2,451 matches
-
viața, mai bună sau mai rea, mergea înainte. Într-o zi, ieșind cu treburi prin sat, îl reîntâlni pe vicepreședintele sfatului care, după ce se arătă bucuros să-l vadă, îl invită la sfatul popular, în biroul său, la o discuție amicală, între patru ochi. Omul se intersă mai întâi dacă își primea la timp pensia, apoi dori să știe dacă se mai gândise la propunerea pe care i-o făcuse în toamna trecută, în legătură cu serviciul de contabil la cooperativa din comună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
când sfârși de citit i-l dădu lui Maurer, ca să-l vadă și el. Și ce dorești dumneata, tovarășe? întrebă conducătorul partidului, ținând să audă din gura vizitatorului său ceea ce stătea scris negru pe alb, pe hârtie. Nando Rossi surâse amical și-l privi pe Dej cu speranță. Un lucru simplu și de bun simț, un gest tovărășesc și de omenie, răspunse. Eliberați-l pe Lucrețiu Pătrășcanu... N-are rost să vă încărcați conștiința cu un nevinovat!... Gheorghiu-Dej zâmbi și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
-l privi pe Dej cu speranță. Un lucru simplu și de bun simț, un gest tovărășesc și de omenie, răspunse. Eliberați-l pe Lucrețiu Pătrășcanu... N-are rost să vă încărcați conștiința cu un nevinovat!... Gheorghiu-Dej zâmbi și el la fel de amical, dar clătină din cap. Rosti neutru: Nu se poate!... Nu depinde de mine. Cazul lotului Pătrășcanu se află pe rol. Organele de anchetă fac cercetări, instrumentează cazul. E treaba lor. Eu nu mă amestec în treburile justiției populare. Tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
aici, la sfat... Lăsați-o baltă cu plecatul la oraș, zău așa!... Acum, că ați donat statului pământul, sunteți unul de-ai noștri, ce mai încoace și-ncolo!... Sfârșindu-și pledoaria, vicepreședintele întinse o mână peste birou și îl bătu amical și familiar pe umăr. Stelian își drese vocea oarecum stingherit și-i spuse: Da, m-am gândit la postul de contabil de care mi-ați spus mai demult și-am hotărât să-l accept... Bineînțeles, dacă postul nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
întinse oaspetelui său surâzător mâna și-l pofti să revină în ziua următoare, ca să perfecteze formalitățile de încadrare în serviciul cu jumătate de normă. O să fie foarte bine, vă garantez eu! ținu el să-l mai asigure încă o dată, foarte amical, la despărțire. 2 Când reveni, potrivit înțelegerii, a doua zi la sfatul popular, Stelian Teodorescu avu surpriza să găsească o adevărată comisie reunită în biroul vicepreședintelui. Întâmplător sau nu, în ziua aceea sosiseră de la raion activiștii Casapu și Ilici Vasile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
însă și alte activități, care nu prea aveau legătura cu contabilitatea și care îi dădeau lui Stelian sentimentul că era socotit un om bun la toate, de care sfatul putea să se folosească așa cum poftea. O dată vicepreședintele îi ceru foarte amical să-i întocmească o hartă topografică a comunei, pe care voia s-o prezinte la o adunare raională. Altă dată se pomeni chemat seara târziu la sfat, unde sosiseră niște funcționari de la regiune, interesați de fosta obște de arendare "Sabarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nu s-ar fi putut ca Iustina să aibă ea grijă de copil, până când avea să se întoarcă Mariana din spital?... Ca și cum și pe-asta o prevăzuse de mult, Lazăr Popescu dădu vioi și aprobator din cap și-i trase amical o palmă-n spate: Poate, cum să nu poată!... Doar suntem rude, ce dracu!... Nevastă-mea chiar mi-a zis să-ți zic... Il lași pe copil la noi până se-ntoarce Mița, dar să-i aduci diseară niște haine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
spună ceva. Dându-i băiatului să mănânce niște biscuiți, dintr-o cutie atunci desfăcută, el îl luă pe Virgil la o parte cu un aer misterios și, uitându-se să vadă dacă nu venea cineva de afară, îl rugă foarte amical să-l ajute și pe el într-o mică problemă; anume, să facă în așa fel ca să vireze niște bani de la buget pentru școala unde-i învățau copiii. Voia să se dea și el bine pe lângă directorul școlii, ca tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
