9,656 matches
-
o nouă entitate în discurs; el atribuie cazul genitiv substantivului vecinei, legătura anaforică dinter al și substantivul antecedent apartamentul fiind marcată prin acord; c. pisicile vecinei mele și a mea - al introduce o nouă entitate în discurs, reluând conceptul nominalului antecedent, nu referentul; ca urmare a acestei valori semantice, acordul lui al cu antecedentul pisicile se face doar în gen, nu și în număr; d. bunicii mei și ai fratelui meu - al nu introduce noi entități în discurs, ci reia entitățile
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
dinter al și substantivul antecedent apartamentul fiind marcată prin acord; c. pisicile vecinei mele și a mea - al introduce o nouă entitate în discurs, reluând conceptul nominalului antecedent, nu referentul; ca urmare a acestei valori semantice, acordul lui al cu antecedentul pisicile se face doar în gen, nu și în număr; d. bunicii mei și ai fratelui meu - al nu introduce noi entități în discurs, ci reia entitățile introduse anterior; acordul lui al cu antecedentul se face în gen și în
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
valori semantice, acordul lui al cu antecedentul pisicile se face doar în gen, nu și în număr; d. bunicii mei și ai fratelui meu - al nu introduce noi entități în discurs, ci reia entitățile introduse anterior; acordul lui al cu antecedentul se face în gen și în număr. Din cauză că al poate avea două valori semantice, apar și ambiguități de interpretare, care se pot rezolva prin contextul mai larg sau pe baza cunoștințelor extralingvistice: (97) Sindicaliștii au pichetat clădirea Guvernului, a Parlamentului
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
TVR 1, 2007) Din exemplul (97), nu este clar dacă cele trei instituții au sediul în aceeași clădire sau nu. Pe baza cunoștințelor noastre extralingvistice, știm că sunt trei clădiri diferite pentru cele trei instituții, deci al reia doar conceptul antecedentului. În general, lucrările normative precizează că al trebuie utilizat atunci când sunt mai mulți referenți, nu unul singur, al având astfel rolul de a introduce o nouă entitate în discurs: (98) a. Ministerul Educației și Cercetării (există un singur minister pentru
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
în istoria țărilor române, au existat perioade când cele două țări aveau domnitori diferiți și o perioadă când cele două țări au avut un domnitor comun) În sintagmele fără al este clar vorba de un singur referent, desemnat de substantivul antecedent. Însă capacitatea lui al de a introduce un nou referent nu explică toate condițiile sale de utilizare. Această regulă se poate aplica atunci când al este folosit cu un substantiv în genitiv. Dacă este folosit pentru a introduce un pronume posesiv
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
care introduce în discurs entitățile posedate este la plural, există posibilitatea de a-l utiliza pe al sau nu. Neutilizarea lui al se justifică prin faptul că ambii referenți (ambele entități posedate) au fost deja introduse prin substantivul la plural antecedent; prezența lui al ar putea introduce un nou referent în discurs, ceea ce ar mări nejustificat numărul referenților, la trei. Utilizarea lui al corespunde nevoii de a utiliza această marcă de caz atunci când nominalul în genitivul nu este adiacent articolului definit
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
în discurs, ceea ce ar mări nejustificat numărul referenților, la trei. Utilizarea lui al corespunde nevoii de a utiliza această marcă de caz atunci când nominalul în genitivul nu este adiacent articolului definit. Având trăsături phi, al trebuie să se acorde cu antecedentul. Acordul se face doar în gen, nu și în număr - o consecință a faptului că al nu reia referentul nominalului antecedent, ci doar conceptul. Întrucât acordul lui al în astfel de contexte implică mai multe operații mentale (stabilirea antecendentului și
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
caz atunci când nominalul în genitivul nu este adiacent articolului definit. Având trăsături phi, al trebuie să se acorde cu antecedentul. Acordul se face doar în gen, nu și în număr - o consecință a faptului că al nu reia referentul nominalului antecedent, ci doar conceptul. Întrucât acordul lui al în astfel de contexte implică mai multe operații mentale (stabilirea antecendentului și a genului acestuia, alegerea formei potrivite din paradigma lui al), în limba vorbită sau în limbajul colocvial se întâlnesc destul de frecvent
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
