2,510 matches
-
transportînd astfel îngele la organe. Numai atomul de fier cu valența II are această proprietate, atomul de fier cu valența III nu are această proprietate. Hematita din care se face remediul homeopat Sfîntul Nectarie, este cea mai cunoscută stare de agregare a fierului cu valenta III(Fe2O3) Terapia genetică și urmările ei Genele sunt componente ale celulei ce nu pot fi schimbate în timp. Terapia genetică este de fapt un nonsens deoarece nu se pot modifica acest bagaj genetic moștenit. Această
A fi creştin by Rotaru Constantin [Corola-publishinghouse/Science/498_a_778]
-
referă la ceea ce poate afecta identitatea unei comunități oarecare. Dincolo de criteriul folosit, care poate fi de ordin etnic, religios, lingvistic, rasial, cultural etc., elementul fundamental de definire a unei comunități este sentimentul de apartenență al indivizilor la această formulă de agregare socială. Securitatea societală se poate confrunta cu trei tipuri de amenințări majore, ce pun în pericol existența comunității ca grup social: migrația când un popor este afectat de faptul că un număr semnificativ de străini, eventual cu aceeași identitate, se
RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1518]
-
dominanți ce controlează majoritatea resurselor (materiale și simbolice) ale sistemului social. Ele preiau rolul dominant În societate deținut odinioară de comunități sau de alte forme mai puțin structurate de cooperare. Caracteristica de bază ce diferențiază organizațiile de celelate forme de agregare a indivizilor este aceea a raționalității instrumentale, un concept care a fost introdus de M. Weber (1964) și care este folosit pentru a fundamenta rolul dominant al organizațiilor În societățile moderne. Expansiunea organizațiilor nu poate fi astfel detașată de influența
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
realizare a acțiunii colective și, implicit, de generare a organizării sociale În sens larg. Piețele, organizațiile și câmpurile sociale sunt instanțe ale cooperării ce diferă prin gradul de organizare/instituționalizare a acțiunii colective. Piața, instanță minim instituționalizată, generează cooperare prin agregarea opțiunilor mutuale de schimb Între actori raționali, utilitariști, ce Își urmăresc propriile interese. Organizațiile sunt entități instituționalizate care generează cooperare În cadrul structurii de statusuri și roluri diferențiate și coordonate funcțional, care actorii individuali le asumă prin socializare. Piețele și organizațiile
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
deopotrivă acțiunea rațională interesată și asumarea unor roluri sociale. Cooperarea socială exercitată În cadrul instituțiilor formale ori organizarea oamenilor În structuri sociale instituționalizate constituie o problemă fundamentală În sociologie. Cooperarea presupune existența unei ordini sociale și arată gradul de coeziune și agregare socială. Solidaritatea organică, invocată de Durkheim, se bazează pe diferențierea funcțiilor sociale, fie ele productive, administrative, familiale etc. și pe integrarea acestora În cadrul proiectului societal. D. Sandu consideră aceeași problemă a „sociabilității”, relații sociale neconflictuale care aduc unitatea și agregarea
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
agregare socială. Solidaritatea organică, invocată de Durkheim, se bazează pe diferențierea funcțiilor sociale, fie ele productive, administrative, familiale etc. și pe integrarea acestora În cadrul proiectului societal. D. Sandu consideră aceeași problemă a „sociabilității”, relații sociale neconflictuale care aduc unitatea și agregarea socială, În analizarea dezvoltării sociale și economice. Problema cooperării (instituționale) a fost analizată, din perspective diferite, dar, considerăm convergente, de către economiști și sociologi. Atât unii cât și ceilalți acordă o importanță crescândă problematicii formelor de manifestare a cooperării În cadrul domeniilor
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
Commons spunea că prin tranzacții (n.a. schimburi) „se realizează ordine Într-o relație interindividuală (n.a.) În care un conflict potențial amenință să zădărnicească oportunitățile de realizare a unor câștiguri mutuale”. Cooperarea așadar, urmează direcțiile unei ordini sociale instituite și produce agregarea elementelor sociale, fiind procesul prin care se realizează tranziția micro - macro social. Distincția economic - social se estompează odată cu cea dintre sferele public - privat (În condițiile În care oferta de servicii publice Întră În competiție pe piață cu oferta de servicii
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
problematica structurilor de organizare a cooperării sociale și economice, piețe, organizații câmpuri organizaționale. În capitolele al treilea și al patrulea, vom considera această problematică din perspectiva neo-instituționalismului economic, accentuând limitările acestor modele, de tip funcționalist, bazate pe eficiență și pe agregarea intereselor actorilor. În capitolul al cincilea vom face trecerea la neo-instituționalismul sociologic ce introduce elemente valorice și cognitive În analiza instituțiilor ce produc cooperare. Capitolul al șaselea introduce elemente structurale În analiza cooperării, din punctul de vedere al teoriei schimbului
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