se autointitulau eliberatori, oare nu s-ar fi cuvenit ca lupul să redevină cel mai venerat animal al țării, emblemă pe steag și totem, ca în timpurile străvechi?... Auzindu-l vorbind astfel pe doctorul Emanoil Rigani, în cursul unei discuții amicale și confidențiale purtate, se-nțelege, între patru ochi la cabinetul medical, Virgil aprobă cu o înclinare scurtă din cap, fiindcă îl încânta ideea, dar obiectă zâmbind că nu mai erau destui lupi în pădurile țării și că nici iarna nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
prostul obicei de a se uita în gura cailor primiți în dar, e că nu pot să cumpăr decât un kilogram de zahăr pe lună, că n-am decât o singură cartelă... Nu-i bai, mă Virgile! îl bătuse Vică amical pe spate. Poți să-l bei și fără zahăr, că e vin curat!... Dar, dacă n-o să-ți placă, tot nu-i bai... Dă-l și tu de pomană cuiva... Pentru sufletul răposaților!... Generalul, bine operat de hernia lui, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
celorlalți colegi. Faptul că un student de la matematică o curta pe una dintre studentele de la filologie nu era un lucru foarte obișnuit. În general, cu toate că filologii și matematicienii erau vecini de universitate, între unii și alții nu prea existau relații amicale sau sentimentale, ca și cum ar fi aparținut unor lumi diferite. Filologii nu-și făceau de obicei prieteni printre matematicieni și nici invers. Un matematician indrăgostit era, așadar, un fapt remarcabil în sine, dar un matematician îndrăgostit de o colegă de la filologie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
pomină, ținută în orășelul natal al tinerilor casătoriți, care se cunoșteau de pe vremea când erau amândoi elevi de liceu. Dar tu, bătrâne? îl întrebă Nichi Stelescu pe Victor la întoarcere, în trenul care-i aducea înapoi la București, bătându-l amical cu palma pe umăr. Când îți punem pirostriile pe cap?... După următoarea ascensiune în Bucegi! răspunse în locul său amicul Tase de la politehnică. Ba eu cred că după următoarea ascensiune la Carul cu Bere! supralicită Paulică Dobrescu, prezent și el printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Aș fi putut, cu un singur cuvînt, să pun capăt cercetărilor. Întrebărilor. Neliniștii. Cuvîntul ăsta nu l-am rostit. *** Marie stătea așezată la volan, cu capul peste brațele Îndoite, cînd Lucas deschise portiera și se așeză alături, punîndu-i o mînă amicală pe umăr și șoptind că Îi părea rău. TÎnăra femeie Înălță capul, Îndîrjită. Ochii Îi străluceau de lacrimi reținute și de furie. - Niciodată n-au să mă facă să cred că Nico l-a ucis pe Gildas, niciodată. Era unchiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
în chip de porte-bonheur1 - unul dintre acele detalii întîmplătoare, pe care le observi în vreme ce privești prin încăpere în cursul unui test de raționament, aiuritor de plictisitor, de patru ore. Când am ieșit din sala de testare, am deschis o discuție amicală despre superstiția noastră comună, deși poate nechibzuită - un debut superficial a ceea ce avea să devină o prietenie profundă. — O să-mi mulțumești fiindcă te-am târât afară din casă în seara asta, mi-a șoptit Bea, înșfăcându-mi cotul cu putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
să-și dea seama că trăseseră lozul cel mare. Le-am făcut-o, Geniule, ne-a venit în sfîrșit și nouă rîndul, a exclamat atunci Scorpia. I-am spus-o la scurt timp după aceea, pe atunci eram în relații amicale, femeia asta e ca un pietroi pe care ți l-ai legat de gît, o să te tragă la fund, dar el s-a întors în altă direcție, prefăcîndu-se că nu înțelege. La puțin timp mi-a dovedit însă că din
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
plină de ciudățenii. Fără motiv anume, poștașul se lipi de farmacist care, la rândul său, se lipi de slovac. Acesta rămase nemișcat căci În stânga sa nu era nici un punct de sprijin. Ca să nu se prăbușească totuși În cazul unei presiuni amicale prelungite, Își Înfipse călcâiele pantofilor În zgura roșie a aleii. Dinspre micul bloc În care Cain Își avea apartamentul se auzeau claxoane de mașini, strigăte, aplauze, fluierături. Deasupra lor, suverană, sirena poliției. Era ora trei. 34. Digoxin, miofilin, furosemid. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
care mătura trotuarul cu zelu-i cunoscut, nu i-ar fi zărit În nici un caz chipul, oricât și-ar fi potrivit ochelarii rotunzi pe nasul coroiat. 14. De la o masă bine plasată lângă geamul uriaș al barului i se făceau semne amicale. Erau doi dintre cei mai distinși intelectuali ai orașului: un filozof și un latinist. Fiecare ratase la momentul potrivit o mare șansă: primul o bursă de un an la Heildelberg, iar al doilea o bursă de șase luni la Paris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
