7,971 matches
-
pe tărâmurile oniricului, de vreme ce Poezia «se lasă să fie / visată în somn, / hrănindu-se numai cu legănarea / ciorchinilor de ochi / atârnând de nori.». Poezia are statutul unui androgin interstelar, obârșiile nașterii Poeziei sunt cosmice: Ea are articulații de păianjen / când alunecă-n tăcere pe suprafața sunetelor / și se ridică la stele, / cu sine împerechindu-se, / cu ea însăși îngreunându-se / ca să poată cădea înapoi, spre pământ. Odată născută în zonele stelar-cosmice, Poezia se hrănește acolo, cam cât „o viață“, «cu muzica
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
centrul-de-pământ“: Un soldat ținându-se cu mâinile / de marginea unui nor... / De bocancii lui, cu mâinile încleștate / se ține alt soldat. De bocancii lui / altul, apoi altul, apoi altul și altul, / și- așa până-n miezul pământului. // Eu mă las s-alunec pe șirul lor / ca pe-o frânghie, / și-alunecând, cataramele / centurilor lor îmi zgârie fața / Și-alunecând, îmi zgârie pieptul / și-alunecând, alunecând, îmi sfâșie / fâșii de carne, / și-alunecând, alunecând rămâne din mine / numai scheletul. // Când în sfârșit ajung
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
unui nor... / De bocancii lui, cu mâinile încleștate / se ține alt soldat. De bocancii lui / altul, apoi altul, apoi altul și altul, / și- așa până-n miezul pământului. // Eu mă las s-alunec pe șirul lor / ca pe-o frânghie, / și-alunecând, cataramele / centurilor lor îmi zgârie fața / Și-alunecând, îmi zgârie pieptul / și-alunecând, alunecând, îmi sfâșie / fâșii de carne, / și-alunecând, alunecând rămâne din mine / numai scheletul. // Când în sfârșit ajung, mă-ntind cu tâmpla / pe o piatră. / În timp ce dorm
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
se ține alt soldat. De bocancii lui / altul, apoi altul, apoi altul și altul, / și- așa până-n miezul pământului. // Eu mă las s-alunec pe șirul lor / ca pe-o frânghie, / și-alunecând, cataramele / centurilor lor îmi zgârie fața / Și-alunecând, îmi zgârie pieptul / și-alunecând, alunecând, îmi sfâșie / fâșii de carne, / și-alunecând, alunecând rămâne din mine / numai scheletul. // Când în sfârșit ajung, mă-ntind cu tâmpla / pe o piatră. / În timp ce dorm, fâșiile smulse / se-ntorc de sus și mă
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
bocancii lui / altul, apoi altul, apoi altul și altul, / și- așa până-n miezul pământului. // Eu mă las s-alunec pe șirul lor / ca pe-o frânghie, / și-alunecând, cataramele / centurilor lor îmi zgârie fața / Și-alunecând, îmi zgârie pieptul / și-alunecând, alunecând, îmi sfâșie / fâșii de carne, / și-alunecând, alunecând rămâne din mine / numai scheletul. // Când în sfârșit ajung, mă-ntind cu tâmpla / pe o piatră. / În timp ce dorm, fâșiile smulse / se-ntorc de sus și mă-nvelesc./ M-ajunge din urmă
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
lui / altul, apoi altul, apoi altul și altul, / și- așa până-n miezul pământului. // Eu mă las s-alunec pe șirul lor / ca pe-o frânghie, / și-alunecând, cataramele / centurilor lor îmi zgârie fața / Și-alunecând, îmi zgârie pieptul / și-alunecând, alunecând, îmi sfâșie / fâșii de carne, / și-alunecând, alunecând rămâne din mine / numai scheletul. // Când în sfârșit ajung, mă-ntind cu tâmpla / pe o piatră. / În timp ce dorm, fâșiile smulse / se-ntorc de sus și mă-nvelesc./ M-ajunge din urmă și
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
