39,601 matches
-
demn de luat în considerație - de multe ori textele par a fi variante ale aceluiași model, reluat cu obstinație și amplificat sau dramatizat; explicația este poate relatarea unei experiențe similare, dar asta nu e suficient. "Poveștile" încetează uneori să fie amintirile bunicilor, părinților, rudelor transmise mai departe prin vocile copiilor, devenind limitative sau chiar teziste; cu puține excepții (mai ales scrisorile bucovinenilor), experiențele relatate țin de începuturile comunismului, de anii '50-'60, față de care o atitudine tranșantă e mult mai ușor
"Las' că vin americanii!" by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/17018_a_18343]
-
trecutului, pe care refuză să-l accepte altfel decît ca pe o malformație a istoriei. Dar, așa cum Ana Blandiana însăși afirmă, această viziune are nevoie de un suport teoretic, de discutarea în școală a subiectului comunismului, ca să nu rămînă doar amintire în alb și negru a unor drame familiare. Exerciții de memorie, editor Romulus Munteanu, postfață de Ana Blandiana, Fundația Academia Civică, București, 312 p., 1999.
"Las' că vin americanii!" by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/17018_a_18343]
-
pahar de apă minerală rece, - îmi întinsese mie volumul să citesc, deși de obicei el citea textele clasice, mie lăsîndu-mi paginile cine știe cărui roman, dacă nu versuri, numai versurile unor poeți păcătoși și care terminaseră cu viața urît, săracii, și în amintirea cărora S. ridica o glastră mică în care totdeauna se afla cîte o floare galbenă, culoarea lui, pusă în apa de un deget... Ascultă, spusese tușind, vezi, de aici, pînă aici, și citește rar, că altfel se înțelege, citește ca
Sala cu oglinzi (Delatori, demascări...) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17005_a_18330]
-
este Philippe Sollers cel instalat atît de confortabil în inima doamnei. Explicația ar putea fi că secretul l-au găsit împreună, la început: "...o anume falsă zeiță de pură convenție numită Memorie, aceasta nefiind decît mama purtătoare abuzivă ticsită de amintiri. Noi am știut-o din instinct de la început, Jim și cu mine, am expulzat-o din oficiu. Jos amintirile, idealizate sau diabolizate de această cumătră răuvoitoare. I-ar trebui un nimic ca să împiedice dragostea să triumfe."
Sollers - erou de roman by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/17009_a_18334]
-
găsit împreună, la început: "...o anume falsă zeiță de pură convenție numită Memorie, aceasta nefiind decît mama purtătoare abuzivă ticsită de amintiri. Noi am știut-o din instinct de la început, Jim și cu mine, am expulzat-o din oficiu. Jos amintirile, idealizate sau diabolizate de această cumătră răuvoitoare. I-ar trebui un nimic ca să împiedice dragostea să triumfe."
Sollers - erou de roman by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/17009_a_18334]
-
1 septembrie 1944. N. Carandino a scris în Dreptatea din 4 septembrie: În ochii noștri, personalitatea lui păstrează nimbul de trădare pe care i l-a așezat dușmanul. Va fi de azi înainte o veșnică durere pentru cititorii lui Rebreanu amintirea epocii de mare răscruce cînd Apostol Bologa în loc să se spînzure a intrat la Gestapo". La fel de critic au scris despre acest tragic, totuși, eveniment și Arghezi,Vladimir Streinu, Ion Caraion și Miron Radu Paraschivescu, în Ecoul. Acesta din urmă a scris
Imaginea unei vremi încrîncenate by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17001_a_18326]
-
Luminița Marcu Nu cred că sînt multe cărți de evocare la fel de plăcute și de firești ca aceasta, în care superlativelor să le stea atît de bine și aproape nici o stridență sentimentaloidă să nu tulbure amintirile pline de dragoste. Mai mulți prieteni scriu despre Paul Celan așa cum a fost, așa cum l-au cunoscut. Poveștile seamănă între ele, protretul lui Paul Celan e necontradictoriu, poate și pentru că majoritatea se referă la aceleași perioade, cîțiva ani petrecuți în
Paul Celan și prietenii săi by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17037_a_18362]
-
aceeași piele, ca în aceeași barcă destui semeni ce lopătează de la un țărm la altul, și omul adevărat și-arată fața poate numai în momentele despărțirii și suferinței - aceea-i adevărata lui față, pe aceea s-o și păstrați în amintire." Valentin Rasputin, Despărțirea de Matiora, versiune românească revăzută și note de Mircea Aurel Buiciuc, prefață de Ion Vasile Șerban, Ed. Univers, București, 2000, 278p., 52.000 lei.