trupurile femeii și ale fetiței acesteia au fost urcate în mașină. (www.mediafax.ro) b. Naraku scoase câteva incantații, și în același moment, trupurile femeii și a tinerei fetițe se luminară într-o lumină orbitoare. (www.anime-xg.ro/forum) Dacă antecedentul lui al este o sintagmă coordonată, acordul se poate face cu întreaga sintagmă sau doar cu ultimul conjunct, prin atracție: (102) a. stiloul și mașina de scris ale lui Ion b. stiloul și laptopul de firmă al lui Ion (Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
acordului subiect - predicat. 1.2.2. Subiectul în alte cazuri decât nominativ În limba română, există situații în care subiectul este în genitiv, în dativ sau în acuzativ (marcat prepozițional). Un context de acest tip îl reprezintă propozițiile neinterogative fără antecedent, cu pronume relative, în care relativul ocupă poziția de subiect sau precedă un nominal subiect. Când propoziția relativă neinterogativă este inserată într-o poziție sintactică a propoziției regente unde se atribuie cazul dativ, genitiv sau acuzativ (prepozițional), relativul ajunge să
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
se întâlnește frecvent în secolele al XVI-lea - al XVIII-lea: "Acordul în număr cu numele colectiv subiect se face adesea (după înțeles) la plural: ceaea semenție [sg.] ce [sg.] mărg [pl.] în sus [ce, pronume relativ subiect, având ca antecedent numele colectiv semenție] (Prav. 1581: 215r/15-16), să mirară [pl.] mulțimea [sg.] (NT 12r/28)." (cf. Camelia Stan, TILR II, Sintaxa, manuscris). Informații despre acest tip de acord se găsesc și în studiul lui Carabulea (1965). Carabulea (1965) a cercetat
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
mai devreme. b. Niciunul n-am / n-ați venit. - Niciunul dintre noi /voi n-am / n-ați venit. c. Fiecare am / ați rămas până la sfârșit. - Fiecare dintre noi / voi am / ați rămas până la sfârșit. Pronumele relative inclusive pot avea ca antecedent anaforic alte pronume (nehotărâte, demonstrative) sau substantive care denumesc setul de entități în care se includ locutorul sau interlocutorul: (87) a. Aceia / cei / toți / unii care am plecat mai devreme... b. Fetele care am plecat mai devreme eram sora mea
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
contabilă au rămas blocați în lift. Sub acest aspect, structura coordonată muncitor și contabilă (care nu se bazează pe complementaritate) se deosebește de structura tânăr și bătrân, care nu necesită menționarea substantivelor anterior în discurs. Enunțul (25a) poate avea ca antecedent enunțul de mai jos: (25) a'. La Mamaia se desfășoară zilele acestea a treia ediție a Festivalului de muzică rock. Tânăr și bătrân au venit aseară la deschiderea festivalului. În schimb, enunțul (26b) nu poate avea ca antecedent enunțul de
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
avea ca antecedent enunțul de mai jos: (25) a'. La Mamaia se desfășoară zilele acestea a treia ediție a Festivalului de muzică rock. Tânăr și bătrân au venit aseară la deschiderea festivalului. În schimb, enunțul (26b) nu poate avea ca antecedent enunțul de mai jos, în care nu se stabilește setul format din muncitor și contabilă: (26) b'. Un muncitor, un inginer, o contabilă și un electrician au fugit încercând să scape de incendiul izbucnit la etajul 2. Coordonarea este cea
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
persoană a lui însuși este inerentă, referențială. În GALR (I: 220), se arată că "rolul acordului [formelor de întărire] nu este însă de marcare a coeziunii în cadrul grupului sintactic, ci de marcare a relației anaforice dintre forma de întărire și antecedent/subsecvent, contribuind la identificarea semantico-referențială a celor două entități coreferențiale". Prin urmare, acordul acestor forme este de tip pronominal, nu adjectival. 3.9. Coordonarea copulativă prin alte elemente decât și 3.9.1. Nici... nici... Grupul corelativ nici... nici... are
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
inteligentă a obținut postul de prezentator. Este posibilă și aparenta coordonare a unui nominal cu un adjectiv, însă structura implică o elipsă (deci avem a face cu o coordonare de propoziții). trăsăturile adjectivului trebuie să coincidă cu cele ale substantivului antecedent: (267) a. Am cumpărat perdele, dar nu albe. - ... dar nu am cumpărat perdele albe. b. Am cumpărat perdea, dar nu albă. (268) a. ?? Am cumpărat perdele, dar nu albă. b. *Am cumpărat tricouri pentru Andrei, dar nu galben. Recuperarea anaforică
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
nu albă. (268) a. ?? Am cumpărat perdele, dar nu albă. b. *Am cumpărat tricouri pentru Andrei, dar nu galben. Recuperarea anaforică a substantivului lipsă, pentru realizarea acordului cu adjectivul, presupune ca substantivul și adjectivul să aibă aceleași trăsături morfosintactice ca antecedentul. Exemplele din (268) arată că nu putem avea o reluare anaforică la alt număr. Adjectivul are nevoie să își verifice trăsăturile cu cele ale unui element lexicalizat în text, chiar dacă nu se află în imediata apropiere a acestuia (cf. Am