altul, / și- așa până-n miezul pământului. // Eu mă las s-alunec pe șirul lor / ca pe-o frânghie, / și-alunecând, cataramele / centurilor lor îmi zgârie fața / Și-alunecând, îmi zgârie pieptul / și-alunecând, alunecând, îmi sfâșie / fâșii de carne, / și-alunecând, alunecând rămâne din mine / numai scheletul. // Când în sfârșit ajung, mă-ntind cu tâmpla / pe o piatră. / În timp ce dorm, fâșiile smulse / se-ntorc de sus și mă-nvelesc./ M-ajunge din urmă și sângele pierdut, / și durerea. // Deschid ochii, mă
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
și- așa până-n miezul pământului. // Eu mă las s-alunec pe șirul lor / ca pe-o frânghie, / și-alunecând, cataramele / centurilor lor îmi zgârie fața / Și-alunecând, îmi zgârie pieptul / și-alunecând, alunecând, îmi sfâșie / fâșii de carne, / și-alunecând, alunecând rămâne din mine / numai scheletul. // Când în sfârșit ajung, mă-ntind cu tâmpla / pe o piatră. / În timp ce dorm, fâșiile smulse / se-ntorc de sus și mă-nvelesc./ M-ajunge din urmă și sângele pierdut, / și durerea. // Deschid ochii, mă uit
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
înserată, liniștită. O, el se-ndepărta, zburând, / prin aer și prin ziduri străbătând / cu cartea-n mâini, citind cu patimă / necontenită. // O, el se-ndepărta și eu / tot mai voiam să-l văd, prin seară. // ... Dar el s-a dus alunecând, / împins din rai ca de un vânt, / sau, poate, de- apăsarea unui gând / cu mult mai mare. («Îngerul cu o carte în mâini» - SOs, 95 sqq.). IX. Treapta „pământului ca o scândură groasă“: Laus Ptolemaei (1968). La un „pol“ al
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
roșu, de Uileac. Seara era frumoasă, liniștită, și corul greierilor ne adusese în suflete o armonie aparte. Lumina gălbuie din chioșc ne proiecta umbrele peste iarba de sub vișin, țesând figuri magice. Văzându-le, gândul mi-a zburat la anii copilăriei, alunecând aproape firesc spre atmosfera plină de mistere din șezătorile de altădată. Un timp, am încercat, exagerând, evident, o translatare temporală a ei în trăirea prezentului. N-am reușit în totalitate. Oglinda sufletească mă năpădea cu imagini tulburătoare, care nu puteau
LIGA SCRIITORILOR MARAMUREŞ INTRĂ ÎNTR-O BINEMERITATĂ VACANŢĂ. ARTICOL DE GELU DRAGOŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 900 din 18 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363704_a_365033]
-
de atunci le-aș putea considera transferate în viața de-acum, alături de Traian, prietenul nostru. Uneori acesta o privea părând a o asculta cu atenție și atunci stătea nemișcat, uitând de paharul cu vin din mâna lui. Încet, încet, discuțiile alunecau, într-un balans magic, de la întâmplări trăite prin anii copilăriilor noastre, la cele din zilele actuale și invers. Totul se amesteca în misterul acelei nopți. - Să vă povestesc și eu ceva, ceva ce s-a întâmplat cu adevărat ... Am martor
LIGA SCRIITORILOR MARAMUREŞ INTRĂ ÎNTR-O BINEMERITATĂ VACANŢĂ. ARTICOL DE GELU DRAGOŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 900 din 18 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363704_a_365033]
-
frumusețea ivindu-se de sub unghii de timp o imortaliza în femei albastre coborâte din mări pe umărul gol al destinului avea în atelier scări ale ideilor pe care le urca cu grijă să nu se prindă culoarea de vreo umbră aluneca din când în când pe un scaun obosit de infidelitatea gândurilor și apăsat de certitudini curgea înspre mare cu albastrul după el înflorind frumusețea zilei într-un suflet de pânză Referință Bibliografică: Artistul / Aura Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
ARTISTUL de AURA POPA în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363748_a_365077]
-
