2,417 matches
-
sa la Bruxelles pentru a se pregăti cu un profesor de acolo (profesorul Garsou) pentru admiterea la Facultatea de Drept. În aceleași tipuri de surse l-am descoperit și pe Florian Becescu, scriitorul, jurnalistul, studentul boem, care frecvență mai puțin amfiteatrele și bibliotecile, preferând să-și petreacă serile în fumul birturilor ori în brațele "curtezanelor"; iar banii, ce-i mai rămâneau în urmă deselor escapade nocturne, se duceau pe o altă patimă a sa, pariurile la cursele de cai. Alături de aceștia
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
Prin multiplicarea unor asemenea biografii s-ar putea, așadar, completă și o istorie a practicilor instituționale legate de susținerea studenților români aflați la studii în străinătate. Dar să revenim la punctul de pornire al acestei incursiuni în viața de dincolo de amfiteatru pentru a repeta că, după părerea noastră, acest tip de istorie - de fapt, de microistorie - completează, diversifica și nuanțează demersul istoriei clasice: cercetând cotloane neumblate ale societăților de odinioară, incursiunea în viața de zi cu zi a studenților de la Universitatea
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
Continuare a căutării de traiectorii și cariere mai puțin cunoscute, atât pentru studenții amintiți în paginile acestui volum, cât și pentru cei regasiți pe listele altor universități belgiene. Dar, mai ales, continuare a explorării destinelor oamenilor mărunți, a vietii din afara amfiteatrelor... Bibliografie 1. Arhive: Archives Générales du Royaume de Belgique (AGRB), Inventaire Ț 038, Commission d'entérinement. Registre d'inscription. Droit. Grade de Candidat. Registre D, dossier 1002; Inventaire Ț 038, Commission spéciale d'entérinement instituée par la loi du 20
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
criticul Paul Georgescu pentru caracterul citadin și novator, dar criticat de alți comentatori pentru o prea vizibilă raliere la stilul poeziei moderne americane. Ca prozator, începe cu povestiri publicate în presă (una dintre ele, Moartea din fereastră, câștigă Premiul revistei „Amfiteatru”), iar în 1967 îi apare primul volum de proză scurtă, intitulat tot Moartea din fereastră. Ca romancier, începe cu Prins (1969), o descriere sinceră și tristă a „generației fără idealuri”, captivă a comunismului. Romanul Dulce ca mierea e glonțul patriei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288939_a_290268]
-
în epocă. Aflat în postura de scriitor de succes, unanim apreciat și situat în prim-planul vieții literare, P. petrece o parte din anii 1971-1972 la Viena, ca bursier al Premiului Herder. Colaborează la „Gazeta literară”, „România literară”, „Viața românească”, „Amfiteatru”, „Argeș”, „Teatru”, „Contemporanul”, „Argeș”, „Scânteia tineretului” ș.a. cu eseuri privind estetica prozei contemporane, comentarii despre literaturile engleză și americană, ulterior adunate sub titlul Între Socrate și Xantipa (1973). E admirat de un public larg și curtat de oficialitate, fiind, între
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288939_a_290268]
-
unde funcționează în calitate de secretar general de redacție. A debutat în 1956 la „Viața Buzăului”, colaborând apoi la „Luceafărul”, „România literară”, „Ramuri”, „Viața studențească”, „Convorbiri literare”. Prima lui carte de versuri, Măștile somnului, apare în 1968 și este premiată de revista „Amfiteatru”. Poetul I. a provocat reacții dintre cele mai diferite. Majoritatea comentatorilor îl încadrează printre „tradiționaliști”, alăturându-l lui Ioan Alexandru, George Alboiu, Gheorghe Pituț și chiar recunoscându-i capacitatea de a-și crea un spațiu liric propriu. Dacă pentru unii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287632_a_288961]
-
