4,800 matches
-
unde zeii, ca și morții, pot apărea și pot sta de vorbă cu cei vii. Teatrul no: spațiu oferit dansului zeilor, dansului umbrelor. Imagine reflectată, insesizabilă, nălucă a visului sau realitate efectiv percepută? Teatrul no rămâne până la capăt ambiguu, iar ambiguitatea lui nu înseamnă altceva decât imposibilitatea de a decide ce anume e arta teatrului: vis sau realitate? IIItc "III" Fantoma shakespeariană între aparență și certitudine, între iluzie și realitate 1tc "Fantoma shakespeariană între aparență și certitudine, între iluzie și realitate1
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
adevăr, dezvăluit la ceas de noapte de către fantoma atotștiutoare, ci și nebulozitatea, incoerența și confuzia unui discurs ambiguu, trăsătură datorită căreia se armonizează deplin cu acea „tristețe a nopții” a melancolicului Hamlet. În reprezentările Renașterii, melancolia este plasată sub semnul ambiguității: ca dispoziție a spiritului care face ca ființa umană să devină o pradă ușoară pentru demoni și capcanele lor, ea predispune la întâlnirea cu fantomele, în spatele cărora se ascund uneori aceștia; totodată însă, melancolia poate inspira intuiții profetice, transformându-se
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
capăt. O regăsim, de pildă, la începutul actului al patrulea, în îndemnurile celor trei apariții: a doua îi spune „Be bloody” („Fii crud și sângeros), iar a treia, „Fii un adevărat leu”. Macbeth e predestinat să poarte în el întreaga ambiguitate a eroului războinic. În ultimul act, când cere să fie întărită cetatea Dunsinane, unii îl socotesc nebun; alții, dimpotrivă, vorbesc despre înverșunarea lui plină de îndrăzneală („valiant fury”). În același timp, e demonizat deopotrivă cu Lady Macbeth: devilish Macbeth, „fiend
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
cu această realitate în perpetuă schimbare, Macbeth e gata să lupte, să o înfrunte, deși indeterminabilul subzistă: horrible shadow, unreal mock’ry, fantomă reală sau fantasmă inconsistentă, această formă (shape) pe care o iau vedeniile lui Macbeth își păstrează o ambiguitate, ca să zicem așa, de nedepășit. Aceeași ambiguitate care, pentru Shakespeare, definește deopotrivă magia și teatrul. Convocarea fantomelor: puterea magicianului și puterea teatruluitc "Convocarea fantomelor\: puterea magicianului și puterea teatrului" În pădurea fermecată din Visul unei nopți de vară, jocul aparițiilor
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
e gata să lupte, să o înfrunte, deși indeterminabilul subzistă: horrible shadow, unreal mock’ry, fantomă reală sau fantasmă inconsistentă, această formă (shape) pe care o iau vedeniile lui Macbeth își păstrează o ambiguitate, ca să zicem așa, de nedepășit. Aceeași ambiguitate care, pentru Shakespeare, definește deopotrivă magia și teatrul. Convocarea fantomelor: puterea magicianului și puterea teatruluitc "Convocarea fantomelor\: puterea magicianului și puterea teatrului" În pădurea fermecată din Visul unei nopți de vară, jocul aparițiilor și al metamorfozelor este condus de cel
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
we shadows...”. La sfârșitul Furtunii, Prospero trage el însuși concluziile acestui teatru al vrăjitoriilor și al puterii asupra spiritelor, asupra umbrelor, putere ce încetează odată cu căderea cortinei. Nu trebuie uitată nici Rosalinda din epilogul piesei Cum vă place, care manipulase ambiguitățile și metamorfozele sexelor, care, deși nu e magiciană, dirijase totul din umbră, la fel ca Prospero sau Oberon. Ei îi rezervă autorul rolul de a sublinia, în final, împletirea temei întâmplărilor magice cu tema fundamentală a teatrului ca artă. I-
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
al abisurilor larg căscate, clipa când orice manifestare spectrală devine cu putință. Furtunii i se datorează toate nălucirile bizare, toate vedeniile, închipuirile, stările de vrajă. Marea scenă dintre Prospero și Ariel de la începutul actului al cincilea amintește, așa cum am văzut, ambiguitatea acestor forțe capabile de farmece („art to enchant”), dar care se află totodată într-o strânsă legătură cu moartea: grație lor, Prospero poate să întunece soarele, să dezlănțuie vijelia ce smulge arborii din rădăcină, să învolbureze marea și să zguduie
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
că e vreo „lucrare drăcească”, vreo vrăjitorie dintre cele înfăptuite cu ajutorul unei forțe malefice (wicked powers). Miracolul statuii de piatră care se dovedește a fi, în cele din urmă, trupul unei femei vii, nu e lipsit câtuși de puțin de ambiguitate. În tot acest timp, Hermiona n-a încetat să trăiască ascunsă undeva sau a murit și s-a întors acum de pe lumea cealaltă? Întrebările lui Polixenes mențin incertitudinea: oare să se fi întâmplat cu ea ceea ce s-a întâmplat și
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
