KorAP: Find »[drukola/base=aliat & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...90 91 92 ...456 >

11,393 matches

Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823

diferențele de esență confesională dintre cele două popoare 24. În surse străine (Thietmar de Merseburg, Otto de Freising) și, în mod curios, chiar locale, cehilor le-au fost atribuite trăsături detestabile - sălbatici, cruzi și prădalnici. Devastările la care cavalerii bohemi, aliații lui Friedrich I Barbarossa, au supus orașul Milano în anul 1158, întăreau elitele europene în această opinie 25. În pofida faptului că principii din Cehia recunoscuseră de timpuriu și incontestabil supremația regatului Franc de Răsărit, apoi a Imperiului German, cele două

[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
mai înverșunați dușmani ai polonezilor, iar pentru Cosma de Praga - polonezii. Ideea de comuniune slavă ancestrală, mult vehiculată în istoriografia din anii comunismului, lipsește cu desăvârșire din scrierile acestei perioade. Cărturarul ceh afirma că principele polon Mieszko I (960-992), altminteri, aliat al Přemyslizilor pe parcursul întregii sale domnii, cu excepția ultimilor ani, a fost un om perfid cum n-a existat altul pe lume - el a acaparat Cracovia prin vicleșug și i-a omorât pe toți cehii găsiți în oraș29. Animozitățile și-au

[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
IX1, p. 513; raportul său către doge, din 1 iulie 1713. • Ibidem, p. 529; raportul său, din 20 decembrie 1713, către dogele Veneției. voiau rege, dar, pentru a reuși să-și recapete tronul pierdut în favoarea lui August al II-lea, aliatul lui Petru I, avea nevoie de o demonstrație de forță din partea otomanilor, sugerându-le să înainteze către Hotin, adică spre granița cu Polonia. Ceea ce turcii au și făcut, dar au descoperit foarte repede că, în realitate, asigurările date de fostul

[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
puternicei sale personalități. „Mândrul și urâtul dușman suedez“, cum îl caracteriza domnul Țării Românești, Constantin Brâncoveanu, binemeritase, după convingerea acestuia, umilitoarea înfrângere de la Poltava 26. Tot el era considerat a fiind cauza tuturor exceselor comise de soldații săi și de aliații lui în Moldova. Pentru cronicarul Nicolae Muste, înfrângerea de la Poltava a constituit o pedeapsă divină, pentru că nu-și respectase cuvântul, dat rușilor, de a observa un armistițiu de trei zile, ci i-a atacat prin surprindere înainte de expirarea termenului. Rușii

[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
pe malul lacului Ialpug, ar fi fost una și aceeași cu cea veche, încât trasarea hotarului prin sudul localității, în conformitate cu prevederile tratatului, le-ar fi asigurat stăpânirea parțială a lacului și, prin aceasta, accesul la Dunăre. Or, tocmai acest lucru aliații au voit și reușit finalmente să-l prevină. În Ackerman, unde a zăbovit câteva săptămâni, Gordon observa, pe lângă asemănarea izbitoare cu orașele rusești, caracterul compozit al populației. Marea majoritate o formau evreii, lesne identificabili prin ținuta vestimentară și prin stricta

[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
austro-ungari vorbeau tot mai des despre iminența unui război care ar găsi România într-o stare de izolare. Dincolo de jocurile de culise, era o realitate faptul că intervențiile sub diverse forme ale Rusiei în Bulgaria sau Serbia (regele Milan devenise aliat al Vienei) provocau în rândul autorităților habsburgice o nervozitate nedisimulată la adresa guvernului țarist, fapt care se va observa și din intervenția făcută de la tribuna Parlamentului de ministrul de externe, contele Kalnoky 67. Pe lângă problema Dunării, care reprezenta o piedică în

[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
contele Kalnoky 67. Pe lângă problema Dunării, care reprezenta o piedică în direcția apropierii României de Austro-Ungaria, se adăuga în această perioadă și situația dificilă a românilor din Transilvania. Dincolo de alte motive tactice, guvernul habsburgic credea că transformarea României într-un aliat va reuși să estompeze din ecourile acțiunilor desfășurate de români în cadrul dublei monarhii. Motive de îngrijorare avea să aibă guvernul de la Viena încă din 12-14 mai 1881, când Conferința națională a românilor din Transilvania și Banat a prilejuit formularea unor

[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
îl vizita pe I.C. Brătianu la Pitești sau București (19 iulie 1881), pentru a discuta despre situația din Ardeal 72. Aparent contradictoriu, Brătianu încerca să găsească un echilibru între datoria sa de prim ministru al unei țări în căutarea unui aliat puternic și imposibilitatea ignorării existenței unei populații românești numeroase în afara granițelor sale. „Oricare ar fi sentimentele intime ce am păstra în inimile noastre, noi nu trebuie să manifestăm nici simpatii, nici ură vreunei puteri sau națiuni. Politica noastră, care trebuie

