2,537 matches
-
de această situație, i-a scris o scrisoare lui Richter, în care își manifesta admirația pentru el. Cei doi rareori cădeau la înțelegere și țineau private neînțelegerile dintre ei. Viena, capitala Imperiului Habsburgic, a ales recent un primar conservator și antisemit, Karl Lueger, care a proclamat „Eu singur decid cine este evreu și cine nu”. Într-o asemenea politică nestatornică, Mahler avea nevoie de o demonstrație a calificărilor sale germane. A realizat prima dată acest lucru în mai 1897, când a
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
cu soliștii și administrația au continuat pe tot parcursul directoratului său. Deși metodele lui Mahler au îmbunătățit standardele, stilul său dirijoral - actoricesc și dictatorial - era luat în nume de rău, atât de membrii orchestrei, cât și de soliști. Elementele societății antisemite din Viena, care s-au opus de la început numirii lui Mahler, au continuat să îl atace neîncetat, iar în 1907 au lansat o campanie de presă ca să-l înlăture. La începutul anului 1907, a început negocierile cu Heinrich Conried, directorul
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
și-a înaintat demisia din funcția de director al Operei din Viena, iar pe 15 octombrie a dirijat al 648-lea și ultimul său spectacol, "Fidelio". În cei zece ani petrecuți la Viena, Mahler a fost frecvent victima atacurilor presei antisemite, care în cele din urmă au dus la luarea deciziei sale de înaintare a demisiei. În acești zece ani, Mahler a adus viață nouă operei și a șters datoriile dar a câștigat puțini prieteni - se spune că își trata muzicienii
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
și a pornit spre New York, la începutul lunii decembrie. Când Richter a demisionat din fruntea Filarmonicii din Viena în septembrie 1898, comitetul l-a ales în unanimitate pe Mahler ca succesor. Numirea nu a fost bine primită de toată lumea; presa antisemită se întreba dacă Mahler, ca non-german, este capabil să apere muzica germană. Numărul spectatorilor a crescut în timpul primului sezon al lui Mahler, dar membrii orchestrei erau nemulțumiți de obiceiul lui Mahler de a modifica capodopere consacrate și cererea pentru repetiții
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
unul dintre aceștia considerând-o „cea mai bună lucrare de felul acesta de la Mendelssohn încoace”. Asemenea aprecieri erau rare, în special după ascensiuunea lui Mahler în postul de director al Operei din Viena. Principalii săi inamici din oraș foloseau presa antisemită și conservatoare pentru a denigra aproape toate reprezentațiile lucrărilor lui Mahler; de aceea a Treia simfonie, primită bine de critici după reprezentația din Krefeld în 1902, a fost tratată de critica din Viena cu dispreț: „Oricine a înfăptuit o asemenea
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
autoritar, un guvern mai puternic și s a fie introdus un referendum, deși constituția din 1875 îl interzicea. Se cerea că responsabilitatea executive să fie preluată de președinte. De Boulanger s-au apropiat bonapartiștii, socialiștii radicali și monarhiștii și grupuri antisemite , văzut că un posibil dictator al Franței și finanțat cu presă controlată. Boulanger a fost astfel lansat în jocul politic de către revizioniști și a candidat în mai multe locuri în Parlament, în 1889 fiind ales cu o majoritate zdrobitoare cu
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
francez care se manifesta în stradă și utiliza presa. Antisemitismul avea în Franța o intensitate virulentă și un success, fiind promovat de teoriticieni ca Edouard Drumont care a scris “Franța Evreiască” în 1886 și a înființat un ziar, o tribună antisemită. În 1892 a izbucnit Criza Panama. După ce construise Canalul Suez în 1879, Ferdinand de Lesseps a creat o societate cu capital internațional pentru construirea Canalului Panama. Proiectul a eșuat, iar compania a falimentat datorită proastei abordări. Afacerea a fost ascunsă
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
