3,926 matches
-
domină scena internațională 3. Pentru ca securitatea colectivă să opereze ca un instrument de prevenire a războiului, trebuie îndeplinite trei precondiții: 1) sistemul colectiv trebuie să fie capabil să genereze în orice moment o putere atât de covârșitoare împotriva unui potențial agresor sau a unei coaliții de agresori, încât aceștia să nu îndrăznească niciodată să conteste ordinea instituită prin respectivul sistem colectiv; 2) cel puțin acele state a căror forță combinată ar îndeplini cerințele de la 1) trebuie să împărtășească o concepție similară
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
colectivă să opereze ca un instrument de prevenire a războiului, trebuie îndeplinite trei precondiții: 1) sistemul colectiv trebuie să fie capabil să genereze în orice moment o putere atât de covârșitoare împotriva unui potențial agresor sau a unei coaliții de agresori, încât aceștia să nu îndrăznească niciodată să conteste ordinea instituită prin respectivul sistem colectiv; 2) cel puțin acele state a căror forță combinată ar îndeplini cerințele de la 1) trebuie să împărtășească o concepție similară despre securitatea pe care sunt chemate
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
ale războiului, nici un stat nu este suficient de puternic pentru a înfrunta cu șanse de izbândă o coaliție formată din toate celelalte state. Însă este extrem de improbabil ca într-o situație reală un singur stat să se regăsească în poziția agresorului. Aproape întotdeauna o coaliție de state se va opune activ ordinii pe care securitatea colectivă încearcă s-o apere, fiind susținută de o serie de alte state. Motivația acestei situații poate fi găsită în natura ordinii pe care o apără
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
le permiteau să o facă. Ar fi ele dispuse să fie din nou campionii securității colective dacă mâine Indonezia ar cădea victimă agresiunii sau dacă Chile ori Egipt ar fi atacate? Ce ar face Statele Unite și Națiunile Unite dacă doi agresori diferiți ar ataca în același timp? S-ar opune ambilor agresori fără să ia în calcul interesele implicate și puterea pe care o au la dispoziție sau ar refuza să încalce principiile securității colective și ar ataca un singur agresor
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
din nou campionii securității colective dacă mâine Indonezia ar cădea victimă agresiunii sau dacă Chile ori Egipt ar fi atacate? Ce ar face Statele Unite și Națiunile Unite dacă doi agresori diferiți ar ataca în același timp? S-ar opune ambilor agresori fără să ia în calcul interesele implicate și puterea pe care o au la dispoziție sau ar refuza să încalce principiile securității colective și ar ataca un singur agresor: pe cel mai periculos sau pe cel mai ușor de oprit
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
agresori diferiți ar ataca în același timp? S-ar opune ambilor agresori fără să ia în calcul interesele implicate și puterea pe care o au la dispoziție sau ar refuza să încalce principiile securității colective și ar ataca un singur agresor: pe cel mai periculos sau pe cel mai ușor de oprit? și, dacă mâine Coreea de Sud ar inversa jocul și ar comite un act de agresiune împotriva Coreei de Nord și a Chinei, ar lupta Statele Unite și Națiunile Unite împotriva Coreei de Sud
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
de întrebare. Totuși, în conformitate cu principiile securității colective, răspunsul ar trebui să fie un da hotărât. Aceste principii reclamă măsuri colective împotriva agresiunii, indiferent de circumstanțele de putere și de interes. Principiile politicii externe reclamă însă diferențierea tipurilor de agresiune și agresori în funcție de circumstanțele puterii și ale interesului. Idealul securității colective urmărește contracararea tuturor agresiunilor abstracte; politica externă poate opera numai împotriva unui agresor concret. Singura întrebare căreia securitatea colectivă îi poate răspunde este „Cine a comis agresiunea?”. Politica externă nu poate
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
indiferent de circumstanțele de putere și de interes. Principiile politicii externe reclamă însă diferențierea tipurilor de agresiune și agresori în funcție de circumstanțele puterii și ale interesului. Idealul securității colective urmărește contracararea tuturor agresiunilor abstracte; politica externă poate opera numai împotriva unui agresor concret. Singura întrebare căreia securitatea colectivă îi poate răspunde este „Cine a comis agresiunea?”. Politica externă nu poate să nu întrebe „Ce interes am în a mă opune acestui agresor și ce putere pot să folosesc în acest scop?”. Securitatea
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
