3,631 matches
-
sentimentul unei ocazii speciale. în tăcerea supravegheată a sălii de examen, își plimbă privirea peste teza de matematică și rînji, știind c-o să pice. Se gîndi c-ar sări în ochi dacă s-ar ridica și ar pleca, așa că se amuză încercînd să rezolve două sau trei probleme, folosind cuvinte în loc de cifre și rescriind ecuațiile ca pe niște argumente dialectice, dar curînd se plictisi și, înfruntînd c-o privire distrată sprîncenele ridicate a reproș ale profesorului care-i supraveghea, îi dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
uită distrat în altă parte și, peste trei minute, ajunse lîngă ea ca din întîmplare. Așteptă pînă îl observă, apoi zîmbi. — Salut, Duncan. Ce mai faci? — Bine. Dar tu? — O, foarte bine. Chicotul agreabil nu sugera că prezența lui o amuza, ci faptul că era amuzant că stau și conversează tocmai acolo. Mi-a plăcut plimbarea noastră de vineri. — Și mie, foarte mult. — Aitken e o companie plăcută. — Și tu ai fost o companie plăcută, Duncan. între ei se căscă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cu gura căscată, cînd am auzit de el. Mda, avem și noi sursele noastre. Lanark zîmbi, dădu din cap aprobator și bău. își spuse: „Fața ei mă face să-i zîmbesc? E atît de veselă și de inteligentă, o poți amuza și lua prin surprindere atît de repede. îi voi zîmbi, dar nu prea mult. Un lider trebuie să fii spectator, nu actor. Mulțimea trebuie să simtă că el observă, cîntărește, critică, dar de pe o poziție de putere. — Ceea ce ne interesează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
greșeală. Circulația bogăției prin lume le-a inclus pe ambele, dar bogăția a continuat să sporească pentru că este întotdeauna slujită de cîștigăori. — Oameni palizi și rozalii, murmură Odin meditativ. Oameni palizi și rozalii. Nu cred că negrii și maroniii se amuză prea tare, zise Powys. Ți-e bine, Lanark? Vocea puternică și liniștită a lui Monboddo continuă să toarcă asemeni unui vînt năucitor. — ... așa că nordul Africii devine deșert, cu niște consecințe utile... Ca urmare a camaraderiei curate cu baia cu aburi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Corpul tău numărul 2, spuse ea după o tăcere destul de lungă, văd că nu știe nimic mai mult decât corpul numărul I. Nu ești decât un pion. Gosseyn, în picioare, o privea șovăind dacă să se supere, sau să se amuze. Nu era încă pregătit să abordeze cu ea problema celor două corpuri într-unui singur, deși ceva idei tot avea. Dar se simțea jignit auzind-o tratându-l ca simplu pion, cu toate că într-adevăr asta și era. ― Ia zi-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
un transportor spațial. O navă cum pământenii nu și-ar fi imaginat decât în visel" cele mai delirante. Proiectanții tereștri, entuziasmați după săptămânile de trudă la planurile 30x30 ale unui transportor solarian obișnuit, odată ajunși acasă s-ar fi putut amuza zicând soțiilor: "Ei, și acum ne vom lua un concediu de 500 de ani și vom pune'un milion de desenatori la treabă la planul unei nave interstelare de 3 kilometri lungime." Nava din tranșee abia dacă era puțin mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
nerăbdătoare. - Ți-am spus să te grăbești. E serios. Nu mai rămâne o secundă în plus. Plecă. Fără să se uite înapoi, fugi pe ușa dormitorului, pe care o trase după ea. Gosseyn nu încercă să se grăbească. Nu se amuza. Era grijuliu cu corpul său. Dar începea să-și dea seama de ceea ce va trebui să facă într-o bună zi dacă el - și Ashargin - supraviețuiau până în acea zi fără să-și atragă o totală dizgrație. Să se țină tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
zborul navei prin cerul nocturn pe aripile energiei magnetice. Era clar că trebuia să spună ceva. Ce? Fără să-și miște ochii, Gosseyn o văzu pe Leej mergând cu luare aminte spre fotoliu. Ajunse și se prăbuși suspinând. Asta-l amuză pe Gosseyn, se stăpâni, iar Discipolul continuă cu vocea lui de oțel: - Așadar? Un început de hotărâre se înfiripa în mintea lui Gosseyn, pe jumătate decis să pună la încercare forța celuilalt. Să-l pună la încercare pe loc. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
