9,447 matches
-
obiceiul, dar ea nu i s-a putut repezi În brațe și nici acele brațe nu erau Întinse ca ea să se cuibărească În ele, ca săptămâna trecută. Au rămas câteva minute față În față, urându-se reciproc cu tristețe amară. Dar de vreme ce Amory se iubise pe el Însuși În Eleanor, ceea ce ura acum nu era decât o oglindă. Ipostazele lor prefăcute se risipeau În aurora palidă ca niște cioburi de sticlă. Stelele se șterseseră de mult de pe cer și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
deja să-i țese variațiuni ale acestui principiu. Patimă nesătulă, gelozie violentă, dorința de a poseda, de a strivi - doar atâta mai rămăsese din marea lui dragoste pentru Rosalind, doar atâta Îi mai rămânea ca plată pentru tinerețea pierdută - calomel amar sub glazura dulce, subțire, a exaltării amoroase. În camera de hotel s-a dezbrăcat și, Învelindu-se În pături, ca să se protejeze de aerul Înghețat de octombrie, a moțăit Într-un fotoliu, În dreptul geamului deschis. I-a venit În minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
nu este decât o păcăleală. Este foarte dificil să faci rost de el În Japonia. Akemi Întinse mâna către mine. — Dă-mi și mie... Ai așa ceva, nu? Am așezat cele două pastile rozalii câte una În podul fiecărei palme. Este amară, se strâmbă Akemi Înghițind, prima, o pastilă. Ce e chestia asta? Nu simt nimic... declară Akemi sub un val de lumină. Între timp părăsiserăm restaurantul unguresc și intrasem Într-un bar, decorat În stilul caracteristic al Coastei de Vest a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
acela era special pentru mine. Începând cu prima zi când Își cumpărase trandafiri, cu prima zi când se umilise În schimbul unor bani, ba nu, din ziua În care devenise conștientă, prima oară În viața ei, de acel impuls dulce și amar care o străbătea pornind dinspre pulpe, trecând pe șira spinării, pe ceafă, urcând spre tâmple, din ziua În care realizase că izvorul acelui fior plăcut se afla În relația dintre două ființe umane, Keiko Kataoka nu Încetase să creadă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
și bău restul de gin tonic dintr-o Înghițitură, privindu-i pe rând pe vagabond și pe Keiko Kataoka. Apoi, după ce le ascultă preț de câteva minute explicațiile despre ecstasy, sfărâmă Între dinți pilula roz, strâmbându-se de cât de amară era. — În hotelul acela făcut numai din marmură, Înțelegeți, există un bar foarte șic, cu tavanul acoperit cu fresce, iar toți barmanii de acolo sunt italieni. Italienii sunt cei mai buni barmani, pe lângă irlandezi, desigur. Știți de ce? Noriko clătină din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
aveam o cameră rezervată. Cei de la ghișeul companiei Air France s-au oferit să-mi facă rezervare la hotel și mi-au cerut să le prezint cartea de credit. Am scos cartea mea de credit, un American Express obișnuit, zâmbind amar În sinea mea la gândul că eram singurul pasager al liniei Concorde care nu avea un card Gold sau Platinum. Mi-am adus aminte cum trasa Yazaki linii de cocaină cu cardul lui Platinum și atunci am Înțeles ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
simțit rușinat să o folosesc. Becker își scoase capul de după ușa bucătăriei: — Aș putea să vă spun o vorbă, domnule? Era rândul meu să fiu bucuros că plec din cameră: Ce s-a întâmplat? i-am zis pe un ton amar. Ai uitat cum se fierbe apa? Îmi dădu o tăietură din ziarul Beobachter: — Ia uitați-vă la asta, domnule. Am găsit-o aici în sertar. Era o reclamă pentru firma „Rolf Vogelmann - Investigator Privat, specializat în dispariții de persoane“, același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mult și avea mai puțină toleranță la doza ei obișnuită. Trebuie să se fi înecat cu propria-i vomă. Nu am spus nimic. Era un context nepotrivit ca să mai însemne și altceva. Răzbunarea nu e dulce. Adevăratul ei gust este amar, de vreme ce mila este cel mai probabil ceea ce rămâne. — Ce-ai de gând să faci? zise el cu neliniște. Că doar n-ai de gând să mă omori. Ascultă-mă, a fost un accident. Nu poți omorî un om pentru asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