de Limba și Literatura Română, absolvită în 1968. Lucrează ca redactor la Redacția publicațiilor pentru străinătate (1971-1973), „Flacăra”(1973-1974) și „Luceafărul” (1974-1980). A fost bursier în Franța și în Republica Federală Germania (1979, 1980, 1981). Publică primele versuri la revista „Amfiteatru”, în 1967. Debutul editorial îl reprezintă volumul Mic tratat de glorie (1973; Premiul Uniunii Scriitorilor). La începutul anilor ’80 ia atitudine împotriva politicii opresive a partidului unic și a autorităților totalitare ale vremii. Demersul lui avea să se radicalizeze rapid
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
1983, 148-159; Tania Radu, „Statuile de fum”, FLC, 1984, 45; Ion Bălu, „Statuile de fum”, RL, 1984, 50; Scarlat, Ist. poeziei, III, 38-40; Grigurcu, Eminescu-Labiș, 349-355; Pop, Avangarda, 142-151; Negoițescu, Scriitori contemporani, 495-497; Noica, Semnele, 268-269; Ornea, Înțelesuri, 237-241; Ciopraga, Amfiteatru, 421-424; Dicț. esențial, 721-723; Dicț. analitic, III, 250-252. E.M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289297_a_290626]
-
dacă mai sunt bilete. Nu mai erau, doar la spectacolul dat de Etna poate, că la cel al Dianei Krall 62 se cam terminaseră. Într-un fel, mi s-a luat o piatră de pe inimă, un bolovan cât cele din amfiteatrul antic, că nu-mi doream să ascult din nou fly me to the moon... let me play among the stars... let me see what spring is like on Jupiter and Mars... in other words... hold my hand... fill my heart
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
Povestiri pentru popor, București, 1927; N. Dobroliubov, Texte pedagogice alese, introd. trad., București, 1962. Repere bibliografice: Const. Bobeică, Un exilat din istorie: Vasile Harea, „Nistru”, 1990, 6; Mihai Lozbă, Vasile Harea, ALIL, seria B, t. XXXII, 1988-1991; Titus Raveica, Memoria amfiteatrelor, I, București, 1994, 149-153; Sorina Bălănescu, Centenar Vasile Harea, CRC, 1995, 6; Andrei Stratulat, „Basarabia pe drumul Unirii”. Document despre noblețea martorului, RR, 1995, 2; Vlad Chiriac, Să nu părăsim făclia și scutul care ne-au mai rămas: neamul, „Magazin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287413_a_288742]
-
și a activității la Secția română de la Radio France Internationale. Debutează cu versuri în 1972 la revista școlară rădăuțeană „Luceafărul”, iar editorial cu placheta La noapte va ninge, apărută în 1980. A colaborat la „România liberă”, „Steaua”, „Vatra”, „Convorbiri literare”, „Amfiteatru”, „Cronica”, „Transilvania”, „Echinox”, „Contemporanul”, „Viața românească”, „Secolul 20” ș.a. După 1989 piesele îi sunt jucate pe numeroase scene românești: Sufleurul fricii (Timișoara, 1990), Bine, mamă, da’ ăștia povestesc în actu’ doi ce se-ntâmplă în actu’ntâi (Piatra Neamț, 1990-1991, Timișoara
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290587_a_291916]
-
atunci un mijloc de analiză științifică, ci de propagandă politică în scopul de a-i convinge pe ceilalți. Ele nu sînt pluguri pentru desțelenirea pămîntului gîndirii contemplative, ci săbii împotriva adversarilor, mijloace de luptă. Într-o prelegere sau într-un amfiteatru, dimpotrivă, ar fi o nelegiuire să folosești cuvintele în acest fel. Cînd vorbești despre "democrație", abordezi diferitele ei forme, analizezi modul în care funcționează, constați consecințele fiecărei forme pentru condițiile de viață, opunîndu-le apoi celorlalte forme, antidemocratice, ale orînduirii politice
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
fie explicit, fie prin sugestie - acesta fiind evident modul cel mai neloial "de a lăsa faptele să vorbească de la sine" Și motivează această necesitate în temeiul onestității profesionale. Nici profetul, nici demagogul nu au ce căuta la catedră într-un amfiteatru. Ei trebuie să fie în agora și să se adreseze publicului, loc în care poți primi și riposta. În schimb, în amfiteatru, profesorul se adresează studenților, ei trebuie să tacă, iar el să vorbească. Situația este radical schimbată. Există riscul