O rugăciune laică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17028_a_18353]
-
trecere, și despre ai mei, și despre Pompilia Eliade, colegă și prietenă cu Bădescu și cu părinții mei, pe vremuri, apoi, prin 1952-1954, cînd luam eu ore de franceză cu ea, pensionară. Eram prea tînăr ca să mă las furat de amintiri, cum, cred, ar fi dorit Lucian Bădescu. Așa că l-am bătut la cap cu ideile mele despre literatură. Nu sînt deloc sigur că le împărtășea. Dar, probabil, din emoția de a-și vizita prin mine tinerețea vîlceană, m-a lăsat
Și eu i-am cunoscut... by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17049_a_18374]
-
zăbrelite ale pușcăriilor,/ toate nopțile netrăite, strivite, interzise,/ ale omenirii,/ nopțile cu dinții încleștați,/ frânte pe roată, împușcate.../ Toate ne aparțin, pe bună dreptate -/ să le-adunăm cu grijă, migălos,/ să le topim în furnalele călimărilor/ și să-ngrășăm cu amintirea lor fecundă/ pământul nopților noastre de azi...// Așa trebuie să facem, sporind/ în fel și chip, puterea ogoarelor noastre,/ dar mai cu seamă,/ ar trebui poate să lucrăm cu cerneală fierbinte.../ Asta v-o spun, nu de la mine - de fapt
Un poet mereu la modă: GEO DUMITRESCU by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17035_a_18360]
-
1873). În finalul articolului, Grădișteanu promitea cititorilor Revistei contimporane "o nouă colecțiune de salturi haslii luate din Convorbiri", dar, la intervenția lui V. Alecsandri, colaborator la ambele publicații, Grădișteanu amînă pentru un moment publicarea. În 1910, G. Panu scria în Amintiri de la Junimea din Iași: "Ce să zic de d. Grădișteanu, care, din spirit de polemică, îl numește pe Eminescu în deriziune genial?"11). Același Panu relatează că la prima ședință a Junimii, în care s-a discutat articolul denigrator, Maiorescu
Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/17041_a_18366]
-
în mingi. Ironia însăși capătă un aer inofensiv, amabil: "Atențiune poate trece tot convoiul întregul convoi de cuvinte minele dedesubt stau cuminți o eventuală declanșare nu ar stîrni decît o ușoară adiere ironică o briză albastră de pescăruși ați împachetat amintirile voastre urîte le duceți în colțul enigmatic al gurii (vezi Mona Lisa lui da Vinci) podul va avea trepidații stelele furate iată vă curg din buzunare împrăștiindu-se înapoi pe cer vedeți cîrdul acela vă așteaptă la a doua încercare
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
rezultînd din orientarea organelor senzoriale în dublă direcție, spre exterior pentru a capta datul lumii și spre interior pentru a prelucra datele în chestiune, a le filtra prin alambicul unei percepții imaginative. Văzul, în complicitate cu memoria picturală: "greu de amintire ușor învinețită un tablou de Manet copiat/ stîngaci de un pictor care se inspiră în general din/ peisajul ferestrei deschise mereu același adăugînd de la el/ doar lumina în nopțile în care se entuziasmează de propria/ neputință artistică/ în imagine o
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
timpul nu curge inexorabil înainte, ci se contorsionează în reflecție, introspecție și auto-descoperire. Dar o descoperire care nu aduce nimic bun, nu oferă confort spiritual, ci dimpotrivă, o uriașă neliniște și chiar o înstrăinare de sine. Alunecînd, prin vis și amintire, în vîrsta copilăriei sau a primei tinereți, femeia se rătăcește de sine, de cea care locuiește prezentul. Fără să vrea, eroina caută această alienare de sine aflată dincolo de utopia unei regăsiri absolute: pictorul de care se simte cel mai apropiată
