2,664 matches
-
noțiunile clasice de gen, ideologie etc. și considerînd-o o procedură generativă care "formează sistematic" obiectele la care se referă. Lui Emile Benveniste îi revine meritul de fi distins cele două sisteme enunțiative: discurs /vs/ povestire (discours /vs/ récit), primul reprezentînd ancorarea în situația de enunțare (ego/hic/nunc), cel de al doilea absența unei asemenea ancorări. DISFORIC (în opoziție cu euforic) Termenul negativ al opoziției euforic/disforic, destinat valorizării micro-universurilor semantice. ENUNȚ (în opoziție cu enunțare) Într-o primă etapă enunțul
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
la care se referă. Lui Emile Benveniste îi revine meritul de fi distins cele două sisteme enunțiative: discurs /vs/ povestire (discours /vs/ récit), primul reprezentînd ancorarea în situația de enunțare (ego/hic/nunc), cel de al doilea absența unei asemenea ancorări. DISFORIC (în opoziție cu euforic) Termenul negativ al opoziției euforic/disforic, destinat valorizării micro-universurilor semantice. ENUNȚ (în opoziție cu enunțare) Într-o primă etapă enunțul a fost opus enunțării ca rezultat (produs) al actului de producție lingvistică. Termenul nu desemna
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Fluture cap-de-mort. Aici, „drama morții” e folosită de autor ca materie poetică de mâna a doua, adică prin intermediul unui travesti epic parodic. Personajele și poveștile lor, desfășurate într-un Iași carnavalesc, au o savoare deosebită, poeziei îi priește de minune ancorarea într-un real concret, sordid, în materia stufoasă a realității, pe care știe să o ridice, prin întortocheate volute simbolice ori prin incizii bruște, violente, la rangul unei viziuni intens tulburătoare și în zona tragicului absurd. Culegerile de articole și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
acestea se adaugă funcționarea capilarelor limfatice ca o pompă, prin cuplul funcțional dintre fibrele mioendoteliale și dispoziția valvulară. Lichidul interstițial pătrunde printre celulele peretelui capilar limfatic conform diferenței de presiune. Celulele endoteliale sunt atașate la țesutul înconjurator prin filamente de ancorare și nu sunt solidare între ele; marginile se suprapun, funcționând ca microvalve. Debitul limfatic total, de ~120 ml/h reprezintă ~10% din totalul ratei de filtrare capilară a plasmei sanguine (1/100 din difuziunea plasmei prin peretele capilar); în efort
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
cărui replică israeliană pare a fi C. Direcțiile tematice esențiale cultivate de poet sunt căutarea unui loc sub soare în care identitatea națională să se poată dezvolta nestingherită, evadarea din cotidian în universul etern al divinului, iar la polul opus, ancorarea în cotidianul pus sub semnul tutelar al neființei, al morții care îl amenință, îl veghează, îi hotărăște forma de exprimare. Prima este o temă a ardenței, a doua - a deznădejdii, cu atât mai puternice cu cât mai reprimate: „Să Te
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286111_a_287440]
-
este la rândul ei o construcție culturală mai degrabă decât o oglindă fidelă a trecutului ori un rezervor de amintiri factuale comune despre trecutul istoric.Construirea națiunii române și a identității naționale este inseparabilă de dezvoltarea memoriei istorice, înțeleasă ca ancorarea pe verticală a comunității în trecutul său istoric. Consolidarea unei relații cu trecutul a fost procesul decisiv în cristalizarea progresivă a conștiinței etnice românești, transfigurată ulterior într-o conștiință națională la baza căreia a fost așezat un program de unificare
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
prin aceasta declanșează mișcarea de construire a statului-națiune; b) Faza B, a "agitației patriotice", în care literații care au descoperit națiunea demarează acțiuni de prozelitism ideologic în vederea dezvoltării conștiinței naționale; c) Faza C, a instituționalizării naționalismului ca mișcare de masă. Ancorarea pe verticală a comunității prin stabilirea unei relații ferme cu trecutul istoricul (proces ce poate fi numit prescurtat "construirea memoriei colective") a avut un rol decisiv în "imaginarea" națiunii române. Odată fixată această relație intimă dintre comunitatea actuală și trecutul
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
momentului cronogentic își găsește reflexia în titlul operei lui Papiu-Ilarian: Istori'a Romaniloru din Daci'a Superiore. Istoria este a romanilor, teritoriul le revine dacilor. Esența identității române, în perspectiva Școlii Ardelene și a celei latiniste, este conferită, așdadar, de ancorarea romanității (sangvinice, lingvistice, juridice, culturale etc.) în teritorialitatea dacică. Reprezentat grafic, modelul identitar propus de intelectualii ardeleni este alcătuit din axa verticală a timpului reprezentată de romanitate și din axa orizontală a spațiului reprezentând teritorialitatea dacică. Punctul zero al acestui
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în care trăim, se întinde peste mai bine de 2400 de ani (513 în. de Hr.-1894)" (Xenopol, 1897, p. 11). O istorie, așadar, bimilenară! Stabilirea anului 513 în. de Hr. ca punctul origo al istoriei poporului român semnifică definitiva ancorare teritorială a originii istorice a românilor, concomitent cu abandonarea originii romane (513 fiind anul expediției regelui Darius împotriva sciților desfășurată pe teritoriul Daciei). Sub vraja naționalismului etnic, împletit cu o filosofie a xenofobiei - concepții care au dobândit un impuls ideologic
