acolo. Tehnicienii dădeau cu praf pentru amprente și introduceau dovezile În pungi sigilate. Fisk, În pragul bucătăriei, părea agitat. — Domnule, l-am găsit pe Valburn. Inez Soto e cu el. Am mers la Laguna din instinct. Mi-ați spus că domnișoara Soto Îl cunoaște. — Ce ți-a spus Valburn? — Nimic. A spus că discută doar cu dumneavoastră. I-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252

continua s-o privească rece, cu o liniște de moarte Îdintr-odată spațiul aducând a încăpere în care se aflau nu mai are limite, devine un oraș îngrozitor de aglomerat, cu blocuri și turnuri și coloane de automobile și mulțimi de oameni agitați, dar toate într-o tăcere incredibilă, de parcă ar fi fost doar umbre pe un ecran, cum continua să fie ființa aceea ghemuită în fața pianului - fiica ei? doar nu reușise niciodată să învețe să cânte -, iar pașii băiatului își călcau urmele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
dormind pe patul pliant desfăcut în dormitorul mamei sale, alături de patul ei și lângă măsuța rotundă și oglinda înaltă, cu argintul ușor mâncat de vreme, în care umbrele nopții se mișcau neclar, ca niște fantome, îi auzea gemetele în somnul agitat, izbucnite din dureri probabil nu atât de mari sau nu atât de sfâșietoare, încât s-o trezească din somn, dar tocmai de aceea sugerând că sunt perene și devenite descurajante, încât culcușul ei, al fiicei, alături de gemetele și mirosul acru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
din mulțimea înconjurătoare par să-ți fie dușmani sau posibili dușmani. Întors acasă, e izbit de liniștea de cavou a unei lumi încremenite în care doar rotițele ceasurilor și ornicelor sunt vii. Liniștea devine insuportabilă. Deschide ușa-fereastră către respirația egal agitată a orașului care continuă să trăiască la fel ca înainte, indiferent la orice spectacol, la orice dramă personală, exaltare, dispariție, cataclism, așa cum se cuvine să fie un oraș suveran și copleșitor. Dar nici indiferența respirației continue în fața agitației de dinăuntru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
despre orice. Cu cine? Orașul e fierbinte, aerul arde, e greu respirabil, asfaltul s-a înmuiat sub arșiță, frunzele se încolăcesc de atâta căldură, oamenii fug pentru o săptămână, două, cât pot. Sunetul strident al telefonului îl trezește din amorțeala agitată. Ioana Sandi îl caută pentru a patra sau a cincea oară, să vină după ea la mare. Îi deslușește în vocea gravă nerăbdarea. Se hotărăște pe loc. O să ajungă acolo a doua zi în zori. A doua zi era vineri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
împotrivească oricui ar fi îndrăznit să i-o tulbure. Însă de toate acestea la un loc nici alții și nici chiar el nu și-au dat seama decât mult mai târziu. Toate se înșirau monoton. Plictiseală. Indolență. Oboseală. Devenea impenetrabil, agitat și nervos. Fără să vorbească mult, mai ales despre cele ce continuau să se întâmple la revistă și care nu-i puteau aduce decât o apăsare cu fiecare zi mai greu de suportat. După o săptămână sau mai mult, Ioana

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
alăturată. Era trasă la față, cu cearcăne și ochii negri scufundați în orbite, slăbită. L-a privit pe Andrei Vlădescu un timp, apoi s-a zvârcolit sub pledul în carouri, întorcându-se pe o parte și acoperindu-se până la bărbie. Agitată și tristă, l-a privit cum se ridică de pe scaunul biroului, din spatele teancului de reviste, manuscrise, hârtii, rămâne un timp în picioare, se apropie de bibliotecă, se răzgândește, vine spre ea și se așază pe un taburet care sâsâie sub

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
nici nu-i spunea de fiecare dată și nici măcar nu-i spunea totul. Ce-l liniștea era că putea să se lase pradă brațelor ei lungi și posesive, în timp ce-i privea chipul - mască și realitate, dornică să afle și indiferentă, agitată și calmă, nereușind să se concentreze și nevrând să se concentreze, străduindu-se să îndepărteze de ea gândurile negre sau faptele neplăcute sau murdăriile altora și curioasă totodată, ciugulind la suprafață doar veștile și abandonându-le, punând întrebări, dar nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]