Într-un oraș acoperit de ninsoare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17046_a_18371]
-
instrument de lucru, iar pentru spiritele imaginative, romanul unei creații, al unui singular creator. Cele nouă mari capitole au fost gândite pe schema: Începuturile, Viața lui Eminescu, Istoria literaturii române, Teatrul, Poezia, Romanul, Criticul, Omul. Unicul text al editorului privește amintirea omului - "L-am văzut pe G. Călinescu, pentru prima oară, la începutul lui 1945, când a venit de la Iași, ca profesor la Facultatea de Litere din București. Până atunci îl știusem numai dintr-un desen al pictorului Ștefan Dimitrescu, reprodus
Călinescu for ever by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17036_a_18361]
-
Magdalena Boiangiu Probabil că amintirile celor care au văzut premiera din 1975 și curiozitatea celor care doar au auzit de ea au determinat atragerea atîtor instituții teatrale pentru coproducția care a putut fi văzută la Teatrul Evreiesc de Stat la sfîrșitul lunii aprilie. 25 de
Fidelitate by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17094_a_18419]
-
fără chip, ofițerul declanșează mecanismul și substanțele ucigașe sunt eliberate, invadînd scena pînă spre locurile spectatorilor. Siluetele interpreților dispar încetul cu încetul, în abur. Reprezentația s-a terminat. Aplauzele sunt inutile. "Morții depind integral de fidelitatea noastră" - scria Vladimir Jankélévitch. Amintirea morților care cîntă a pornit de la București spre Europa superiorității provizorii. An die Musik de Pip Simmons. Muzica: Chris Jordan. După o idee originală de Rudy Engelander. O coproducție realizată de Teatrul Evreiesc de Stat, București, Festival d'Avignon, Artsadmin
Fidelitate by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17094_a_18419]
-
păcălim cu bună știință, lucrurile sunt mult mai complicate. Chiar în ordinea faptelor reale intervenim cu propriile proiecții, cu propriile "povești". Nu spunem despre unele evenimente capitale ale vieții noastre că s-au petrecut "ca-n vis"? Fiecare are propriile amintiri despre evenimente petrecute aievea, dar totdeauna nepotrivindu-se unele cu altele. Există atâtea revoluții, cutremure, inundații, incendii câți martori există. Și ca lucrurile pe care le-am înșirat mai înainte să nu pară pure speculații, să încercăm și un mic
La vida es sueńo by Costache Olăreanu () [Corola-journal/Journalistic/17068_a_18393]
-
munca de selecție a materialului și de "reparator" al manuscriselor trecute prin ciurul condeiului său sagace. A devenit, desigur, și colaborator permanent al prestigioasei reviste ieșene iar volumele încep să-i apară din 1916 (Balade vesele, Parodii), apoi, în 1918, Amintiri din luptele de la Turtucaia, selecția Balade vesele și triste, în 1920, și, apoi, în 1930, Scrisori fără adresă și Pirin Planina, 1936. Poetul se adaptase fericit în ambianța ieșeană (a povestit asta, mai tîrziu, în conferința Cum am devenit moldovean
O nouă exegeză despre Topîrceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17092_a_18417]
-
-și înscrie personajul în lungul șir de eroi a căror existență ambiguă definește atmosfera și tonul filmelor sale. Paradoxal, eroul obsedat de concretețea imaginilor reale concentrează un întreg univers imaginar, bântuit de figurile opuse ale celor doi părinți și de amintirile copilăriei sale, în care momentele fericite sunt idealizate, iar cele nefericite sunt descrisie prin imagini de coșmar. Această natură dublă a lui Ichabod răspunde preferinței lui Tim Burton pentru ilustrarea concomitentă a două lumi paralele, în cazul de față lumea