bine faptele. - Firește, aprobă Rour. Ugell se mulțumi să o țintuiască cu ochii săi albaștri ca de gheață. - Doresc să aud propunerea lor, zise scurt Patricia, înainte de a-mi face o părere despre acest lucru. Enro zâmbea în continuare. Se amuza. - Parcă, îmi amintesc, zise, că sora mea s-a interesat deja în mod deosebit de sistemul care face obiectul acestei discuții. Gosseyn aflase despre ce era vorba: Venus! Se găsea în prezența comisiei de anchetă numită pentru cercetarea cauzelor înfrângerii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
locuibile. Îi întinse documentul lui Enro, care-l luă fără nici o vorbă. Se lăsă tăcerea cât timp îl citi. * Așadar, Enro știa de la început. Așa se gândi Gosseyn. Micul lor complot ridicol - care nu apucase să depășească perioada embrionară - îl amuza probabil chiar când pregătea răspunsul cel mai devastator pe care-l putea pune în calea speranțelor lor. Știa de mai multe zile și cine era Eldred Crang. Enro întinse documentul Patriciei. Fără să-l privească, ea îl rupse. - Domnilor, iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Corpul tău numărul 2, spuse ea după o tăcere destul de lungă, văd că nu știe nimic mai mult decât corpul numărul I. Nu ești decât un pion. Gosseyn, în picioare, o privea șovăind dacă să se supere, sau să se amuze. Nu era încă pregătit să abordeze cu ea problema celor două corpuri într-unui singur, deși ceva idei tot avea. Dar se simțea jignit auzind-o tratându-l ca simplu pion, cu toate că într-adevăr asta și era. ― Ia zi-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
un transportor spațial. O navă cum pământenii nu și-ar fi imaginat decât în visel" cele mai delirante. Proiectanții tereștri, entuziasmați după săptămânile de trudă la planurile 30x30 ale unui transportor solarian obișnuit, odată ajunși acasă s-ar fi putut amuza zicând soțiilor: "Ei, și acum ne vom lua un concediu de 500 de ani și vom pune'un milion de desenatori la treabă la planul unei nave interstelare de 3 kilometri lungime." Nava din tranșee abia dacă era puțin mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Fane, în arest, o oră, ieri la amiază, dar se zice că n-a scos o vorbă, adică doar de câteva ori s-a văietat de frig. — Ce-ai, Jeane, ți-a murit cineva? l-a întrebat Inelaru. M-a amuzat că Fane le spune la toți Jeane, „ca să-și simplifice existența“, cum zice conu Costache. Fane e sigur că-i vorba de vreun pungaș internațional, zice că pe hoții din București și din împrejurimi îi știe după chip, iar pe
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
o citise pe chipul lui apoi, și cum părea că moare împăcat. — Poate că e vorba numai de o aspirație mistică, spuse doctorul, iar Agata adăugă: — Un fel de rugăciune. Dar Costache era sigur că „sindroamele“ spun altceva. Odată se amuzaseră, polițistul și bărbatul ei, să vadă asemănările dintre meseriile lor și găsiseră o droaie. Ambele cereau spirit de observație, inimă caldă și cap clar, generozitate și dedicație, tact și curaj. Ambele necesitau discreție și putere de muncă. Amândoi făceau anchete
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
se opresc". Înduioșată de propria-i soartă, se rugă zeilor săi intimi: "Dați-mi într-o bună zi o glumă ca să mă faceți să rid și un bărbat care să poată conduce treburile statului și care, pe deasupra, să mă și amuze. Ah, de-ar fi aici Del". Se încruntă supărată de calea pe care îi porniseră gândurile. Vărul ei, Prințul Del Curtin, dezaprobase atacul împotriva Arsenalelor. Ce șoc avusese când descoperise prima dată acest lucru! Și ce umilință, când toți tinerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
vară cu cai, precum cei pe care i-ai văzut ieri în câmp... Dar tu? Dar eu, ce? — Tu ce ești? Ții de care punct cardinal? — Ei, credeam că ai înțeles până acum că sunt nordul... — Serios? începu să se amuze Omar. Era o aiureală deplină, cu nord și sud, deși, dacă se gândea bine, el era într-adevăr secul torid și înverșunat al deșertului, uneori vântos, însă totdeauna fierbinte, pe când ea era ploaia care aducea iarba să-ți bată glezna
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Din fericire, ești singura doamnă din câte cunoști care nu se stropește pe picioare. Îmbrăcă trenciul căptușit cu o blană subțire apoi, cu mișcări iuți și îndemînatice, își înghesui buclele sub toca neagră. Motanul proptit pe labele din față se amuza jucîndu-se cu aparatul de fotografiat. ― Fii cuminte, Mirciulică! Înțeleg că te plictisești singur, dar, crede-mă, sânt o-bli-ga-tă să ies. Trebuie să pun scrisoarea la poștă. Și apoi, azi e parastasul bunilor noștri prieteni, domnul Popa, biata Valerica și profesorul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
