2,924 matches
-
momentul în care omul devine conștient că-i lipsește sensul absolut, ultim și definitiv. Iată, deci, că angoasa este o trăsătură antropologică. De altfel e adevărat că «dacă omul ar fi un animal sau un înger, nu ar putea cunoaște angoasa». Prin urmare, a ne recunoaște drept ființe contingente înseamnă a ști că angoasa se află în fața fiecărui om și, totodată, a recunoaște că «Providența și Răscumpărarea sunt categorii ale disperării». Tot Kierkegaard spune: «Este un lucru excelent, unicul necesar și
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
definitiv. Iată, deci, că angoasa este o trăsătură antropologică. De altfel e adevărat că «dacă omul ar fi un animal sau un înger, nu ar putea cunoaște angoasa». Prin urmare, a ne recunoaște drept ființe contingente înseamnă a ști că angoasa se află în fața fiecărui om și, totodată, a recunoaște că «Providența și Răscumpărarea sunt categorii ale disperării». Tot Kierkegaard spune: «Este un lucru excelent, unicul necesar și clarificator, ceea ce spune Luther: toată Doctrina (Revelației, și, în fond, tot Creștinismul) trebuie
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
viață și de moarte veșnică a ști să gândești ceea ce trebuie gândit; se cutremură și numai la ideea că ar putea să i se întâmple, datorită neatenției, să se gândească la alte lucruri; în sfârșit [Bonaventura gândește] mai ales datorită angoasei de a vedea că opera creației, reparată de sângele lui Dumnezeu, este în fiecare zi ignorată și disprețuită». Gilson mai observă că, pentru sfântul Bonaventura, rațiunea «trebuie să fie un instrument de mântuire și nimic altceva; faptul că el îl
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
apăsat de singurătate cum nu mai fusesem vreodată, lipsit de mijloace ca să pot ieși undeva, fără nici un prieten cu care să pot să mă văd, am început să ies la un fel de plimbări zilnice, rituale, menite să-mi coboare angoasa la limite suportabile, oarecum în felul marilor obsedați, care uneori ies în locuri deschise și descriu mari cercuri umblând ore în șir. Abia atunci am conștientizat faptul că nu cunoșteam orașul, că Bucureștiul era pentru mine (și avea să rămînă
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
sentiment de stranietate, de nesiguranță metafizică, de parcă aș fi coborât pe celălalt tărâm. Pentru nimic în lume mama n-ar fi mers la un film în centru. Până și azi evită să iasă din fieful ei. Acel triunghi "curat" de angoasă era tot ce cunoșteam din univers, era un neuron, era ca și cum, ca să cunosc lumea, aș fi fost dotat cu un singur neuron, care mai avea două sinapse relativ sigure: drumul până la Tanti Sica (devenită Tanti Aura în REM), sora mamei
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
fără cultură - să exprime această telescopare (cam prea simetrică și coerentă ca să fie și cu totul verosimilă) una dintre cele mai importante "megatendințe" ale noosferei actuale? Eticismul nostru, reflex inconștient al omului de cultură, ne face să respingem cu oarecare angoasă teza aceasta, dar dezavuînd-o pe criterii etice - e bine sau nu e bine să fie așa - nu înseamnă că o și exorcizăm, ci doar că ne situăm prin însăși formația noastră intelectuală de partea lirismului, poeziei, literaturii și culturii, că
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
a conștiinței de sine, exacerbate de contextul, traumatic în sine, al intrării în postmodernitate. Refuzul noii lumi, integrate, plurale, mediatice, ultraperformante dar mult mai puțin consolatoare și calde decât cea a "frățiilor de sînge" naționale, reprezintă, în ambele cazuri, o angoasă acută în fața viitorului, o nevoie patologică de refugiere în trecut. Astăzi eu, omul matur, vin zilnic în contact cu evenimentele prin intermediul mediilor de comunicare în masă. Urmăresc știrile la televizor consternat și îngrijorat. Cât de departe sânt acum de mine
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
intrând, vom descoperi un Alexandru Tăcu de pe Valea Zeletinului, ținându-se de mână, aproape în fiecare poem, cu Omar, deși îl desparte aproape un mileniu de celebrul cântăreț al deșertăciunii. Umbra lui îmbibată cu vin, ca remediu universal al tuturor angoaselor, se strecoară în condeiul poetului contemporan nouă și devine un fel de alter ego ce-și mângâie stăpânul cu Grasă de Cotnari, înaromate cu licoarea lui Bachus, versurile devin zburdalnice, întreaga carte este o zburdălnicie boemă, un chef continuu, un
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93055]
-
că omul modern, oriunde s-ar afla (la țară sau la oraș, în estul sau în vestul Europei) nu este nici pe departe mai "liniștit" în privința viitorului și a destinului său decât semenul său care trăiește într-o societate primitivă. Angoasa poate să numească în zilele noastre frica de insecuritate totală, adică de toate. Dorința fundamentală pe care o cunoaștem în zilele noastre este dorința de viață..."223. Or, tocmai această angoasă reprezintă "capacitatea omului de a-și imagina și reprezenta