Cum să-ți pierzi capul după Tim Burton by Ioana Comanac () [Corola-journal/Journalistic/17096_a_18421]
-
cred cu tărie în Providență, deci într-un plan supraomenesc, divin, într-o ordine ascunsă a universului, cred și într-un Paradis, unde virtuțile și binele făcut au răsplata lor, după moartea noastră aici, care e începutul unei alte vieți. Amintirea Paradisului: nu iluzorie fugă de imediat și din imediat, ci vocația de a-l regăsi în frumusețea trecătoare a lucrurilor și a sentimentelor din apropierea noastră. O fericire "în fărâme", o arvună, o anticipare a ceea ce vom întâlni la soroc. Amintirea
Adrian Popescu - Echinox n-a fost o anticameră ci chiar salonul literar al generației '70 () [Corola-journal/Journalistic/17093_a_18418]
-
Amintirea Paradisului: nu iluzorie fugă de imediat și din imediat, ci vocația de a-l regăsi în frumusețea trecătoare a lucrurilor și a sentimentelor din apropierea noastră. O fericire "în fărâme", o arvună, o anticipare a ceea ce vom întâlni la soroc. Amintirea deșteptată de o pădure bucovineană dimineața devreme, sau de colinele toscane, sau de surâsul unui copil sărac, dar cu inima ușoară din Basarabia prăfoasă, prin care treci, sau de un foc în jurul căruia stai cu prietenii, nu e abstractă niciodată
Adrian Popescu - Echinox n-a fost o anticameră ci chiar salonul literar al generației '70 () [Corola-journal/Journalistic/17093_a_18418]
-
melodramă de largă respirație ce a deschis festivalul. A doua ecranizare a romanului autobiografic al lui Graham Green, dincolo de mimetismul anilor '40, este o modernă poveste tragică ce-și trădează resorturile abia după reluarea mereu și mereu a crîmpeielor de amintire, intarsii ce scurtcircuitează memoria protagonistului, Ralph Fiennes, rănit în orgoliul personal. Pînă cînd află adevăratul motiv pentru care amanta, delicata Julienne More, îl părăsise: legămîntul cu Dumnezeu care îi salvase iubitul dintr-un bombardament, readucîndu-l la viață, redîndu-i acestuia și
Doamne, nouă redă-ne... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17078_a_18403]
-
autoarea jurnalului a condus Liga pentru Apărarea Drepturilor Omului în România cu sediul la Paris (din 1984 până în 1991) și a fost interpreta oficială în relațiile cu România a președinților Franței, de la Charles de Gaulle la François Mitterrand (volumul de amintiri Avec de Gaulle en Roumanie, Editions de l'Herne, 1991, are o remarcabilă valoare documentară). De asemenea, a frecventat mediile intelectuale românești din Paris, cunoscându-i îndeaproape pe Emil Cioran, pe Ion Vianu, pe Alexandru Paleologu (pe vremea când era
România, mon amour by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17086_a_18411]
-
n-o să-l mai vezi/ niciodată/ în roz" (hipocondrie). Viziunile lui Gelu Vlașin se vor constitui în consecință după principiul "mozaicării" din "crâmpeie" de real, ele reproducând filmul discontinuu al vieții interioare, marcat de tensiunea dintre "timpul percepției" și "timpul amintirii". Iar rostirea va fi monologică, incoerentă, acompaniată de gesturile stereotipe ale unui Pierrot care are adesea fizionomia, pe jumătate grațioasă, pe jumătate grotescă, a manechinului sentimental: "nopțile mele au/ interior proaspăt cu/ studente la/ psihologie și/ vin fiert în/ so
Monolog în Computerland by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/17106_a_18431]