[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
țară, informații despre numeroasele argumente aduse de cei doi pentru ca România să facă parte din „liga păcii“97. Veșnica problemă a Dunării apare inevitabil și în timpul amintitelor discuții, Brătianu simțind însă că șeful guvernului german susținea în această privință interesele aliatului său. Abilitatea cancelarului german avea să fie evidentă și cu acest prilej. El amintea ca din întâmplare, în cadrul convorbirilor cu șeful guvernului român, de posibilitatea încheierii unei înțelegeri între Rusia și Austro-Ungaria. Chiar dacă Bismarck se va grăbi să declare apoi

[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
implica mai mult, Brătianu să nu se retragă, nemaigăsind la fel de atractivă alianța cu dubla monarhie. În privința menționării exprese a Rusiei ca posibil agresor, aceasta a fost scoasă în contra partidă cu asumarea de către România a obligației de a interveni în ajutorul aliatului său doar în cazul unui atac de la răsărit. În esență, tratatul rămânea același pentru că, indiferent de formula utilizată, tot despre un posibil atac din partea Rusiei era vorba 103. Noua formă a tratatului avea să fie acceptată rapid de către București, fapt

[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
discreția Marilor Puteri“25. Mai toți erau conștienți că deciziile se luau în urma unor forme de compromis între americani și sovietici. În această dispută, nu doar fixarea sediului Națiunilor Unite într-un oraș din SUA dar și numărul mare de aliați ai Occidentului, la ONU, dădeau impresia că vesticii sunt într-o permanentă ofensivă. Simțind această influență anglo-americană în interiorul Națiunilor Unite și fiind sensibilă la declarațiile acide venite din partea unor oficiali de la Washington, presa de la București avea propria opinie despre instituția

[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
să observăm că Turcia reduce semnificativ distanța geografică - prin relațiile economice și cele politice -, iar țările din Caucaz „vin tot mai aproape“ de Europa și, implicit, de România. Destrămarea Iugoslaviei are efecte multiple. Am pierdut un partener economic și un aliat (mai mult ipotetic, dar oricum nu un dușman). În același timp, am revenit la poziția dinaintea primului război mondial, când eram cea mai mare țară din sudestul Europei. Și dispariția Cehoslovaciei nu ne este favorabilă. Se pierde o bună tradiție

[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
italienilor și românilor 11; alții au încercat să dovedească francezilor că „nu pot avea mai fideli amici în contra germanilor decât pe maghiari“; alții îi informau pe italieni că guvernul de la Szeged, odată ajuns la putere, va fi cel mai credincios aliat al Italiei; Bethlen le spunea englezilor de la Viena că acordarea portului Fiume Ungariei va facilita comerțul maghiar cu Marea Britanie și va paraliza influența preponderentă a Franței în Iugoslavia; românilor li se oferea tovărășia de arme împotriva pericolului slav și • Ibidem

[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
chiar instituirea unei blocade împotriva statului român; în sfârșit, se relua chiar o discuție mai veche privitoare la apartenența României la tabăra Aliată 29. Deși românii au dezmințit imediat orice implicare a lor în lovitura de stat de la Budapesta 30, Aliații aveau nevoie de un „țap ispășitor“ pentru a prelua responsabilitatea aducerii la putere în Ungaria a unui guvern „reacționar“. Singura soluție prin care presa din Franța și Marea Britanie putea fi temperată era aceea prin care Consiliul Suprem își declara inocența

[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
își aduceau acuzații unul altuia, spulberând imaginea unui punct de vedere unic al românilor, atât de necesar în capitala ocupată a inamicului. Cei doi susțineau opțiuni diferite în privința mersului lucrurilor din Ungaria. Diamandy „ar fi dorit să forțeze mâna reprezentanților aliaților, care susțineau guvernul Friedrich, pentru a-l înlocui cu unul de stânga, de la care nădăjduia să obțină consimțământul relativ la unirea Transilvaniei cu România“73. În schimb, Erdelyi îl considera pe Diamandy ignorant în privința politicii ungurești; transilvăneanul era de părere că

[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
găsit dovezi îndestulătoare pentru a mă îngrijora prea tare“. Opinia lui Clerk era aceea că Friedrich „nu dorea să lase a-i scăpa ocazia de a-și asigura protecția Aliată și de a sublinia sprijinul pe care îl primea din partea Aliaților“. Clerk îl ruga pe Diamandy să dispună evitarea oricăror situații care i-ar fi permis lui Friedrich să tulbure apele, ceea ce autoritățile românești de la Budapesta au și făcut, răpindu-i primului-ministru maghiar posibilitatea de a „poza în victimă“ • Mihail Sturdza

[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
un interes deosebit al României față de proiectul de uniune cu Ungaria - extinderea influenței românești până la porțile Vienei, asigurarea graniței apusene a statului român, înclinarea balanței de putere în cadrul federației românomaghiare în favoarea românilor, punerea în surdină a revizionismului ungar, obținerea unui aliat pentru contracararea preponderenței slave din regiune, înlăturarea pericolului habsburgic etc. -, în realitate ar fi fost cvasi-imposibil pentru liderii români să accepte, la atât de puțin timp după înfăptuirea României Mari, intrarea într-o atât de riscantă combinație federativă. Pragmatismul lui