se Întemeiază pe Rațiune, pe Modernitate și ajung să fie luate ca atare, să constrângă cognitiv și astfel, să producă predictibilitate, să reducă incertitudinea și să genereze ordine socială. În toate aceste abordări, instituțiile se manifestă la toate nivelurile de agregare ale sistemului social și pot Îndeplini anumite funcții sociale: instituțiile sunt constitutive pentru agregarea și menținerea sistemului (produc solidaritate În termenii lui Durkheim), realizează ordinea socială, reduc incertitudinea și costurile de tranzacționare, dar se pot dovedi și disfuncționale. În opoziție
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
constrângă cognitiv și astfel, să producă predictibilitate, să reducă incertitudinea și să genereze ordine socială. În toate aceste abordări, instituțiile se manifestă la toate nivelurile de agregare ale sistemului social și pot Îndeplini anumite funcții sociale: instituțiile sunt constitutive pentru agregarea și menținerea sistemului (produc solidaritate În termenii lui Durkheim), realizează ordinea socială, reduc incertitudinea și costurile de tranzacționare, dar se pot dovedi și disfuncționale. În opoziție relativă cu instituțiile, acțiunea intențională este un comportament individual (sau de grup) orientat spre
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
standardizate. Instituțiile sunt normative și constrângătoare social, definind și generând cadrul În care se stabilesc și se derulează acțiunile actorilor. Acțiunea este o caracteristică subiectivă a actorilor sociali, În timp ce instituțiile se constituie obiectiv În cadrul sistemului social la diverse nivele de agregare (câmpul organizațional, profesiile, sistemul social În ansamblu) și devin oarecum independente de actorii sociali, deși se Înfăptuiesc inițial prin acțiunile acestora. Instituționalizarea este procesul prin care acțiunile anumitor actori limitează sistematic capacitatea de alegere a altora (constrângându-i Într-un
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
un anumit câmp. În modelul propus, considerăm dinamica legăturii instituții sociale - rețele de relații sociale din perspectiva implicării actorilor sociali În modelarea instituțională (chiar dacă operând cu modele mentale incomplete); din această dinamică rezultă instituții sociale funcționale la diferite nivele de agregare socială; funcționalitatea la nivel social (echivalentă cu instituții sociale eficiente) apare atunci când (așteptările) probabilitățile subiective asociate acțiunilor semnificative ale celorlalți actori - relații sociale - coincid cu (se ipostaziază În) prescripțiile instituțiilor formale. Altfel spus, (P3) atunci când existența instituțiilor este simbolic construită
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
marginal al managementului. De la prima publicare a studiului său În 1937 până la decernarea premiului Nobel În 1991, Coase și-a dezvoltat și ajustat teoria În mai multe rânduri. Dacă articolul din ’37 viza exclusiv nivelul microsocial, mai precis rațiunea de agregare a factorilor de producție În cadrul firmei, studiile sale recente vizează nivelul macrosocial, ceea ce Coase (1992) desemnează prin sintagma, „structura instituțională de producție”, referindu-se la echilibrul ce caracterizează o economie la un moment dat Între relațiile de piață și relațiile
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
cea cadrul organizațiilor. Se disting două abordări importante: pe de o parte o abordare instituțională (Williamson, 1981; North, 1990; Masten 1993) accentuând specificitatea construcției legale și sociale a organizației, pe de altă parte o concepție ce consideră organizațiile doar ca agregare a unei coaliții bazată pe simple relații contractuale (nexus of contracts), aidoma celor Întâlnite pe piață (March și Simon 1958; Jensen și Meckling 1976; Demsetz 1997). A doua abordare ne conduce către studierea relațiilor de tipul agent - principal, problematică analizată
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
dat societatea, nu poate fi explicată În cadrul modelului neoclasic al echilibrului economic, ci este o funcție a gradului de incertitudine și impredictibilitate a mediului. Pe de altă parte, o concepție avându-și originea În cadrul instituționalismului economic, consideră organizațiile doar ca agregare a unei coaliții bazată pe simple relații contractuale (nexus of contracts), aidoma celor Întâlnite pe piață (March și Simon 1958; Jensen și Meckling 1976; Demsetz 1997). Această abordare ne conduce către studierea relațiilor de tipul agent - principal, problematică asupra căreia
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
competitori. Controlul acestor companii era exercitat de manageri ce se află la rândul lor doar sub un vag control exercitat de proprietarii legali (acționari) ai companiei; atrofierea controlului se datorează, În special, „atomizării”, adesea extreme, a acționariatului, fapt ce Împiedică agregarea eficientă a intereselor acestora. Structura acționariatului marilor companii include fonduri de pensii, fonduri de investiții și bănci care reprezintă interesele a milioane de investitori, precum și mulți investitori individuali minoritari. În studiul realizat de Berle Încă În 1965, În economia americană
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