alături, un sac plin de mirodenii și un pergament scris de Pericle, unde acesta se ruga ca femeia moartă, odraslă și soție de rege, să fie îngropată după datini, dacă va fi găsită vreodată. Urmează atunci o scenă a cărei ambiguitate ne amintește întru totul de scenele finale din Poveste de iarnă: uimit de frăgezimea, de prospețimea tenului moartei (așa cum cei ce priviseră statuia Hermionei fuseseră uimiți de naturalețea ei), Cerimon evocă, printr-o referire la Egipt, posibilitatea „reaprinderii focului vieții
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
două picături de apă cu „răposatul Fidele, cel rumen în obrăjori și atât de blând”, după cum și-l amintește Arviragus. Moartea presupusă, dar falsă, asemănarea și travestirea își dau aici mâna pentru obținerea unui „efect de fantomă”, la a cărui ambiguitate contribuie, în mare măsură, „metamorfoza” produsă: dublul este feminin. Falsa moarte e prezentă de-a lungul întregii piese, iar granița dintre ea și moartea adevărată este aproape imperceptibilă, până-ntr-atât încât cele două par unite printr-o bizară similitudine
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
vede pe platoul de joc. În Visul unei nopți de vară, când Tezeu se gândește să le ofere nuntașilor un spectacol distractiv, alegerea lui se oprește asupra unei piese avându-i ca eroi pe Pyram și pe Thisbe, tocmai în virtutea ambiguității sale de farsă tragică. În locul unor povești precum aceea a luptei lui Hercule cu centaurii sau a lui Orfeu sfâșiat de bacante, el preferă o istorioară care, aliind farsa și tragedia, implică o teatralitate asumată, foarte pe gustul acestui mare
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
trează, visul e în mine Și-n jurul meu - îl simt, nu mi-l închipui 1 susține Imogena în Cymbeline, iar cuvintele ei ar putea cristaliza uimitoarea echivalență a fantomelor „din afară” cu cele „dinăuntru”. Imogena vrea astfel să exprime ambiguitatea unui vis care îi apare ca o închipuire născută din propria imaginație, dar și ca o vedenie existând în afara ființei sale. Or, noi știm că visul Imogenei nu era vis, ci realitate! În visele (de această dată adevărate) ale lui
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
sufletul, și copilul sufletului meu”. Iar Rubek-sculptorul regretă, la rândul lui, că și-a sacrificat propria-i fericire, că a pus imaginea plăsmuită din lutul mort mai presus de bucuriile vieții și ale dragostei. Statuia dezvăluie, așadar, sensul profund al ambiguității sale, grație transformării pe care i-o va impune sculptorul: alături de imaginea originară, de reprezentarea unui personaj solitar, din soclul fisurat va răsări o mulțime forfotitoare de ființe omenești cu înfățișare animalică. Iluminarea de până atunci a chipului tinerei fete
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
ci aceea a infirmului vindecat, a ologului care începe să meargă; pe de altă parte, Pirandello renunță și la dimensiunea mistică atribuită miracolului de către dramaturgul belgian, pentru a propune o tratare a temei din unghiul derizoriului. În schimb, în ciuda unor ambiguități, fascinația magiei se află la loc de frunte în Uriașii munților. Fiindcă, orice s-ar spune - Pirandello nu se înșală în această privință -, teatrul este o artă păgână. Și totuși el nu uită niciodată că, în creuzetul acestei magii, teroarea
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
trupuri reale, se vor pune în mișcare și vor înainta lent spre centrul scenei. Hohotul de râs, strident și aproape isteric, al Fetei Vitrege, care va continua să răsune chiar și după ieșirea ei din sală, va menține până la capăt ambiguitatea naturii acestor apariții, efective sau create cu mijloace artificiale. Neliniștitoarea bizarerie a manechinelor În opera lui Pirandello, Uriașii munților reprezintă, fără îndoială, piesa care formulează în modul cel mai explicit poetica dramaturgului, căci aici se întâlnesc și se reiau toate
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
de la sine, ca o necesitate reală, impusă de propria-i natură: o supramarionetă e scutită, în egală măsură, de vulnerabilitatea emoțională a omului viu și de rigiditatea de automat a „spectrului mecanic”. Craig are, într-adevăr, grijă să înlăture orice ambiguitate: supramarioneta nu va putea fi niciodată confundată cu un monstru mecanic, precum Frankenstein (acel „monstru hidos”, cum spune el), și, în plus, „e foarte posibil ca drama despre care vorbeam să apeleze, pentru a fi jucată, și la prezența ca
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
viu, devenit din acea clipă Gura (altfel spus, „purtătorul de cuvânt”), Gura-mesager a umbrei nevăzute. În comentariile pe marginea acestei lungi scene, Genet își exprimă preocuparea și dorința de a înscrie replicile Gurii într-o serie de tensiuni și de ambiguități: tensiune între familiaritate și solemnitate (tonalitatea frazelor are ceva apropiat și depărtat totodată), tensiune între joc și realitate. După un ritm alert, lentoarea trebuie să apară ca o marcă a solemnității. Aș vrea ca publicul să știe că e vorba