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
descreșterea Curții Otomane, trecutul românesc fiind înțeles ca orbitând în jurul destinului Porții. Istoria românilor este reprezentată ca funcție a corso e ricorsi a Imperiului Otoman. Totodată, niciunul dintre momentele cheie ale istoriei românilor nu face vreo referire la istoria Transilvaniei. Ancorarea acesteia în sfera Regatului Ungariei și a Imperiului Habsburgic, îngreunând integrarea într-o schemă unitară a istoriei românilor, a favorizat minimalizarea teritoriului transilvan în istoria generală a românilor. Excluderea Ardealului a devenit norma istoriografiei naționale românești. După cum se va vedea
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
după formula sovietică, denumirea consacrată a statului fiind redusă la o succesiune de litere (Boia, 1997, p. 67). Acronimizarea identității nominale a statului român la R.P.R. relevă fără niciun echivoc adoptarea modelului sovietic. Ideologia internaționalistă a comunismului timpuriu recomanda păstrarea ancorării în universalitate a istoriei provinciale a poporului român. Manualul lui Roller respectă acest dictat internaționalist, istoria națională fiind încastrată în ritmurile istoriei universale. În cel mai pur stil al materialismului dialectic, istoria societății omenești este divizată în cinci orânduiri fundamentale
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
la Congresul al XI-lea al PCR din 1974 a lansat oficial tracismul în istoriografia românească, curent care pe plan cultural a luat forma tracomaniei. Această dublă mișcare presupusă de tracism, de indigenizare și de antichizare a trecutului românesc prin ancorarea sa și mai adâncă în istorie, este vizibilă și în discursul didactic al manualelor de istorie. În Istoria antică și medie a României (sic!), originea românilor este înrădăcinată în traci: în traci "trebuie să-i vedem pe cei mai îndepărtați
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
neînțeles, nefericit că nu poate primi un răspuns afirmativ, insistă mai mult, suferă cumplit, își dă chiar viața pentru a demonstra imposibilitatea supraviețuirii fără ființa iubită (IV, 8). Rămânând rece, femeia își dezvăluie un întreg potențial practic, pragmatic, de puternică ancorare în real. În calitate de inițiator al unei legături amoroase, personajul masculin se poate dovedi și prefăcut, de o viclenie remarcabilă (IV, 2), însușiri ce sunt mai mult apanajul femeilor, dar pe care, iată, naratorii boccaccești sau chaucerieni le atribuie virilității, tot
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
prietenos decât de la profesorii distanți; [...] informațiile și cunoștințele sunt mai utile și mai aplicabile atunci când vin de la profesorii prietenoși 111. Gesturile facilitează învățarea prin adăugarea unui plus de inteligibilitate și rapiditate în însușirea conceptelor, teoriilor, principiilor, priceperilor și deprinderilor etc. Ancorarea discursului profesorului la nivelul observațiilor și al descrierilor, utilizând gesturi ilustrative și expresive, îi va reține pe elevi la stadiul conceptelor figurale, în care informația este asociată unui model intuitiv sau unui exemplu, asigurând astfel inteligibilitatea conținutului transmis. Exemple elocvente
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
sala de clasă. Emanuela Campisi și Asli Özyürek (2013) menționează utilizarea gesturilor iconice care reproduc o serie de caracteristici ale obiectelor, acțiunilor sau evenimentelor descrise drept o strategie importantă în predarea și consolidarea noilor cunoștințe, constituind ,,ancore" în lecțiile demonstrative. Ancorarea discursului didactic la nivelul observațiilor și al descrierilor, utilizând gesturi ilustrative și expresive, îi reține pe elevi la stadiul conceptelor figurale, în care informația este asociată unui model intuitiv, asigurând astfel inteligibilitatea conținutului transmis. De asemenea, pentru ca școala să devină
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
sunt interesante În măsura În care ele explică/descriu procesul de identificare a lumii referențiale la care trimite enunțul (prin atribuirea referenților, prin dezambiguizarea cuvintelor polisemantice ș.a.) și, implicit, la configurarea semnificației literale a acestuia, pe care o vom folosi ca bază de ancorare a unor conexiuni ce ne vor duce dincolo de ea, spre/la scopul În care enunțul a fost produs. 2.1.1. Propoziția - context pentru cuvânt Pe lângă contribuțiile sale privind semnul, În generalitatea sa, Sf. Augustin, evidențiază importanța pe care anturajul
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
fază de recul, de economisire a forțelor... Mai atent la ceea ce e esențial pentru el, nu mai este atât de disponibil față de ceilalți, devine mai secretos, mai cumpătat. Evenimente: Posibilitățile sunt multiple, dar schema rămâne aceeași: asumarea unor responsabilități, maturizare, ancorarea cumpătată În realitate. În muncă, se pot traduce printr-o perioadă de așteptare, de construcție lentă, de acceptare a unor amânări, Întârzieri sau constrângeri, care urmăresc de fapt să structureze mai bine situația, să-l facă pe individ mai lucid