teatrele sărace de provincie. Odată cu chipurile, din nou banalizate, chiar hainele se destindeau cu un oftat de ușurare, deveneau mai puțin solemne, mai ușor astfel de purtat. Își serveau stăpânii cu naturalețe; În toate mișcările, de la cele protocolare, la cele amicale. Aerul de chermeză care Începea să plutească deasupra revelionului era tot mai amenințător. Dacă, până la „periniță”, nu se Întâmplă nimic, va trebui să mă mut de aici, Își spuse Petru, cu ochii la Iolanda, care ținea, În brațe, râzând, farfuria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu o intonație care avea cel puțin trei Înțelesuri: bucurie a revederii după mica lor agapă secretă de acum două zile; subliniere a unei relații care depășea moftul unui revelion unde ar fi putut veni oricine, și, În sfârșit, Încercare amicală de a-l readuce cu picioarele pe pământ după o scurtă plimbare În lumea ideilor, pe unde dom' profesor mai dădea câte o raită, precum alții la curve. Cu gândul Încă la silueta diformă a Iolandei, Petru nu putu spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
coroana de spini. Deși nu avea obiceiul, de data asta ceru iertare Celui-de-sus pentru blasfemie. Oricum, la o adică, ea nu s-ar mulțumi să-l spele doar. Devoțiunea ei suna mai degrabă ca un avertisment sau ca o dojană amicală adresată peste timp Mariei Magdalena care a lăsat să-i scape printre degete șansa vieții ei. După cum văd, nu ocolești subiectele tari, zise el. Dimpotrivă, pe cât pot mi le Însușesc, fără licitație, răspunse ea, strecurându-și mâna dreapta În buzunarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
urmă cu un revelion de Iolanda. Deschise șampania lăsând dopul să zburde prin sufragerie apoi turnă cu multă Îndemânare În cele patru pahare până când nivelul băuturii aurii ajunse la aceeași cotă. Ciocniră toți patru pentru prima oară. O solemnitate simplă, amicală, o complicitate ușor ironică, Întărită de jocul voios al bulelor de argint În cupele cu șampanie. Să fie acesta Începutul unor Întâlniri repetate! zise Petre, privindu-și oaspeții cu o egală simpatie. Ar fi bine, zise Iolanda. Poate punem și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Își pierduse Încrederea În minuni. Zbura legănat ca un avion ce salută mulțimea la un miting aviatic. Înainte de a se despărți pentru totdeauna de acel loc, văzu un bărbat Înalt, cu ochelari și un fular roșu, care Îi făcea semne amicale de drum bun. Grohăi și el ceva În semn de răspuns, apoi tâșni În sus ca o rachetă, ca o cometă ce se Întoarce În cer după ce zăbovise o vreme printre oameni sub Înfățișarea caraghioasă a unui porc din rasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
a lăsat scaunul ăsta aici?” sau fereastra deschisă și izbită de pervaz, „ce aer împuțit, cum să nu mă înăbuș?” mă trezeau de fiecare dată. Săream speriat din pat. „Iertați-mă”, zicea mieros individul, aprinzând lumina, făcându-mi un semn amical cu mâna și părând jenat de gafa săvârșită, încât nu puteam să mă reped să-l strâng de gât cum aș fi vrut. După asta, nici vorbă de somn. Se culca el, nu mă lăsa nici să citesc, „iertați-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
un om de ținuta mea nu trebuia să sfideze neputințele bătrânilor cu o legătură chiar la azil... adică, nu se făcea ca eu s-o iubesc pe Laura. În rest, întâlniri pe coridoare, zâmbete, în ultima vreme familiare, aproape complice, amicale, de parcă ne legase taina sălii cu oglinzi, iar ea vroia să-mi spună „numai noi doi știm...” Oare de ce venise acum? mă întrebam. În legătură tot cu Laura? Sau în legătură cu Bătrânul? M-am așezat pe pat, oferindu-i, politicos, scaunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a mai păsat ce spun criticii. — Și nu ai nici o teorie care să explice acest succes extraordinar? — Nu. Tu ai, Henry? Pari să te fi gândit destul de mult la chestiunea asta. Zâmbi, ca să arate că Întrebarea se voia o tachinerie amicală, nu o dovadă de sarcasm. — Ba am, recunoscu Henry. Este evident că personajul Trilby e crucial. Ai realizat un lucru remarcabil, Kiki. Ai creat o eroină care nu se crede - sau nu s-a crezut, Într-o etapă a vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]