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
această necesitate în temeiul onestității profesionale. Nici profetul, nici demagogul nu au ce căuta la catedră într-un amfiteatru. Ei trebuie să fie în agora și să se adreseze publicului, loc în care poți primi și riposta. În schimb, în amfiteatru, profesorul se adresează studenților, ei trebuie să tacă, iar el să vorbească. Situația este radical schimbată. Există riscul ca în locul adevărului științific să fie oferit auditoriului propriile concepții politice, avînd ca efect distorsionarea faptelor științifice. "...Prima datorie a unui profesor
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
său nu mai este auzit, fiți siguri că nu veți reuși să-l faceți să coboare pe pămînt pur și simplu pentru că mii de profesori, transformați în mici profeți privilegiați și stipendiați de stat, încearcă să joace acest rol în amfiteatre. Nu veți reuși astfel decît un singur lucru: să împiedicați generația tînără să-și dea seama de faptul decisiv că profetul după care tînjesc atîția dintre membrii ei nu există. În plus, o veți împiedica să sesizeze întreaga semnificație a
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
ale experienței trăite, le conferă demnitatea unei sfințenii mistice și fac apoi comerț ambulant cu ele la tîrgul de cărți. Asta e pur și simplu șarlatanie sau autoiluzionare". Singura virtute care-i rămîne profesorului și care are valoare într-un amfiteatru este probitatea intelectuală. Max Weber își încheie această primă conferință cu o zicere cu sonuri profetice: Nimic nu s-a realizat încă doar prin fervoare și așteptare. Trebuie să procedăm altfel: să ne vedem de treaba noastră și să răspundem
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
evident, au băgat bani ca să câștige, și asta e singura asigurare de câștig!), și trebuie să trudească zilnic la alimentarea haznalei polimorfe, sufocante, din spatele ecranului. Acompaniați de răcnete de mahalagioaică și amenințări de smardoi! Cum am spus-o și în amfiteatru, nu cred deloc că nevoia reală a publicului este asta. Sau dacă este așa, dincolo de eșantionările primitive și de relevanța discutabilă a indicilor de audiență, poate ar trebui să ne întrebăm și care sunt cauzele profunde ale acestei stări de
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
un om politic, înseamnă, implacabil, sfârșitul. Mă gândeam din reflex la milă săptămânile trecute când, la Parlamentul European, am văzut că, atât CVT, cât și George (sic!) Becali, ocupau ultimele locuri, stinghere, la o margine, în rândul din spate al amfiteatrului rezervat europarlamentarilor. Locurile erau, firește, goale, semnificând nu doar indolența și cinismul cu care aceste personaje își bat joc de mandatul reprezentativ pe care l-au primit de la cele câteva mii de tolomaci agramați care i-au votat, dar, mai
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
publicată în 1966, constituie și debutul său editorial. Debutase ca poet în 1935, în revista „Ortodoxia”, cu poezia Pământ și cer. A colaborat la „Vremea”, „Gândirea”, „Dacia rediviva” (cofondator), „Convorbiri literare”, „Gazeta literară”, „Credința” (Detroit), „Noi” (Detroit), „Destin” (Madrid), „Tribuna”, „Amfiteatru”, „Ateneu”, „Albina”, „Luceafărul”, „Telegraful român” (Sibiu), „Magazin istoric” ș.a. I s-au acordat Premiul Uniunii Scriitorilor (1982), Premiul Opera Omnia al Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor (2001). Lirica lui A. este dificil de încadrat într-o formulă de istorie literară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285344_a_286673]
-