tuturor agresiunilor abstracte; politica externă poate opera numai împotriva unui agresor concret. Singura întrebare căreia securitatea colectivă îi poate răspunde este „Cine a comis agresiunea?”. Politica externă nu poate să nu întrebe „Ce interes am în a mă opune acestui agresor și ce putere pot să folosesc în acest scop?”. Securitatea colectivă poate avea succes numai dacă presupunem că toate sau aproape toate statele vor fi dispuse să apere statu-quoul, amenințat prin atacul împotriva unui stat anume, chiar cu riscul declanșării
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
învecinate. Astfel, cazul securității colective versus Italia a fost de fapt cazul Marii Britanii și al Franței versus Italia. În aceste condiții, exista o mare diferență față de condiția ideală, care cerea concentrarea unei puteri covârșitoare, în așa fel încât nici un potențial agresor să nu poată constitui o amenințare. Este, desigur, adevărat că puterea combinată a Marii Britanii și a Franței ar fi fost suficientă pentru a distruge Italia. Însă Marea Britanie și Franța nu erau numai membre ale sistemului de securitate colectivă al Ligii
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
cu mai mult decât o forță simbolică. Coreea de Sud, țara cea mai interesată de soluționarea conflictului, și Statele Unite au contribuit cu aproximativ 90% dintre forțele armate care au luptat în Coreea. Pe parcursul războiului, o mare putere, China, s-a aliat cu agresorul și a participat activ la agresiune. Alți membri ai Națiunilor Unite care aveau putere militară, precum Argentina, Brazilia, Cehoslovacia, India, Mexicul și Polonia, au rămas neutri, neasumându-și un rol activ în susținerea militară a nici uneia dintre părți. Astfel, realitatea
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
ideale care dominau înainte de intervenția Chinei. Însă intervenția acesteia a transformat complet datele războiului din Coreea. Până atunci, războiul putea fi considerat un război care viza protejarea securității colective sau o acțiune polițienească, în virtutea forței militare covârșitoare care se opunea agresorului. Odată cu intervenția Chinei, s-a ajuns la un război tradițional, în care s-au înfruntat forțele aproximativ egale a două coaliții. Chiar dacă nu se ajunsese la o conflagrație mondială, dacă până atunci Coreea de Sud ar fi putut să înfrângă Coreea de Nord cu ajutorul
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
ajunsese la o conflagrație mondială, dacă până atunci Coreea de Sud ar fi putut să înfrângă Coreea de Nord cu ajutorul forțelor Națiunilor Unite, după acest moment nu mai exista posibilitatea triumfului fără echivoc al vreuneia dintre părți. Odată ce o mare putere s-a alăturat agresorului, numai un efort de securitate colectivă care să echivaleze cu magnitudinea agresiunii - adică un război total împotriva unei mari puteri - ar fi putut să ducă la înfrângerea agresorilor. Pe scurt, securitatea colectivă, concepută ca un instrument pentru protejarea prin mijloace
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
echivoc al vreuneia dintre părți. Odată ce o mare putere s-a alăturat agresorului, numai un efort de securitate colectivă care să echivaleze cu magnitudinea agresiunii - adică un război total împotriva unei mari puteri - ar fi putut să ducă la înfrângerea agresorilor. Pe scurt, securitatea colectivă, concepută ca un instrument pentru protejarea prin mijloace pașnice a statu-quoului, își trădează misiunea și devine un instrument pentru un război total dacă agresorul este o mare putere. Războiul din Coreea nu a testat în totalitate
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
total împotriva unei mari puteri - ar fi putut să ducă la înfrângerea agresorilor. Pe scurt, securitatea colectivă, concepută ca un instrument pentru protejarea prin mijloace pașnice a statu-quoului, își trădează misiunea și devine un instrument pentru un război total dacă agresorul este o mare putere. Războiul din Coreea nu a testat în totalitate rezistența securității colective în fața acestui paradox, deoarece interesele marilor puteri implicate au limitat războiul la Peninsula Coreeană. China a intervenit împotriva avansării trupelor Națiunilor Unite în Coreea de Nord din
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
în practică în condițiile politice ale lumii contemporane. O forță de poliție internaționalătc "O forță de poliție internațională" Ideea unei forțe de poliție internaționale reprezintă un pas în plus față de securitatea colectivă, în sensul că aplicarea coerciției colective împotriva unui agresor real sau potențial nu mai este controlată de statele naționale. Poliția internațională ar putea opera sub comanda unei agenții internaționale care ar decide când și cum s-o folosească. Nici o forță de poliție de acest tip nu a existat vreodată
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
multor puteri, mari și mici, împotriva agresiunii, reală sau potențială, indiferent de sursa ei. În conformitate cu Carta, Națiunile Unite urmau să constituie o armă împotriva agresiunii prezumtive - orice agresiune, oriunde. Având în vedere interesul politic, au devenit o armă împotriva anumitor agresori individuali, identificați după faptele lor. Astfel, în martie 1953, când delegatul rus la Adunarea Generală, în timpul unei discuții pe marginea raportului Comitetului pentru măsuri colective, a declarat că rezoluția „Uniți pentru menținerea păcii” și întreaga activitate a comitetului erau un