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
decât semenul său care trăiește într-o societate primitivă. Angoasa poate să numească în zilele noastre frica de insecuritate totală, adică de toate. Dorința fundamentală pe care o cunoaștem în zilele noastre este dorința de viață..."223. Or, tocmai această angoasă reprezintă "capacitatea omului de a-și imagina și reprezenta viitorul"224, scrie H. Laborit. În Occident, teama de șomaj, teama de pedeapsă, de eșec, de marginalizare, de sărăcie, de boală și, în primul rând, de moarte sunt principalele motive care
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
mai nimic..." (E., 49 ani, Botoșani). Răspunsuri asemănătoare au fost obținute în majoritatea interviurilor efectuate. 13.2.2.2. Termeni psihologici Unele substantive sugerează prezența unui vocabular cu tentă psihologică în limbajul prezicătorilor: suflet, inimă, minte, gând, presimțire, presentiment, teamă, angoasă, răbdare, concentrare, relaxare etc. Trebuie spus că limbajul este cu atât mai psihologizant cu cât nivelul studiilor subiecților investigați crește. La fel se întâmplă și în cazul "explicațiilor" construite pe baza ședințelor divinatorii. Ele pot deveni destul de elaborate, sub forma
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
sociale? Michel Maffesoli crede că, cel puțin în cazul astrologiei, nu poate fi vorba de o credință puternică: "Masa leagă simbolurile zodiacului de o tradiție orală arhaică unde discursul sub influența astrelor era o manieră de a înfrunta colectiv, repetitiv angoasa și destinul"267. Discursul stereotip, polisemia, familiaritatea și caracterul arhetipal al retoricii au un rol social nebămuit. Ele asigură, cel puțin la nivelul mentalului colectiv, o solidaritate organică a cărei absență omul modern o resimte din plin. Problemele sentimentale, de
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
În acest sens, e un mimimalism sonor resimțit ca o binefacere, ca un puseu de fericire. Cei care au fost subiecții unor experimente psihologice de tăcere absolută Într-o Încăpere perfect izolată fonic spun că au trăit adevărate stări de angoasă auzindu-și monstruos, abia În acea stare de suprimare a oricărui alt zgomot, tot tumultul fiziologic, acoperit altfel de rumoarea cotidiană. Orice zumzet, care la urma urmelor mimează hărnicia estivală a nenumăratelor insecte mai degrabă invizibile, este adevăratul trup al
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
adevărul istoric. El este tributar atât filierei culturale, în descendența căreia se așază exponențial, ca "unic reprezentant autohton al romantismului aulic"216, cât și contextului istoric, care a activat și potențat sentimente naționale de o coloratură antinomică firească: exaltare vs. angoasă, optimism vs. pesimism etc. Înțeles astfel, gestul său cotidian traduce, din perspectivă cultural-antropologică, încercarea disperată de a recupera sensurile vârstei eroice pentru a salva prezentul compromis de traumele identitare. Astfel, nostalgia lui illo tempore va rămâne laitmotivul permanent al discursului
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
există întotdeauna un monument. Adică, traducere literală, avertismentul unui "amintește-ți". Horus, Gorgona, Dionysos sau Christos, oricare ar fi natura mitului major, acesta produce o figură. Dincolo cere mijlocirea unui dincoace. Fără un fond invizibil nu există formă vizibilă. Fără angoasa precarului, nu există nevoia de memorial. Nemuritorii nu-și fac fotografii între ei. Dumnezeu este Lumina, numai omul este fotograful. Căci numai cel care este trecător și știe asta vrea să dăinuie. Nu fotografiem și nu filmăm nimic mai mult
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
timpurilor (sau chiar, astăzi, din "adâncul viscerelor" unui artist) nu este un S.O.S.? Ea nu caută să farmece universul pentru plăcere, ci pentru a se elibera de el. Unde noi vedem capriciu sau fantasmă gratuită, existau, fără îndoială, angoasă și rugă. Fetișul primitiv, în care azi vedem un "poem-obiect" cu funcție simbolică, stă mărturie nu atât pentru libertatea spiritului, cât pentru aservirea strămoșilor noștri față de noapte, cu zeii, animalele și umbrele ei bântuitoare, acești creanțieri însetați de sângele datornicilor
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
leac și otravă. Dublul din oglindă provoacă panică și jubilație. Mă protejez de moartea altuia și de propria-mi moarte printr-o dedublare, dar de dublu, mort devenit imagine, nu sunt sigur că mă pot detașa. Ceea ce servește la îndepărtarea angoasei devine angoasant. Iar prezența-absența defunctului, sau a zeului, în efigie, această licărire a invizibilului în vizibil mă poate ataca în orice moment. Imaginile care vin de dincolo sunt cele care au putere. Ele se disting de celelalte, cele ale vizualului