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
aceștia, a "indicațiilor/sugestiilor regizorale", a delimitărilor contextuale, a deschiderii către implicarea spectatorului în actul comunicării etc. Componenta "pre-" se va concretiza, în paginile ce urmează, în perspectiva reflectată pentru planul comunicării, al discursului și al teatrului (coroborate aici prin ancorarea în "strategie" și, particularizând, prin realizarea sub forma "tehnicilor") în literatura de specialitate avută în vedere; dezvoltările ulterioare implică, la nivel practic-aplicativ, deschidere către ceea ce pot aduce în lumină comunicarea interpersonală, în general, și comunicarea la nivelul învățământului primar, în
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
capitol al cărții are ca premise: (a) prezentarea unora dintre accepțiunile, formele și valențele comunicării interpersonale (elemente considerate relevante pentru logica teoretizării și a exemplificării); (b) particularizarea acestora în contextul comunicării didactice/educaționale, în special la nivelul ciclului primar; (c) ancorarea discursului și a problematicii acestuia în sfera comunicării, cu punctarea coordonatelor structurale și principiale ale construirii și transmiterii unui mesaj; (d) ilustrarea universului comunicării ca "teatru" și a teatrului ca modalitate de comunicare, ca rezultat al întâlnirii elementelor de teorie
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
I.1.1. Perspective contextualizate asupra comunicării Din multiplele interpretări date comunicării, în general, relevante în contextul lucrării de față sunt cu predilecție două: comunicarea ca relație și comunicarea ca împărtășire, reflectând, implicit, și accepțiunea interacțională a procesului comunicării, respectiv ancorarea sa într-un anumit context, cu valențe specifice de la caz la caz. Într-un demers de la general la particular, comunicarea înseamnă, ca principiu, atât ancorarea într-un anumit context, cât și ideea de interacțiune, de relație și de împărtășire, care
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
ca relație și comunicarea ca împărtășire, reflectând, implicit, și accepțiunea interacțională a procesului comunicării, respectiv ancorarea sa într-un anumit context, cu valențe specifice de la caz la caz. Într-un demers de la general la particular, comunicarea înseamnă, ca principiu, atât ancorarea într-un anumit context, cât și ideea de interacțiune, de relație și de împărtășire, care vor fi detaliate/exemplificate în cele ce urmează. (a) Comunicarea implică ancorare într-un anumit context reflectat în literatura de specialitate din perspective diferite, nuanțate
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
caz. Într-un demers de la general la particular, comunicarea înseamnă, ca principiu, atât ancorarea într-un anumit context, cât și ideea de interacțiune, de relație și de împărtășire, care vor fi detaliate/exemplificate în cele ce urmează. (a) Comunicarea implică ancorare într-un anumit context reflectat în literatura de specialitate din perspective diferite, nuanțate, presupunând diferențieri între: * contextul social, "situațional" (locul psiho-social Durac, 2009, p. 18; cf. Vlădescu, 2008, pp. 17-18), "reprezentat de situația de discurs, ierarhia interlocutorilor, canalul utilizat etc.
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
director celibatar, ea, secretară căsătorită)" (Lohisse, 2002, p. 106) tip de context relevant, în lucrarea de față, din perspectiva raportării comunicării didactice la anumite coordonate de ordin "instituțional" ale situației de comunicare; * contextul cultural (Durac, 2009, p. 18), implicând pe lângă ancorarea actului comunicativ într-un sistem de mentalități, de valori, ritualuri proprii unei anumite comunități/culturi inclusiv reflectarea unui "sistem convențional de reguli privind interacțiunile sociale, practicile, maniera de a trăi etc." (Lohisse, 2002, p. 106), așadar a stilului de viață
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
demersului propus în lucrarea de față elemente precum: * orientarea spre o finalitate; * asumarea subiectivității atât în prezentarea anumitor informații din mai multe existente, cât și în manifestarea atitudinii 41 personale față de informațiile transmise; * interactivitatea, raportarea la feedback-ul interlocutorului; * contextualitatea ancorarea într-o situație de comunicare, cu toate datele ei particulare de ordin personal, interpersonal, social, cultural, religios, politic etc.; * cotextualitatea raportarea la discursuri anterioare/ulterioare reperabile în întregul actului comunicativ; * organizarea transfrastică, guvernată de reguli gramaticale, logice, pragmatice etc.; * temporalitatea
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
Bojdeucă, respectiv cele din fișele biografice din anii școlari anteriori etc.). Ideea de strategie comunicativă/discursivă presupune, așadar, raportare la toate aceste direcții normative, atât în etapa de construire a mesajului, cât și în cea de transmitere a acestuia, de ancorare a lui într-un context comunicativ, caracterizat prin date particulare. De altfel, literatura de specialitate este generoasă și la nivelul exemplelor oferite în acest sens; vezi, de exemplu, pentru construirea unui discurs (cf. Popescu, 2007, pp. 55-61; Condrill & Bough, 2005
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]