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
dat această funcție și a stânjenelii Adunării Generale, care trebuia să acționeze, dar nu putea să o facă. Când secretarul general Kurt Waldheim a încercat să se implice în eliberarea ostaticilor din Iran, s-a izbit mai întâi de ostilitatea agresorilor și mai apoi de criticile venite din partea americanilor la adresa eșecului său. Un îndemn la acțiune adresat Adunării Generale constituie un semn de disperare a marilor puteri în fața neputinței de a rezolva între ele probleme care, atât timp cât rămân nerezolvate, poartă cu
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
presupunem că nu există o autoritate centrală de la care statul amenințat să poată cere ajutor, statele vor avea și mai multe motive să se teamă unele de celelalte. Mai mult, cu excepția interesului terților, nu există alt mecanism de pedepsire a agresorului. Deoarece este atât de greu de descurajat potențialii atacatori, statele au motive justificate să se pregătească de război. Consecințele posibile ale faptului de a cădea victimă agresiunii ilustrează în continuare de ce teama este o forță importantă în politica mondială. Statele
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
ele caută ocazii de a profita unul de celălalt, ci încearcă și să se asigure că alte state nu profită de ele18. Cu alte cuvinte, statele sunt atât ofensive, cât și defensive. Ele însele iau în calcul cuceririle și contrabalansează agresorii; acest lucru conduce inevitabil la o lume caracterizată printr-o competiție constantă pentru securitate, în care oricând este posibil să se declanșeze un război. Definită ca o stare de liniște sau de înțelegere reciprocă, pacea nu are șanse să se
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
căreia statele sunt actori interesați. Securitatea colectivă se confruntă direct cu problema modalităților de prevenire a războiului. Teoria pornește de la presupunerea că forța va juca un rol important în politica mondială și că statele trebuie să se protejeze împotriva potențialilor agresori. Amenințarea conflictului poate fi însă mult redusă criticând gândirea realistă despre state și punând în loc trei norme antirealiste. Mai întâi, statele ar trebui să respingă ideea utilizării forței pentru a schimba statu-quoul. În al doilea rând, pentru a face față
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
îl declanșează, statele responsabile nu trebuie să se comporte în funcție de propriul interes îngust. Mai curând, ele trebuie să reziste tentației de a reacționa în orice mod care le-ar maximiza câștigurile individuale și să se coalizeze automat pentru a confrunta agresorul cu amenințarea unei forțe copleșitoare. În al treilea rând, statele trebuie să aibă încredere că și celelalte vor renunța într-adevăr la agresiune. Trebuie să creadă și că alte state le vor ajuta dacă vor ajunge ținta agresiunii. Teoria critică
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
și un al doilea motiv pentru care nu este probabil ca statele să aibă încredere într-un sistem de securitate colectivă: acesta are o serie de cerințe ridicate - am numărat nouă - ce vor bloca probabil eforturile de a confrunta un agresor cu o putere preponderentă. După cum remarca Claude, aceasta „presupune îndeplinirea unei rețele de condiții extraordinar de complexe”49. Întâi, pentru a funcționa, statele trebuie să distingă clar între agresor și victimă și apoi să acționeze împotriva agresorului. Totuși, într-o
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
numărat nouă - ce vor bloca probabil eforturile de a confrunta un agresor cu o putere preponderentă. După cum remarca Claude, aceasta „presupune îndeplinirea unei rețele de condiții extraordinar de complexe”49. Întâi, pentru a funcționa, statele trebuie să distingă clar între agresor și victimă și apoi să acționeze împotriva agresorului. Totuși, într-o criză este uneori greu de stabilit cine încalcă legea și cine este victima 50. Încă au loc discuții aprinse despre care dintre marile puteri europene sunt responsabile pentru declanșarea
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
a confrunta un agresor cu o putere preponderentă. După cum remarca Claude, aceasta „presupune îndeplinirea unei rețele de condiții extraordinar de complexe”49. Întâi, pentru a funcționa, statele trebuie să distingă clar între agresor și victimă și apoi să acționeze împotriva agresorului. Totuși, într-o criză este uneori greu de stabilit cine încalcă legea și cine este victima 50. Încă au loc discuții aprinse despre care dintre marile puteri europene sunt responsabile pentru declanșarea primului război mondial, dacă a existat vreun vinovat
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]