i se pare neconvenabil să vorbească de bătrânețe în fața femeii adorate. Închipuiește-ți numai! Un Armand Duval pensionar și reumatic. Ia să vedem de când durează povestea? Oho! Aproape patruzeci de ani... Lui Florence îi plac cățelușii fideli. Șerbănică și Ioniță..." Se amuză imaginîndu-și-i în ipostaze canine. Dolofanul Miga ― un pechinez amabil de salon, celălalt ― un fox-terrier negru, bătrân fără ca asta să-i aducă înțelepciunea. Începu să râdă încetișor. " E într-adevăr curios, draga mea. Nimeni n-ar putea spune despre tine că
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cațără în ciorchini enormi. "Ăsta-i trage cu fluturașii, eu cu vegetația tropicală. E bine..." Dascălu încerca masca de gaze. Urla înfricoșător cum fac de obicei copiii când se joacă de-a bau-bau. ― Sânt nostim, nu? ― Fără îndoială. ― O să ne amuzăm grozav. Când eram mic, mă târam de-a bușilea prin curte. Îmi închipuiam că sânt indian sau șarpe, după cum aveam chef. ― Perfect. Ai ajuns să-ți vezi visul cu ochii. Fii atent! Avem de străbătut exact 55 de metri. Pe
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
înșală. Ceva absolut deprimant... Cred că Florence trece prin momente extrem de grele. Întâmplarea asta a declanșat în ea o dramă puternică. N-a doborît-o niciodată nimic, iar uneori o invidiai pentru optimismul ei. Acum nu reacționează firesc. Altădată, ar fi amuzat-o asemenea aventură. Nu știu dacă ai ghicit, dar bănuiesc că-și pune întrebări du-re-roa-se. Poate pentru prima oară în viață. O examină lung, cu buzele pungă și conchise îngrijorată: Mi se pare că Florence îți rezervă încă surprize, draga
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
sînteți extrem de bine informat. În fond, ce doriți? ― Avem nevoie de dumneavoastră și de avionul dumneavoastră. Șerbănică Miga întinse gîtul: "Sînt nebuni? Ce să facă cu un avion?" Ioniță Dragu scoase o exclamație ușoară și închise gura repede. Dascălu se amuza copios rotindu-și ochii de la unul la celălalt. Alexandru, palid, cu figura încremenită, șopti: ― Nu înțeleg... ― Sîntem șapte inși în această încăpere. Ne veți scoate din țară. Tânărul sări în picioare. ― Absurd! Dascălu îndreptă arma spre el. ― Stai jos, tăticule
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
făcut atâta plăcere să vă invit la ziua lui Mirciulică, să vă formulez o invitație în toată regula. Faptul că sînteți aici se datorează unei coincidențe fericite, dar oare putem aștepta totul de la întîmplare? ― De ce nu m-ați chemat? întrebă amuzat maiorul. Bătrâna își țuguie buzele și clătină capul plin de bucle. ― N-am îndrăznit. S-ar fi putut ca invitația aceasta să mă umple de ridicol sau, și mai grav, să considerați că vreau să persiflez. În sfârșit, ați fi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Firește! Ăștia doi, Valerica și Popa, sânt niște cârtițe. Oameni care nu știu să se bucure de viață și le stă în gât când altul se înfruptă cu polonicul. Le părea pur și simplu rău când vedeau că Panaiteștii se amuză colosal, că se simt bine împreună, că n-au nevoie de nimeni. Nu erau frumoși, nu erau bogați, nici măcar prea tineri, dar se înțelegeau și se bucurau pentru că azi e luni sau marți sau duminică. Asta le ajungea ca să se
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și fular de mohair aștepta, lângă florărie, consultîndu-și mereu ceasul. În bar, chelnerii purtau tăvi cu pahare înalte și paie. O jună, cu vindiac lucios și plete până la talie, fuma plictisită în fața unui bărbat elegant care făcea eforturi s-o amuze. La telefoane, așteptau câteva persoane, alături, două cucoane grăsulii, aferate, pline de saci, pachete, cercei, gulere de blană, își sărutau aerul de lângă urechi după o despărțire de o zi. Ochii maiorului alunecau fără să se oprească. Forfota mulțimii îi făcea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
i-au recomandat să se odihnească. Cristescu aruncă o nadă. ― Poate că vrea să doarmă în continuare, până dimineață. Credeți că e cazul să mai aștept sau să revin mîine? Bătrâna începu să rîdă: ― Dumnezeule! Nici chiar așa! O să se amuze grozav când am să-i povestesc. De altfel, azi e vineri... ― Și? ― În fiecare vineri la 8.20 se dau la televizor filme cu cowboy, ne uităm împreună. Își bătu palmele încîntată: Ne plac atât de mult! ― Atunci mai aștept
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]