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
pronominale sunt omonime cu formele masculine la singular și cu cele feminine la plural. Unii lingviști consideră că nu este vorba de un acord propriu-zis, ci de o "concordanță" formală, iar alții consideră că aceste pronume se acordă cu substantivul antecedent (vezi Corbett, 2001): (1) a. Ai văzut stilouli? Nu știu unde li-am pus. b. Ai văzut stilourilei? Nu știu unde lei-am pus. (2) a. Pe ăstai îli cauți? (arătând spre un stilou) b. Pe asteai lei cauți? (arătând mai multe stilouri) Pronumele
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Pronumele neutre "naturale" sunt cele care nu reiau un substantiv de genul neutru. Ele sunt folosite pentru a relua conținutul unei propoziții sau al unui text (deci un GCompl). Ele pot fi numite și "anominale", având în vedere lipsa unui antecedent nominal. Aceste forme pronominale sunt omonime cu formele de feminin. Forma de masculin singular nu se poate folosi cu această valoare: (3) a. Dan a emigrat? Asta nu o știam. / * Ăsta nu îl știam. b. N-am spus-o eu
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
are trei genuri, de ce pronumele neutre nu au forme speciale măcar pentru neutrul anominal, așa cum au alte limbi? (ii) De ce pronumele neutre anaforice folosesc forme de feminin singular în contextele anominale, dar forme de masculin singular în contextele anaforice, cu antecedent nominal? (ii) Ipoteza nespecificării Problema omonimiilor generalizate poate fi rezolvată prin analizarea substantivelor neutre ca lipsite de gen, așa cum a propus Farkas (1990). Am avea în vocabular substantive cu trăsăturile [f +f +sg], [f +sg], [f -f +pl] (sau [f
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
fi că este neeconomic, pentru că s-ar complica prea mult numărul intrărilor lexicale. Un alt argument împotriva includerii numărului ca trăsătură fixă a intrărilor lexicale îl reprezintă contextele cu elipsă. Într-o elipsă, doar numărul poate fi diferit de numărul antecedentului. Genul nu poate fi diferit, nici dacă substantivele masculin și feminin sunt perechi moționale (prieten-prietenă). Acest contrast arată că genul este lexical (are o valoare fixă în lexicon), iar numărul nu (vezi și Corblin, 1995, pentru franceză și Depiante și
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
la singular. Această diferență o întâlnim și la clitice: (23) a. Am luat-o la sănătoasa. (clitic anominal, cu rol expletiv) b. Stiloul e în sertar. L-am cumpărat ieri. (clitic anaforic) O explicație ar fi să analizăm pronumele cu antecedent nominal ca având un nume vid sau încorporat, așa cum au propus mai mulți autori: Postal (1969), Elbourne (2001), (2005), Panagiotidis (2002) ș.a. (cf. Giurgeaa 2008). De vreme ce pronumele anominale nu au un conținut nominal, ele sunt lipsite de un astfel de
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
1969), Elbourne (2001), (2005), Panagiotidis (2002) ș.a. (cf. Giurgeaa 2008). De vreme ce pronumele anominale nu au un conținut nominal, ele sunt lipsite de un astfel de nume vid: (24) a. [ D [(Num) N]] (cu N vid sau încorporat) - neutrul anaforic, cu antecedent nominal b. [D] - neutrul anominal Se poate avansa și ipoteza că pronumele neutre anominale sunt lipsite nu doar de gen, ci și de număr, așa cum a propus Picallo (2002) pentru pronumele neutre din spaniolă. Absența numărului este legată de absența
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
e'. *Câte le-am învățat astăzi! Se poate ca diferențierea între cele două tipuri de pronume neutre să se fi produs prin presiunea internă a limbii, din nevoia de a înlătura omonimia dintre forme cu structură internă diferită. Pronumele cu antecedent nominal trebuie să aibă forma impusă de coreferențialite, masculin singular. În evoluția internă a limbii, pronumelor anominale li s-a atribuit o altă formă tocmai pentru a arăta că nu sunt referențiale, că nu au un antecedent nominal. În concluzie
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
diferită. Pronumele cu antecedent nominal trebuie să aibă forma impusă de coreferențialite, masculin singular. În evoluția internă a limbii, pronumelor anominale li s-a atribuit o altă formă tocmai pentru a arăta că nu sunt referențiale, că nu au un antecedent nominal. În concluzie, realizările acordului în gen cu sintagmele coordonate pot fi explicate dacă presupunem că forma de feminin plural este o formă nemarcată, nespecificată pentru gen. Acordul în gen cu sintagmele coordonate oferă argumente în favoarea a două ipoteze: ipoteza
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]