a Magistrului pasionatului poet... Deși Epicur manifestă unele reticențe în privința poeziei, suspectată că ar vehicula povești și că ar servi fabulațiilor mitului, Lucrețiu scrie aceste mii de versuri pentru a-l converti pe Memmius la conversația filosofică epicuriană. Doctrina pare amară, seamănă cu o băutură de leac austeră, e ca un medicament cu gust puternic, cam ca absintul, dar asta n-are importanță: poezia va acționa precum mierea, acest excipient dulce care îi permite poțiunii să fie eficace, în ciuda unei ingestii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Bântuie, când soarelui voit Arcuite pajurile cățări. Seceri dintre secete-au sclipit! Chemi zidul ars, cu ierburile cimbruri, Anulare unor albe timpuri, Sub arginții muntelui orbit. MARGINI DE SEARĂ Pendulul apei calme, generale, Sub sticlă sta, în Țările-de-Jos. Luceferii marini, amari în vale; Sălciu muia și racul fosforos. Un gând adus, de raze și curbură (Fii aurul irecuzabil greu!) Extremele cămărilor de bură Mirat le începea, în Dumnezeu. STEAUA IMNULUI " Asemenea seri se întorc, zice-se, de demult." M. I. Caragiale
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Zmieură mustea; Stea turtită,-în hăuri suptă, Adu-mi-l pe-o coadă ruptă, Ruptă și de lingură, Să colinde singură Toate vămile pustii Unde fierb, la pirostrii, În ceaun cu apă vie, Nărăviții la curvie; În zemi acre și amare Câți au râs de fată mare; În grăsime și colastră, Câți smintiră vreo nevastă. Buhuhù, uhù, de zor Și-înc-o dată, prin mosor, Doar i-o da mai mult îndemn Coadei lingurii de lemn (Lemn de leac) Doar l-o-ntoarce
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
venit să-ți caut fată Tot ca tine de pătată: Nunul vinovat să-ți fiu, Să-mi vând sufletul de viu! Nu mă bag să caut fată, Că e treabă mult spurcată Și cădem în postul mare Și-am căințele amare. Dar nu-ți arde de păduri Și mai va până-n călduri. Văd acum ce sta să zică Botul tău. Știi vreo pisică! Și ții minte că mi-e dragă, Miorlăita, care-și bagă Prin cămări, prin așternuturi, Ochi-pucioasă, de te
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
idei. Iată, arsă-n aur roșu și-n a smalțului rigoare, Slava netedă și rară, stricta glorie, o ții. Neamurile iau aminte. Și pe Crai va să coboare Greu, cordonul Sfintei Ana al măreței-Împărății. BĂLCESCU TRĂIND Lui Al. Rosetti Leagăn amar, săracii mei Bălcești! Lut simplu, smălțuit ca și o cană, Pe Topolog culcat nu mai bocești Azi inima dintâi republicană A lui! Căci athanasic au sunat Mii surle. Lespezi cască. Sar sigilii. Și peste un făcut, absurd regat Un palid
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
atrag în vâltoarea lor și Academia e dată uitării. Se înscrie în Garda Națională, ca artilerist și intră în societatea subversivă "Amicii poporului". Toate revoltele Parisului din primăvara lui 1831 îl văd pe baricade. Ceea ce contribuie să-i adâncească felul amar și răzbunător e soarta pe care o are al treilea și ultimul său memoriu către Academia din Paris. Poisson, însărcinat cu cercetarea memoriului, îl înapoiază după patru luni lui Galois, cu mențiunea neinteligibil. În sfârșit, la 9 mai 1831, se
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
s-a închisimediat. Surd, sec, ca un capac peste un sicriu în care zăcea o iubire moartă. O iubire încă în floare, atât de frumoasă în cumințenia ei, în neînțeleasa ei suferință. Mi s-a părut că mi-a zâmbit amar. Nu puteam s-o las așa, să dispară în neant, fără o lacrimă. Un râu secat n-ar fi fost suficient pentru preaplinul adunat în mine. Lacrimile se rostogoleau ca mărgăritarele pe o plajă pustie. Viscolul se întețise și lovea
ULTIMA ÎMBRĂŢIŞARE... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364288_a_365617]
-
Limba noastră peste veacuri Are gustul tămâioasei Pentru inimă și leacuri Când ne doare dorul casei. Limba noastră-i ambră sacră, Are gustul domnesc de cramă, Dulce chiar dacă e acră Când e-amară și blesteamă... Limba noastră fără semăn Are gustul de fetească, De sărut de prunc în leagăn Și de doină eminească. Limba noastră de milenii Are gustul de regală Tescuită-n teasc de genii Din a sângelui cerneală... Limba noastră cea
LIMBA NOASTRĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 965 din 22 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364334_a_365663]
-
care să fie!.. rău la nimeni n-am făcut; Singură să fiu de-acuma, și copilul în mormânt? Doamne, viața mi-e distrusă și-ntunecată mereu... Sfine bun, să-i pedepșești pe toți ce-mi făcură rău! Din durerea mea amară, dă otravă și s-o beie... Celor care m-au lovit; viața lor în iad să steie! Doliu poarte ca și mine, și să fie blestemați!... Disperarea mea s-o simtă în inimă și-n ficați. Este crezul unei mame
CREZUL UNEI MAME (MAMEI LUI IONUŢ, COPILUL DE 4 ANI, OMORÂT DE CÂINI ÎN PARCUL TEI) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 980 din 06 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364360_a_365689]
-
