9,537 matches
-
aciuat prin ungherele sufletelor din ce în ce mai goale ne ademenește cu amorțeala-i vicleană. „Albastru-ndoliat”, scria Adrian Păunescu la înălțarea la cer a genialului pictor Sabin Bălașa, și el, iată, intrat în conul de umbră al uitării contemporanilor: „... În deficitul de albastru/ Al unei lumi cu pumnii strânși,/ Era nevoie de seninul,/ Cu mări, cu nimfe și cu mânji.// Era albastrul dinspre dangăt,/ Când bate clopotul în cer,/ Era accentul trist al mării,/ Când marile corăbii pier.// Era lumina din privirea/ Discipolului
DOR DE ALBASTRU..., ARTICOL DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 921 din 09 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343511_a_344840]
-
la cer a genialului pictor Sabin Bălașa, și el, iată, intrat în conul de umbră al uitării contemporanilor: „... În deficitul de albastru/ Al unei lumi cu pumnii strânși,/ Era nevoie de seninul,/ Cu mări, cu nimfe și cu mânji.// Era albastrul dinspre dangăt,/ Când bate clopotul în cer,/ Era accentul trist al mării,/ Când marile corăbii pier.// Era lumina din privirea/ Discipolului muribund,/ Când moare-n temniță profetul/ Și ceilalți faptul îl ascund.// ...// Ne-am săturat de-atâta noapte/ Și ni
DOR DE ALBASTRU..., ARTICOL DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 921 din 09 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343511_a_344840]
-
trist al mării,/ Când marile corăbii pier.// Era lumina din privirea/ Discipolului muribund,/ Când moare-n temniță profetul/ Și ceilalți faptul îl ascund.// ...// Ne-am săturat de-atâta noapte/ Și ni se face dor de zi,/ Să-nsămânțăm în noi albastrul,/ Spre-a nici nu mai putea muri.// ...// Și-n toată negura murdară,/ Ca-ntr-un reînviat pariu,/ Ce ochi albaștri are cerul,/ Ca semn că Dumnezeu e viu.// Sunt răstigniți aceiași îngeri/ Între femeie și bărbat,/ În veac de promiscuitate
DOR DE ALBASTRU..., ARTICOL DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 921 din 09 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343511_a_344840]
-
nici nu mai putea muri.// ...// Și-n toată negura murdară,/ Ca-ntr-un reînviat pariu,/ Ce ochi albaștri are cerul,/ Ca semn că Dumnezeu e viu.// Sunt răstigniți aceiași îngeri/ Între femeie și bărbat,/ În veac de promiscuitate/ Și de albastru-ndoliat.” Și totuși... „există iubire/ Și totuși există blestem”... Cel „vinovat de iubire” este condamnat la... „Iubire silnică pe viață”. A lui, a mea, a noastră...: „...Eu o iubesc. Vitralii de cenușă,/ Spre a ne despărți, se-ntemeiază,/ Și cheia
DOR DE ALBASTRU..., ARTICOL DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 921 din 09 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343511_a_344840]
-
Leru-i ler/ Fără noi”. Vor trece ani și ani, și alte generații vor încărunți, dar niciodată tâmplele superbei Poezii a lui Adrian Păunescu. „Dor ne e de dumneavoastră/ Ca unui zid de-o fereastră...” MARIANA CRISTESCU Referință Bibliografică: Dor de albastru..., articol de Mariana Cristescu / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 921, Anul III, 09 iulie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Al Florin Țene : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
DOR DE ALBASTRU..., ARTICOL DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 921 din 09 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343511_a_344840]
-
Articolele Autorului Când nopțile îmi sfâșiau visele deschideam aripile spre ieri și te vedeam cum îmi aduceai primăveri în brațe și mă împleteai în iedera verilor nici un cântec nu suspina nici macii nu-și mai închideau corola doar legănarea dansului albastru ne atingea obrajii și cântecul lebedei mai aștepta o poveste -stii de ce se ascund șoaptele de dor în spatele stelelor- m-ai întrebat fără să aștepți răspuns și mi-ai strecurat sub piele scâncetul ultimei ploi din toamnă cu poveri de