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
există echivalent verbal al unei senzații colorate. Simțim într-o lume, numim în alta, regreta Proust. Culoarea are un avans asupra cuvântului câteva sute de mii de ani, cu siguranță. Ce greutate are un "strigăt scris" față de un strigăt urlat, angoasă ori veselie brută, imediată și deplină? În comparație cu lucrătorul cuvintelor, artizanul halucinațiilor adevărate lucrează însăși carnea lumii. El se bucură de acest privilegiu unic: fabricarea naturalului. Orice ar face, aliniind fragmente de lucruri, el va rămâne de partea bună a lumii
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
spectatorul, deschid la sfârșit porțile. Ceea ce l-a îndemnat pe el să creeze această pânză îmi poate fi comunicat, prin ea, invers. Pictându-și camera de la Arles, Van Gogh voia să-și exprime seninătatea. Eu o percep ca pe o angoasă. Și tac. O imagine venită din adâncul trupului începe întotdeauna prin a-mi impune tăcerea. Un tablou bun, într-o primă fază, ne dezvață de cuvânt și ne reînvață să vedem. Să cântărim, să așezăm, să distingem cu ochiul liber
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
arhipelag de arhaisme anticipatoare, nu ar avea un avans "istoric" față de creația intelectuală contemporană ei dacă nu s-ar hrăni, mult mai mult decât cea din urmă, din dinamismele profunde ale psihismului, procesele primare ale visului, jocului, râsului. Și din angoasă. Ea are forță de precedență și de prospectare chiar în măsura în care este în mod simptomatic indicială și primitivă. Dincoace, deci dincolo. Pentru că ea este dinainte, arta presimte mai bine decât inteligența ce va fi după. Viciul ereditar Metoda mediologică combate un
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
pentru că n-ar exista piața de artă și chiar arta însăși, care nu e o faptă a Sfântului Duh. Deci nici motor, nici mobil. Și n-ar mai exista artiști, căci cine refuză bucuria la amator nu poate concepe nici angoasa, bucuria și suferința la creator, care, și el, lucrează patologic, cu pasiunile și dificultățile lui. Când a fost arta o activitate dezinteresată? Cumpărătorii vor să facă plasamente; alții, sau aceiași, căci lucrurile nu sunt contradictorii, vor să-și facă o
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
se disting de cele pe os prin faptul că au înlocuit dalta de silex cu cea de oțel. Perenitatea și universalitatea mijloacelor de expresie figurativă, de la sfârșitul mustarianului încoace, pune umanitatea și pe orice om în mod egal în fața acelorași angoase, cu aproximativ aceleași unelte. E adevărat că un deceniu din secolul XX vede defilând aproape la fel de multe spirale ca și întreg secolul al XV-lea european (care a făcut, de unul singur, un drum la fel de lung ca paleoliticul superior, în
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
lingouri. Aurul realului nu-i era dat orbește oricărui imitator al aparențelor de unde preocuparea pentru meserie și ucenicie. Puterea de simulare a permis în schimb bancnotei vizualului să se garanteze pe sine. Fără valori în metal. De unde frenezia ei circulatorie, angoasa atestării prin schimb. Cvasi-obiectul contemporan, semn monetar cu valoare de decizie, funcționează pe bază de încredere, modă și bluf, mereu pe marginea unui crah ca acela din 1929 (deși improbabil, date fiind interesele aflate în joc muzee, colecții private, depozite
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
progresele din medicină. În secolul al XIX-lea, tuberculoza capta toată atenția. Boala exista încă din Evul Mediu, dar forma pulmonară (numită ftizie) devine mai frecventă la începutul secolului al XIX-lea, în Anglia, în Franța etc., în marile orașe. Angoasa pe care o suscita era alimentată și de reprezentările romantismului care făceau să se creadă că boala se moștenește și atinge în special tinerii, bogații, talentații și pe cei sensibili în special femeile și poeții (febra care însoțea boala fiind
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
ușor agenților stresanți. Dacă persoana are impresia că nu are control asupra ei însăși, că este la voia întâmplării, la voia unor forțe pe care nu le poate controla, gestionarea sănătății se face în contexte, situații pline de teamă, anxietate, angoasă. Strategiile pentru a face tolerabilă tensiunea indusă de asemenea experiențe trimit la efortul individual depus pentru a controla situațiile stresante și pentru a reduce emoțiile negative create de aceste situații (persoana se poate centra pe problemă (strategie vigilentă), emoție (strategie
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]