[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
germane. În acest context, obligațiile Poloniei față de România trebuiau stabilite exclusiv prin negocieri bilaterale, între București și Varșovia 71. Beck era de acord că România trebuia să fie sprijinită, dar considera că Polonia își îndeplinise obligațiile care îi reveneau ca aliat al statului român, cel puțin din punct de vedere militar. Marea Britanie, pe de altă parte, putea să ofere României sprijin economic ori de altă natură, astfel încât riscurile de a se crea un sistem de alianțe rigid în sud-estul Europei, susceptibil

[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
Dincolo de acestea, temerile lui Stere referitoare la pericolul rusesc erau întemeiate, fără ca el să cunoască atunci condițiile în care guvernele Angliei și Franței au acceptat pretențiile Rusiei de a anexa, la sfârșitul războiului, Constantinopolul și Strâmtorile, sub rezerva recunoașterii „drepturilor“ aliaților occidentali în Orientul Apropiat. La 21 noiembrie 1914, țarul Nicolae al II-lea îi precizase lui Maurice Paléologue planurile Rusiei, care conțineau, între altele, dominația la Constantinopol și Strâmtori. La intervenția ministrului Franței, Nicolae al II-lea a precizat că

[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
Plautia Papiria de civitate sociis danda din 89 î.H. și [lex Iulia Municipalis] Tabula Heracleensis din 45 î.H., care au dus la unificarea statutelor persoanelor, până atunci distincte 32; nu întâmplător, în Orientul elenofon cetățenii romani, latinii și aliații italici sunt adesea confundați sub numele de Rômaioi și Italikoi în inscripții grecești și de Italici în cele latinești 33. În epoca imperială, în condițiile deplasărilor diferitelor populații dintr-un colț în altul al statului roman prin fenomenul de colonizare

[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
logica absurdă a „necesității“ marxiste în istorie, de care tocmai ne-am delimitat. Logica explicației în istorie este infinit mai complexă, pentru a o reduce la simplificări de tip justificativ 19. Rezistența la modernizare a găsit în intelighenția românească un aliat nesperat. Societatea nu putea promova un model de modernizare integral românesc. În mod fatal, în România, la fel ca și în alte societăți întârziate, s-a recurs la adoptarea/imitarea modelului occidental. Adoptarea a reușit mai mult sau mai puțin

[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235

țărani, transformându-i În muncitori sau ucigându-i pur și simplu, și i-a redus pe muncitori la o masă de manevră docilă În mâna activiștilor. Războiul lui Bulă - căci război este - e Îndreptat Împotriva lumii politrucilor, securiștilor și a aliaților lor, voiți sau nevoiți. Pe de altă parte, contestația lui Bulă se Înscrie În tactica de tip Păcală: ea nu e o luptă eroică, cu arma În mână. Forțele aflate În conflict sunt prea inegale pentru așa ceva. Nu, Bulă contestă

Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga (2007) [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
Corola-publishinghouse/Science/286938_a_288267

evenimentele sau întâmplările timpului, încercând să impună respectarea principiilor dreptății sociale, criticând relele cauzate de politica inadecvată (în special de cea liberală) sau susținând, în momente deosebite, campanii care s-au dovedit a fi juste: intrarea în război de partea Aliaților (în 1916), împotrivirea la ascensiunea tot mai nocivă a extremei drepte și la aservirea țării intereselor Germaniei hitleriste (motiv care l-a determinat să părăsească România în perioada 1938-1945). În calitate de comentator teatral, a debutat la „Evenimentul” (Iași, 1890), dar a

FAGURE. In: Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/286938_a_288267]
Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471

neoficiali, pe care guvernul îi angajează pentru a executa activități de recrutare, depinde de mai mulți factori. În general, cei mai importanți sunt tipul de informații căutate și modalitățile avute la dispoziție în vederea obținerii acestora. În cazul Statelor Unite și al aliaților săi, în perioada Războiului Rece, acțiunea de recrutare de persoane care să acționeze împotriva Uniunii Sovietice s-a axat în principal pe intențiile conducerii sovietice, capacitățile militare naționale și eforturile depuse de serviciile de informații sovietice împotriva Occidentului. Acest aspect

Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt (2008) [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
să evite „agenții provocatori” sau agenții germani, britanicii nu au dorit să aibă de-a face cu Kolbe. Atunci, el l-a abordat pe Allen Dulles, șeful operațiunilor secrete americane din Elveția. Precaut, dar într-o măsură mai mică decât aliații britanici, americanii au lucrat cu Kolbe, care, în urma unor călătorii ulterioare la Berna, le-a furnizat peste 1.500 de documente secrete germane. Kolbe a fost probabil unul dintre cei mai mari spioni din perioada războiului în favoarea Statelor Unite 17. În afară de

Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt (2008) [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]