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
al lui Narcis. La ieșirea din templul de la Lycosura descris de Pausanias, exista o oglindă în care cel ce se privea nu vedea decât imaginea încețoșată a propriului chip, în vreme ce figurile zeilor apăreau cu o extremă claritate. Vernant ne explică ambiguitatea imaginii reflectate în luciul metalului: umbră efemeră, golită de realitate, pe de o parte (cel ce se oglindește e un spectru lipsit de substanță și de formă), și contur limpede, pe de altă parte (cel ce se oglindește e o
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
mai mult de două luni sau se asociază cu o alterare marcată a stării, cu preocupări morbide, devalorizare, idei sinucigașe, simptoame psihotice sau lentoare psihomotorie. Intensitatea mai este cotată și ca: ușoară, mijlocie, severă cu sau fără manifestări psihotice. Această ambiguitate semantică s-a reflectat în clasificarea CIM-10 prin definirea cu ușurință a intensității diferențiind-o astfel: - episod depresiv lejer; - episod depresiv mediu; - episod depresiv sever. Astfel definite, criteriile privind episodul depresiv sunt considerate a fi identice la orice vârstă. Abordarea
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
dacă orice separare este o pierdere urmată de doliu, atunci orice adolescență ar fi o depresie potențială. Definind criteriile incluziunii și excluziunii, clasificările moderne de tip DSM sau CIM au avut meritul de a clarifica într-o oarecare măsură această ambiguitate și au încercat să traseze o linie de demarcație cât mai „obiectivă” posibil între fluctuația timică developmentală și o stare patologică. Totuși, așa cum am văzut în cazul „tulburării distimice” sau a problemei „dublei depresii”, mai există zone de confuzie relativă
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
și în investiția fantasmatică pe care o realizează copilul despre ei, asigură această continuitate narcisiaco-obiectală care îl protejează și îi dă un sentiment de omnipotență. Într-adevăr, atâta timp cât copilul rămâne copil, atâta timp cât imaturitatea sexuală a corpului său lasă în umbră ambiguitatea raporturilor dintre obiectul trebuinței și obiectul dorinței, tensiunea dintre cele două organizări relaționale nu se face simțită. Imaturitatea sexuală protejează copilul și face inofensivă posibila investire oedipiană a părinților săi: acesta recuperează investițiile narcisiace care se sprijină pe investițiile în
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
apare persoana următoare. Atunci când este vorba despre un bărbat, Catherine acceptă și relații sexuale, declarând că ar prefera să fie băiat și că este mulțumită atunci când ceilalți cred că este băiat. Ținuta sa, despre care am vorbit, contribuie la menținerea ambiguității, chiar dacă nu există nici un semn de travestire în maniera de a se îmbrăca. Puțin câte puțin, în timpul întrevederilor, Catherine va recunoaște că se simte „femeie”, chiar și în relațiile sale sexuale, dar că se întâmplă acest lucru pentru a-și
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
este cu atât mai mare cu cât episodul depresiv este însoțit de simptoame numite „psihotice” (mai ales delir și halucinații), congruente sau nu dispoziției. Din acest punct de vedere diagnosticul de criză delirantă acută, foarte caracteristic nosografiei franceze, reprezintă exemplul ambiguităților semantice ce pot conduce la ipoteze cvasi semantice de „psihoze”, cadru diagnostic cu implicații care sunt adesea foarte dăunătoare subiectului. În acest capitol, după o scurtă abordare istorică, vom prezenta mai întâi situația tulburărilor bipolare la adolescență, apoi a episoadelor
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
factorilor cauzali individuali și de proximitate asupra cărora acesta se gândește că are mai multe posibilități de acțiune: se realizează astfel un anume consens pentru a face din sinucidere și din TS o afacere „privată”, ceea ce plasează medicul într-o ambiguitate ireductibilă. În ceea ce privente tentativele de suicid propriu-zise, proporția lor în raport cu sinuciderile este mai ridicată la adolescență decât la alte perioade de vârstă. Problemă majoră de sănătate publică, ele constituie una dintre conduitele patologice dintre cele mai caracteristice la această
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
a repeta fiecăruia că este unicul proprietar al corpului său. Sofism pentru care medicina nu este vinovată, vor spune poate unii cititori, dar acesta este paradoxul în care trăiesc medicul și pacientul său și care este, de asemenea, cauza multor ambiguități privind tentativa de suicid la adolescență, explicând poate faptul că fiecare înțelege intuitiv despre ce este vorba atunci când avem de a face cu o tentativă de suicid deși, în același timp, societatea rămâne incapabilă să-i dea o definiție „științifică
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]