a milioane de investitori, precum și mulți investitori individuali minoritari. În studiul realizat de Berle Încă În 1965, În economia americană, primele 500 de companii În ordinea mărimii aveau structuri de acționariat cuprinzând Între câteva mii și un milion de acționari. Agregarea acestora pentru a lua decizii executive era greoaie, În multe cazuri fiind chiar imposibilă. Procesul de atomizare al acționariatului continuă un trend ascendent cu fonduri de investiții ce reprezintă interesele unor investitori foarte dispersați. În Statele Unite, În același an, numărul
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
propriilor decizii asupra lui și a familiei sale, un actor colectiv cu sute sau mii de acționari și milioane de clienți gândește deopotrivă economic și politic. Decizia economică este o decizie politică ce favorizează interesele organizate mai degrabă decât rezultatul agregării deciziilor raționale a proprietarilor - antreprenori. Nu doar mărimea, spune Berle, este cauza acestei transformări, ci și influența opiniei publice prin intermediul statului, al societății civile, dar și al sistemului educațional ce furnizează acreditări și standarde de acțiune managerială. Nu În ultimul
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
și nu realități naturale rezultate din presiunea către eficiență și pragmatism. În fapt, conform acestei abordări, instituțiile modelează cognitiv indivizii astfel că, În cele din urmă ele sunt răspunzătoare de structurarea patternurilor de interacțiune și a cooperării sociale, și nu agregarea intereselor individuale așa cum asumă abordările economice realiste. Interesele sunt, la rândul lor, construcții ale societății raționale și eventuala divergență a acestora este mai mult o caracteristică sistemică decât una interindividuală. Agenții funcționează mai puțin ca actori independenți și mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
plasma pentru a forma urină. Fig. 2.4. Dezvoltarea sistemului colector renal și a nefronului (după Larsen, 1998) A. Bifurcarea continuă a mugurelui ureteral până în săptămâna 32 produce 1-3 milioane de tubi colectori. B fi F. Fiecare tub colector induce agregarea și condensarea mesenchimului renal și formarea unei bonete de țesut metanefretic care se diferențiază într-o veziculă. Aceasta va genera capsula Bowman, tubii contorți și ansa Henle. Aceste celule epiteliale au un fenotip foarte diferit de epiteliul restului tubului nefronului
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
factorul de creștere HGF/SH. Un rol important în formarea mugurelui ureteral îl are și gena PAX2, care codifică sinteza unui factor de transcripție, implicat în reglarea altor gene (7). Inducția celulelor stem metanefretice de către mugurele ureteral produce recrutarea și agregarea lor în unități excretorii renale. Inducția mesenchimului metanefretic este permisivă și nu instructivă, deoarece mesonefrosul este predeterminat să formeze numai tubuli renali. Factorii inductori emanați de mugurele ureteral nu sunt cunoscuți; ar putea fi reprezentați de proteina wnt-1. Celulele induse
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
formeze numai tubuli renali. Factorii inductori emanați de mugurele ureteral nu sunt cunoscuți; ar putea fi reprezentați de proteina wnt-1. Celulele induse ale metanefrosului produc diferiți factori de creștere (GDNF, HGF, EGF, NGF, FGF). în această perioadă de recrutare și agregare a celulelor stem metanefretice acționează și genele PAX-2 și PAX-8, care produc un factor de transcripție important pentru reglarea altor gene implicate în stadiul precoce al tubulogenezei (proliferare rapidă și diferențierea epiteliului renal 8); mutația genei PAX-2 la șoareci inhibă
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
a celulelor stem metanefretice acționează și genele PAX-2 și PAX-8, care produc un factor de transcripție important pentru reglarea altor gene implicate în stadiul precoce al tubulogenezei (proliferare rapidă și diferențierea epiteliului renal 8); mutația genei PAX-2 la șoareci inhibă agregarea și conversia epitelială (ulterioară) a mesenchimului. Condensarea sau compactarea celulelor stem metanefretice (a doua etapă a diferențierii blastemului metanefric) în bonete de țesut metanefretic este reglată de FGF2, produs foarte probabil de mugurele ureteral (receptorii pentru FGF apar în celulele
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
cu o frecvență relativ egală, ambele sexe și se observă transmiterea tatăàfiu; persoanele cert sănătoase nu au copii bolnavi. în anamneza familială se va acorda o atenție specială identificării unor persoane cu ADPKD și anevrisme intracraniene, deoarece există cert o agregare familială particulară a celor două manifestări ale bolii; în aceste familii, anevrismele se pot regăsi la 10-15% din bolnavii cu ADPKD și, uneori, ruperea lor poate fi manifestarea majoră de debut sau o complicație precoce. De asemenea, se vor avea
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
de colonii compacte de celule poligonale (care pot să apară ca structuri en-dome) și coexistența cu fibroblastele; nu s-a evidențiat însă edificarea de chiști. Dacă însă celulele renale sunt aplicate pe plăci cu agaroză, ele încep imediat procesul de agregare/asamblare și, ulterior, dezvoltarea unor sfere chistice, stabile geometric; apariția chiștilor se face în 18-24 ore, iar un chist conține în jur de 50 de celule (la care se ajunge pornind de la o celulă individualizată sau de la agregate mici, cu
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]