și a predat literatura engleză și teoria literaturii la University of Northern Iowa, la Harvard University, ajungând profesor titular și șef al Catedrei de literatură engleză și comparată la Virginia Commonwealth University din Richmond. Cronicar literar la revistele „Orizont” și „Amfiteatru”, redactor-șef al revistei „Forum studențesc” (1968-1974), colaborează și la „Steaua”, „Tribuna”, „Caiete critice”, „Cahiers roumains d'études littéraires” ș.a. A publicat și a prefațat traduceri în română din J.D. Salinger, Thomas Wolfe, Kurt Vonnegut Jr., Dylan Thomas, Ken Kesey
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286426_a_287755]
-
consacrat lui Radu Stanca. Student încă, se remarcă în cenaclurile literare clujene, debutând cu versuri, în 1964, la „Tribuna”. În 1969 îi apare primul volum de poezii, Elegii sub stele. Colaborează la „Tribuna”, „Steaua”, „Transilvania”, „Viața românească”, „România literară”, „Luceafărul”, „Amfiteatru”, „Echinox”, „Vatra”, iar după 1989 și la „Minerva” (Bistrița), „Târgoviștea”, „Adevărul de Cluj” ș.a. La terminarea studiilor universitare este angajat muzeograf la Muzeul „Octavian Goga” de la Ciucea (1970-1971), apoi, timp de trei ani, își caută loc într-o redacție, dar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289080_a_290409]
-
Universității București 1, 75-90 [132] Purcaru, I. (2008). Diversitatea ponderată Guiașu și distribuții optime de probabilitate cu aplicații în economie. Studii și Cercetări de Calcul Economic și Cibernetică Economică, 1, 19-36 [134] Purcaru, I. (2009). Optimal diversification in allocation problems. Amfiteatru Economic, 26, 494-502 [135] Purcaru, I. (2011). Unele conexiuni entropice între distribuții probabiliste. Studii și Cercetări de Calcul Economic și Cibernetică Economică, 3-4, 49-54 [136] Purcaru, I. (2011). Diversity and a three-dimensional allocation problem. Economic Computation and Economic Cybernetics Studies
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
în revista liceului. Urmează cursurile Facultății de Filologie, secția română-engleză, în cadrul Universității din București (1986-1990). Debutul editorial se produce în 1986, în volumul colectiv Cântec pentru zori de zi. Colaborează cu versuri, eseuri, fragmente dramatice, articole la „Ramuri”, „Transilvania”, „Steaua”, „Amfiteatru”, „România literară”, „Contemporanul”, „Convorbiri literare” ș.a. Temporar, după absolvirea facultății, fiind profesor de liceu și asistent universitar, se afirmă cu eseuri și articole politice, apărute în „Paradox”, „Expres magazin”, „Viitorul românesc”, „Baricada” și „România liberă”. În 1992 întemeiază Partidul Noua
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289797_a_291126]
-
fost secretar literar la Teatrul Odeon din București. A colaborat cu piese de teatru, cronici dramatice și eseuri de sociologie a culturii la „Arta”, „Contemporanul”, „Tribuna”, „Argeș”, „Vatra”, „România literară”, „Orizont”, „Cronica”. Debutează cu o piesă de teatru în revista „Amfiteatru” (1966), unde va publica ulterior și proză scurtă. În 1967 i se reprezintă, la Timișoara, de către o trupă studențească, Restaurarea hainelor Sfântului Augustin. Piesele sale de teatru, unele încă inedite, au fost puțin jucate; ele sunt, de cele mai multe ori, expresia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286215_a_287544]
-
volumul Teatru, pentru care i se decernează Premiul Asociației Scriitorilor din București. Alături de piesele deja reprezentate, sunt incluse aici Bunicul, Artre cu litere de platină, satiră, în manieră ionesciană, a gândirii dogmatice și a cultului personalității, distinsă cu Premiul revistei „Amfiteatru”, și Panta rei, scenariu de pantomimă. Publicată în revista „Teatrul”, piesa Schimbarea la față este o frescă expresionistă, cu ecouri brechtiene, a revoluției proletare într-o țară din America Latină, iar Mârâiala, reprezentată în 1981 și publicată în 1982, o viziune
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286215_a_287544]