A fost ieri, este azi, va fi mâine ..... Așa se scurge clepsidra de ani, Nu știu a plânge, a râde. E bine? Și-arunc înainte cu bolovani. La poarta perechii refuz să mai bat, Mă-nchin ca bigoții spre nu știu ce. Alunecă lumea în lung și in lat. O văd, o miros, o detest. ...... Dar de ce? Referință Bibliografică: De ce? / Monica Bokor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1104, Anul IV, 08 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Monica Bokor : Toate Drepturile
DE CE? de MONICA BOKOR în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363768_a_365097]
-
adânci devin felinare contopite în cioburi de stea umbli azi hai-hui prin sufletul meu oferindu-mi șoapte din dorurile tale de ducă de lac de drag de plopi de stele ... de ea ... luna cea de atunci și cea de acum alunecă pe umeri de umbre se ascunde în teii care ard în neliniști și tremură prin tăcerea cerului aud murmur din ultimul dor la ziua ta nemărginirea cântă * Marea în furtună caută Iubirea de sub tei Hohotul lacrimii din ochiul Amurgului în
LA STEAUA CARE-A RĂSĂRIT – OMAGIU LIRIC AL PRIETENILOR ZIARULUI ŞI EDITURII NAŢIUNEA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363751_a_365080]
-
Minipoeme > Haiku > IUBIRE STRANIE Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 248 din 05 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Ea venea legănându-se Eu o priveam și tăceam , Nu voiam să tulbur aerul de teamă Că ar putea să alunece Printre dalele de piatră Ea venea încet Cum vine orice idee Când n-o privesc Ea-mi zâmbește languros Pielea ei e atât de alba încât ai putea crede Că nu este decât o coală de hârtie Pe care gândul
IUBIRE STRANIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364616_a_365945]
-
248 din 05 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Emma, Emma! Un câine mare cu ochii roșii mă alerga prin noroi, în întunericul unei nopți plină de coșmaruri...ploua în draci, ca la potopul lui Noe și picioarele mi se împleticeau alunecând în toate direcțiile; ce fel de câine o fi ăsta de știe să vorbească? Căci mă striga în noapte și mă urmărea ca un nebun...am căzut deodată lovindu-mi tălpile de ceva moale , ca un trup abia golit de
MAIMUŢA DE MĂTASE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364614_a_365943]
-
Acasa > Stihuri > Tonalitati > AUTUMNALĂ Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 248 din 05 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Toamna alunecă pe sănii de rod se arcuiește-n frunze-o moleșeală leapădă cocorii cearcăne de lumină pe-un pod aerian cu fire de azur și beteală Ne-nstăpânim în păsări ca un miros de toamnă lin spulberări de dor țes pânza
AUTUMNALĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364652_a_365981]
-
veghe Și stele și luceferi ne-or fi nuni, Ne vom iubi mereu că doi nebuni Te-oi ține din iubire, o viață-ntreagă-n zeghe. Ne vom iubi în noapte cu ardoare, Pe trupul meu arcuș vreau să-mi aluneci Cu părul tău vreau clipă să-mi întuneci Iar viața să mi-o umpli de culoare, Sfârsindu-ne, cănd ne-o chema Prea`naltul Topindu-ne pe veci unul într-altul Referință Bibliografica: Poemul cărnii / Valeria Iacob Tamâș : Confluente Literare, ISSN
POEMUL CĂRNII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364684_a_366013]
-
în preajmă, îl și accepți. 3. Străin în introvertire Semnul introvertirii este finalul funcției expresive a gestului imaginar, care imită realul în fiindul egoului. Personajul refulează halitosis respingând voit din preajma lui anumite elemente care îi repugnă. Sfidează limita bunului simț alunecând spre partea disperării și este conștient, pe tot parcursul acțiunii sale, de faptele străine ce îi depășesc puterea de a le înfrâna. În romanul superrealist tocmai acest stimul nervos este ingenios evidențiat. Dacă este foarte bogat, personajul se joacă de-