CÂND NOPŢILE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 641 din 02 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343521_a_344850]
-
mi-o mănâncă; suie din piatră și stâncă cireșul cu gânduri și vine grifonul și mi-l mănâncă; pești de argint și de aur fulgeră-n râul din mine ca o iubire, ca o patimă-adâncă ori ca un dor de albastru și vine grifonul și le mănâncă. Singur, de tăcere-argintat strig, copac singuratic sub lună: Grifonule, fugi și nu mă mânca! dar numai ecoul târziu îmi răspunde: Grifonul, grifonul e-n inima ta! TESTAMENTUL IMAGINAR AL OSTAȘULUI Din propria-mi armură
OBSESIA PĂSĂRII (POEME) de FLORENTIN POPESCU în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344023_a_345352]
-
pe plajă pitoreasca de la Bogmalo unde se află hotelul Park Plaza, nu pot să nu-mi aduc aminte de camerele moderne, spațioase și curate cu balcoane toate poziționate spre mare de unde seară puteai admira crepusculul ce trasforma culoarea mării din albastru în portocaliu, cerul fiind străbătut de luminile avionelor civile și militare ale aeroportului din Dabolim aflat la 4 Km pe un platou deasupra pădurii dese de palmieri înalți. Nicăieri că aici nu vezi apele de smarald ale mării ce umplu
GOA de DAN ZAMFIRACHE în ediţia nr. 1715 din 11 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343986_a_345315]
-
pagina unde poeta martoră la freamătul mării, admira cum pescărușii pluteau deasupra valurilor în zborul lor neliniștit. Sărută marea-n dans sălbatic țărmul Sărută marea-n dans sălbatic țărmul Cu spuma-i albă-n sidefiu de perle Iar falduri de albastru-și sapă drumul Spre-abis, în murmur de iubiri eterne. Se scutur' pescăruși deasupra-i, tandri, Cu-aripi de îngeri însetați de zări, Plutind ușor, c-un gest de copilandri, Văzduhul sărutând rostesc chemări. În care țipă doruri ce-au fost
ROMAN (CAP. LECTIA DE ECHITATIE ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 611 din 02 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343898_a_345227]
-
pe plajă pitoreasca de la Bogmalo unde se află hotelul Park Plaza, nu pot să nu-mi aduc aminte de camerele moderne, spațioase și curate, cu balcoane, toate poziționate spre mare, de unde seară puteai admira crepusculul ce trasforma culoarea mării din albastru în portocaliu, cerul fiind străbătut de luminile avionelor civile și militare ale aeroportului din Dabolim aflat la 4 Km, pe un platou deasupra pădurii dese de palmieri înalți. Nicăieri că aici nu vezi apele de smarald ale mării ce umplu
PARTEA II-A de DAN ZAMFIRACHE în ediţia nr. 1698 din 25 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343980_a_345309]
-
Versuri > Ipostaze > M-AM TREZIT ÎN ACEASTĂ DIMINEAȚĂ PLIN DE BLUES Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 1531 din 11 martie 2015 Toate Articolele Autorului Atâtea secunde se rup în petale, cânt floare de dor, un cânt de pe mare, albastrul se scurge din nor sau destin viața-i frumoasă, noi o facem chin. Ah, pentru ce și poate, ah, dorul se luptă în toate, a trăi în stranie ticăloșie noi ticluim a fi doar mândrie. Pe obraji am scurs stropi
M-AM TREZIT ÎN ACEASTĂ DIMINEAȚĂ PLIN DE BLUES de PETRU JIPA în ediţia nr. 1531 din 11 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344111_a_345440]
-
înălțimi inegalabilul răsărit, cu imagini spectaculare a munților din jur, scăldați de un soare imens, în culori deosebite și dacă este timp senin avem vizibilitate până la golful Aqaba și coastele Arabiei Saudite. Până la cele două biserici se trece prin deșertul ”albastru” nume luat în 1980-81 în urmă pictării stâncilor canionului cu vopsea albastră de către un artist belgian, Jean Verame, cu permisiunea președintelui Sadat, celebrând prin această pacea de la Nuweiba încheiată cu Israel. Turcia cu parfumul ei oriental, cu locuri amintind de