în: Ediția nr. 2328 din 16 mai 2017 Toate Articolele Autorului Distanța nu se măsoară în depărtări, uitări de sine sau înstrăinări. Se măsoară în bătăi de inimă, abandonări în fața tristeții, în miile de cioburi sparte ale amintirilor, deveniri în amar, în dorința de a avea și neputința de a primi. în mireasma zilei de vară ce ne-a unit și viscolul iernii ce a înghețat zâmbetul, zâmbetul buzelor tale. Distanța este ea însăși o sumă de mici pași, milioanele de
DISTANȚE de LĂCRĂMIOARA STOICA în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/364374_a_365703]
-
ne scaldă și ne hrănește interioarele inimii, sufletului. LA INTRARE Gânditoare statui te invită să urci în furtuna coșmarului sau în rugăciunea neterminată pentru dăinuire a unui get, zvârlit brutal spre nemurire Sub împovărate lespezi Sub valuri de neuitare Zac amarele noastre oglinzi! --------------------------------------------- Elena ARMENESCU București 25 august 2013 Referință Bibliografică: Elena ARMENESCU - MEMORIA STATUILOR (POEME) / Elena Armenescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 972, Anul III, 29 august 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Elena Armenescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
MEMORIA STATUILOR (POEME) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364394_a_365723]
-
mai slab, to poate ești mai tare; eu nu-nțeleg, tu poate înțelegi. ‘n a tale lacrimi plange-a mea ființă, deși doar eu îmi înțeleg durerea; lacrimi de groază, lacrimi de credină, planse-n mândrie, planse-n umilință, poate amare..., poate dulci că mierea. Sclipim că aștrii în senine seri, lucind sau adumbriți, pieriți sau vii; cântam și astăzi, cum cântam și ieri - acum statornici, mâine efemeri - a Cerului slăvite armonii. TO THE DEVIL It is almost midday and the
POEME BILINGVE (5) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364393_a_365722]
-
binecuvântată! Sofia a încercat s-o potolească, deoarece în jurul lor erau foarte multe femei bolnave care poate nu aveau aceeași șansă, dar spre surprinderea ei a observat că unele o priveau cu simpatie pe Eva și chiar i-au zâmbit amar. Aceasta a continuat să se minuneze și când au ieșit pe poarta spitalului i-a spus că acum își dă seama cât de prețioasă este viața și că nu ar trebui să suferim pentru toate nimicurile. Sofia a fost de
DREPTUL LA VIATĂ......UN ALT FRAGMENT de SILVIA KATZ în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364434_a_365763]
-
numele importante doar din punct de vedete statistic al managerilor politici efemeri, stăpâniți până în adâncul rărunchilor, din nefericire, de duhul inexpresiv și închis la culoare al lipsei de bune intenții și al minciunii). În acest nou lagăr terestru cu gust amar de perfidie postmodernă, trebuie spus că se moare, la fel ca și în anii '40, de foame fizică și, mai nou, de însingurare. Numele noului spațiu concentraționar contemporan simbolizează, de fapt, un areal geografic limitat, dar cu o denumire exactă
DIN LAGĂRUL SIBERIEI ÎNGHEŢATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364404_a_365733]
-
a vechiului catafalcul celui din urmă concert al umanității creatoare... (O gândire malefică, de altfel, ce îi include, desigur, în sânul ei și pe nenumărații trepăduși ocultoido-politici din fruntea statelor lumii, care poartă obedient și cu vădită stupiditate de atâta amar de vreme încoace mapa zilnică a managerilor-sforari ai mapamondului, întorcând acelor alegători creduli și lesne manipulabili mediatic nicidecum obrazul lor propriu, ci fesele în general grase și tremurânde ca o piftie cu structura pervertită de descompunere firească.) Și dacă s-
DIN LAGĂRUL SIBERIEI ÎNGHEŢATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364404_a_365733]
-
efemere Aici te voi atinge cu durere În nopțile în care nu mai cred Că toamna nu-și va plânge despărțirea De straiele de-albastru și senin Din vara ce ne-a sărutat iubirea Cu-atâta dulce și cu-atât amar pelin La mine-n palmă sunt doar primăveri Când liniile vieții ni se-ating Sărută-mi diminețile de ieri Cu mâinele iubirii să te ning Și lasă-mă să te cuprind în toate În cer, în lună și în toamnele
TE-ADUN ÎN PALMA MEA de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364526_a_365855]
-
iar panică, mai ales că tăcere profundă, hmm, lumea am văzut că toți..ochi și urechi la noi. Oh, dar “ DA-ul tău atâta vulcan de aplauze.. și, atunci mă pupasei tu prima dată...după atâta chin..după atâta nebunie amară.. De atunci nu mai încercasem iadul, dar niciodată până la... tu mă stimulasei în multe privințe pentru că până să te cunosc într-adevăr devenisem cam comod și prea încrezător în “succesul meu.. Toate le gândisem fulger, insă te urmăream, făcuserăm comandă
DOMNIŢA IERNII .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364450_a_365779]