DEPEIZAREA EGOULUI ÎN ROMANUL SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364681_a_366010]
-
iubim ca frunzele măturate De furia ploi pe alei curate E castanie noaptea, troznește de plăcere Se întinde ca un voal peste coapsele tale Trece o corabie prin nisip, rage o cămilă Acolo, departe, pe o dună argintie Luna a alunecat și ea prin culoarea mov Fundalul tabloului ridicat de un colț Dezvăluie armura unui prinț stelar Iubit-o, furia crește, s-au răsucit malurile Ține-ma de mînă unde să plec de ce aș pleca? @DIN GRĂDINA TA O FLOARE AM
ÎN VISUL MEU ETERN DE PĂPĂDIE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364695_a_366024]
-
devenea mai indrăzneață, mai insistentă pe masură ce răspunsul partenerei, completa instinctele celor doi. - Te-am iubit dintotdeauna! respirația caldă îi gâdila urechea și îi înfiora ființa. Era sprijinită cu spatele de perete. Simțea dorința nestăvilită a bărbatului. Halatul ei alunecă pe podea alături de hainele lui. Mintea i-se transforma într-un vârtej. Trupurile lor îngemănate într-un dans al iubirii și senzualității iși dăruiau clipe unice, pline de intensitate. Doua lumi se împleteau, se amestecau în mișcări ritualice. Erau pierduți
RETRO STORY de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364664_a_365993]
-
TU ai zvagnit că o zebra zburdând liberă. Tocmai de aceeia ai început a te bucură mai tare ca să mă pui pe jar mai mult.. și-am început fugi și eu după tine, însă după cum am accelerat dintr-o dată am alunecat și-am căzut. Abia atunci am observat cât de frumos ningea cu niste fulgi mari. Te-ai întors și superior așa de sus râdeai de mine în cascade puternice.. cum numai tu râzi când ești prea Fericită și copleșită.. hm
DOMNITA IERNII de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1804 din 09 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364711_a_366040]
-
arătat și cum, sau cum îți închipuiai, mă rog. Mi-ai mai spus că mă va ține de fapt și bocanci fix pe schiu. Atât de încrezător devenisem și-am încălțat schiurile, dar nici bine nu-i încălțasem că ei alunecau la vale; te-am întrebat ce și cum, insă deși i-am pus în cruce schiurile tot vroiau ei să se ducă...îmi țineau fixe picioarele numai că genunchii nu... aceștia înmuiați s-au lăsat pe spate și iată că
DOMNITA IERNII de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1804 din 09 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364711_a_366040]
-
vale; te-am întrebat ce și cum, insă deși i-am pus în cruce schiurile tot vroiau ei să se ducă...îmi țineau fixe picioarele numai că genunchii nu... aceștia înmuiați s-au lăsat pe spate și iată că stăteam alunecând pe spate, hm... încălțat că extraterestrul nebun, care pe deasupra alunecă acum în acea poziție, fiind deja în pantă... parca-mi lipsea acum încrederea în acea poziție și mă uit întrebător, iar tu: 'din acea poziție n-ai să înveți să
DOMNITA IERNII de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1804 din 09 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364711_a_366040]
-
am pus în cruce schiurile tot vroiau ei să se ducă...îmi țineau fixe picioarele numai că genunchii nu... aceștia înmuiați s-au lăsat pe spate și iată că stăteam alunecând pe spate, hm... încălțat că extraterestrul nebun, care pe deasupra alunecă acum în acea poziție, fiind deja în pantă... parca-mi lipsea acum încrederea în acea poziție și mă uit întrebător, iar tu: 'din acea poziție n-ai să înveți să schiezi. M-am îndreptat, dar în ciuda faptului că încercam să
DOMNITA IERNII de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1804 din 09 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364711_a_366040]