EGIPTEANCA de DAN ZAMFIRACHE în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343978_a_345307]
-
o floare sămânța vieții în sânge o aripă în planare de zbor în cerc pe cer prinsă în curenți de gânduri mireasmă în eter sau adierea aceea de șoaptă la ureche bătaie în geam cu picuri de vreme înscrisă-în stihuri albastru de zăpadă înghețată pe văi cu lună plină ghiveci într-o gradină a sufletului tău citește-mă când voi fi doar o carte cu o poveste scrisă de-un vânt de libertate să-mi fii măcar tu gândul ce-mi
NEÂMPLINIRE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1531 din 11 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344112_a_345441]
-
în: Ediția nr. 1531 din 11 martie 2015 Toate Articolele Autorului Parfum de floare și culoare, Petale zeci am strâns pe rând, Dorind ca-n zi de sărbătoare, Să îți văd chipul surâzând, Să te îmbrac mamă, cu ele , Cu-albastrul de "nu mă uita" Și să îți spun de toate cele, Cât prețuiești în viața mea, Privesc măicuță pe-ndelete Fotografii ce-n ramă stau, Îngălbenite, pe-un perete... Timpu-napoi nu pot să-l dau! Mă mustru pentru anii-n care
PENTRU TINE MAMĂ! de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1531 din 11 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344105_a_345434]
-
un lift în numai un minut, si ne aflăm la 320 de metri deasupa solului! Mai exista o terasă la etajul 102 care ofera imagini splendide. Noaptea e luminat în culorile sărbătorilor naționale: Sfanțul Valentin - roșu, Sfanțul Patrick - verde, ONU - albastru și alb, Thanksgiving - roșu și galben, Christmas - roșu și verde. Din oricare terasă te-ai află ți se înfățișează imagini spectaculare, spre vest se pot vedea Penn Plaza, Madison Square Garden, portavionul Enterprid din al II-lea război mondial care
NEW YORK de DAN ZAMFIRACHE în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343990_a_345319]
-
unor ace adânca oglindă. Câte unul mai lătișor era lucit cu soare de vreo rază mai leneșă, pedepsitoare, șugubeață. Se bucură grozav de-așa priveliște, ce mai! Ridicând ochii spre cer, descoperi în zare rotocoale de fum cățărându-se pe albastrul minunat către Tării. Sunt semne de viață! Adevărate semne! Mă fericesc, deci trăiesc! Și iar îi sună rugător vocea din vis a fratelui său... Atunci, două rânduri de lacrimi cât bobul de orz îi arseră obrajii ofiliți de lungul șir
PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344139_a_345468]
-
deja pereții-s plini de scorojeală deja vi s-a uscat - în fruct - putința! ...poruncă-a dat Satanei - Blândul Hrist să-și înceteze jocul - crud și trist! *** MUSTRAREA DOMNULUI verdele plin al grădinilor - precum buzele tinere - mereu dornice de sărut albastrul sever al cerului - ca să nu se facă seacă destrăbălare - trimite peste gata de învăpăiere - frunzele Grădinii - o boare - subtil mustrătoare: „ați jurat - să-l așteptați - curat - pe Mire! - altfel unde și din ce va fi Rodul?” ...dar îngerii-păsări - curteni clevetitori
SOLUTIA de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 149 din 29 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344167_a_345496]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > BUCURIE SFÂNTA Autor: Georgeta Giurea Publicat în: Ediția nr. 2276 din 25 martie 2017 Toate Articolele Autorului E primăvara iarăși - și , e soare . Sub colț de-albastru - verzile coline ... Și sufletul , parcă , a prins culoare Și , parcă , încăperile - i sunt pline ! Din somnul tainic , muguru - și desface Întâia frunză - ntinsa spre lumină , Iar florile - n cireși , cu gând de pace , Își risipesc culoarea lor divină . Pletoase sălcii
BUCURIE SFÂNTA de GEORGETA GIUREA în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/344222_a_345551]
-
Iar inimile femeiești Thai le jiuvlikane ile Prea înfocat ne îndrăgesc Sobut yaganes amen chailioven Și iar degrabă ne urăsc. Thai sigunes amen nakamen. De-aceasta tu să nu te miri, Kadalatar țuț te na chudis. Că uită-te-n albastrul cer Ka dikh and'o nilo tarpe Prin nouri lu' cum plutește Mashkar badala sar urel Ea tuturor împărtășește Voi savorengă hulavkărel A sa lumină mângâioasa, Pesko vudud kovlikano, Dintr-un oraș intra în alt, Yekhe dizestar del andre avreste
ȚIGANII DE PUȘKIN TRADUS ÎN LIMBA ROMANI/ ROMII ÎN LIRICA LUMII/ IMN CĂTRE AGNI DIN RIG-VEDA de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344152_a_345481]
-
simțise împunsăturile piciorușelor. "Ciocârlie, lie, Dragă ciocârlie, Îmi dărui tu mie, O fată frumoasă, Cu voce măiastră, Care să îmi cânte Și viața să-mi încânte"? își înălță Natalia ruga spre punctulețul ce doar se distingea cât un bondar, pe albastrul văzduhului. Poate Sfântul Duh îi va asculta rugă și-i va dărui o fată, așa cum și-ar dori ea să fie, adică veselă, plină de viață, frumoasă ca o cadră, iar vocea-i s-o compare ca o tânguire a
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343100_a_344429]
-
-A netezi tencuiala, betonul sau asfaltul cu drișca, o bucată de scândură cu un mâner de care o mânuiește meseriașul. N.A.] cu același amestec din lut și pleavă și la urmă date cu var alb amestecat cu puțină sineală[ - Oxid albastru ce se amesteca în var sau apă pentru a-i da o tentă azurie atât la var cât și rufelor după spălare.], însă mai târziu când au avut bani, părinții au dărâmat-o și au construit una din teracotă în
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343113_a_344442]
-
băut atârnată de un cârlig din fier bătut în grinda tavanului. Acoperișul podului deasupra polatrei era din bârne din lemn și scânduri bătute pe deasupra, apoi în pod lipite cu același amestec de pământ. Pe interiorul polatrei scândura era vopsită cu albastru. Tata făcuse rost de o chiuvetă mică din fontă nu știu de pe unde, căruia îi făcuse o scurgere prin peretele casei, direct afară. În ea ne spălam pe ochi dimineața sau mama spăla vasele folosite. Aceasta era amplasată între găleata
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343113_a_344442]
-
să tacă, leag-o în lanțuri și arunc-o la câini! Cântă-mi de soare, nu de obsesii, vorbește-mi de ceruri, nu de concesii, Alină-mă, Doamne, și fă să nu mă mai doară nici roșul din verde, nici indigo-u-n albastru. Nisipul se scurge rotund în palmele mele, iar urmele nu-și mai găsesc adâncimea în lumea pătrată din noi. Urmele mele acoperite-s de ploi, înecate-n băltoace, o mie de vânturi îmi râd hohotind din toate patru zările, obsesiv
LA TINE MĂ ÎNTORC CU SPIRITUL FÂȘII de LIUBA BOTEZATU în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343159_a_344488]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > CÂND DEPĂRTĂRILE Autor: Antonella Mocanu Publicat în: Ediția nr. 1456 din 26 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Când depărtările se vor pierde în verde albastru de cer să-ți amintești de mine ca de lacrima zorilor ca de o rază de soare - o aripă de fluture ce îți atinge ușor umărul mai aproape de inima ta cu o secundă, o infinită secundă. Când depărtările îți vor
CÂND DEPĂRTĂRILE de ANTONELLA MOCANU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343220_a_344549]
-
pentru prima oara l-am analizat pe soldatul Emanuel Enaru, era santinela la postul numărul unu la poarta unității. Era de înălțime mijlocie însă ceea ce impresiona la el era față și în special ochii să-i albaștrii, o nuanță de albastru deschisă, de o culoare ce uneori parcă o surprinzi pe cer, fruntea înaltă, fata frumos construită inspiră un spirit de altruism, de omenie că un tablou al oamenilor de treabă. Bine înțeles că toată această descriere nu se bazează doar
PORTRETUL UNUI SOLDAT de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 641 din 02 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343525_a_344854]