a fost ales membru în societatea Ateneul Român, la scurt timp după aceasta, a fost expulzat din România, din ordinul guvernului liberal al lui Ion Brătianu, ca urmare a protestelor sale față de măsurile legislative restrictive împotriva evreilor și a propagandei antisemite. Stabilindu-se la Londra, după o scurtă ședere la Viena, Gaster a ținut la Oxford ciclul de conferințe Ilchester despre literatura slavonă. În anul 1887 a fost numit rabin (Haham) al Comunității Sefarde. În perioada 1890 - 1896 a fost rectorul
Moses Gaster () [Corola-website/Science/306052_a_307381]
-
nouă emisiune, numită " Salonul muzical Acasă - Lista lui Sava". Nu s-a sfiit să-și manifeste evreitatea în anii în care destui intelectuali evrei treceau pe vizavi, când întâmplarea îi aducea prin fața Templului Coral. Nici să protesteze public împotriva manifestărilor antisemite, negaționiste, xenofobe, răbufnind după '89. Din cele peste 40 de cărți dedicate muzicienilor lumii, care-i poartă semnătura, câteva, publicate de Hasefer - "Harpiștii regelui David", "Muzicieni pe acoperiș", "Variațiuni pe o temă de Chagall" -, sunt minienciclopedii despre valorile muzicale evreiești
Iosif Sava () [Corola-website/Science/306135_a_307464]
-
intrat în vigoare decretului-lege nr. 169/1938 pentru „revizuirea cetățeniei”, emis de guvernul lui Octavian Goga, cu scopul anulării cetățeniei unui mare număr de cetățeni evrei. Alexianu a aplicat acest decret-lege abuziv, cu adaosuri personale, nestipulate de prevederile acestei legi antisemite. Printre altele a ordonat cetățenilor de etnie evreiască, privați de cetățenia română, să se înregistreze și totodată le-a „sugerat” că s-ar cuveni ca aceștia să-și vândă proprietățile și afacerile în decurs de 14 zile. La 31 ianuarie
Gheorghe Alexianu () [Corola-website/Science/306171_a_307500]
-
justiției în guvernul Gheorghe Tătărescu (24 noiembrie 1939 - 10 mai 1940). La data de 7 februarue 1937, Istrate Micescu a prezidat ședința Baroului de Avocați București când s-a decis să nu mai fie admiși avocați evrei. Istrate Micescu era antisemit și în cadrul funcției lui de ministru de justiție a promovat și a impus în mod brutal legislația antisemită. În anul 1945, după venirea comuniștilor la putere, prof. Istrate Micescu a fost exclus din barou. A fost apoi arestat, acuzat de
Istrate Micescu () [Corola-website/Science/306200_a_307529]
-
Micescu a prezidat ședința Baroului de Avocați București când s-a decis să nu mai fie admiși avocați evrei. Istrate Micescu era antisemit și în cadrul funcției lui de ministru de justiție a promovat și a impus în mod brutal legislația antisemită. În anul 1945, după venirea comuniștilor la putere, prof. Istrate Micescu a fost exclus din barou. A fost apoi arestat, acuzat de „acțiuni de rezistență împotriva regimului de democrație populară” și condamnat la data de 1 iulie 1948 la sentința
Istrate Micescu () [Corola-website/Science/306200_a_307529]
-
cunoscut și pentru pasiunile sale: cărțile, având peste 33.000 de volume, vânătoarea și femeile, fiind căsătorit de patru ori. În anul 1945 a fost „radiat” din Baroul de Ilfov, pentru că „făcea parte din principalii inițiatori ai reacțiunii rasiste șovine, antisemite, fasciste și antisovietice din România”. Arestat pentru două luni în 1947, a fost din nou arestat și judecat în 1948, fiind condamnat la 20 de ani de închisoare. A murit la 29 mai 1951, la vârsta de 70 de ani
Istrate Micescu () [Corola-website/Science/306200_a_307529]
-
ca delegat la Camera Reprezentanților din Prusia între 1863-1866 și din nou între 1873-1879, și ca delegat la "Reichstag" între 1881-1884, pentru Partidul Progresist German ("Deutsche Fortschrittspartei"), de orientare liberală, ulterior devenit Partidul Național Liberal. El s-a opus programelor antisemite ale "Kulturkampf"-ului lui Bismarck și textului vitriolic adesea utilizat de Treitschke. După ce a publicat "Studien über die Judenfrage" („Studii asupra chestiunii evreiești”) Mommsen a încurajat asimilarea și germanizarea evreilor.
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
Gottschalk, Volkmar, și Emicho, s-a îndreptat către nord prin valea Rinului, în direcția opusă Ierusalimului, și a început o serie de pogromuri, pe care unii istorici le numesc "primul Holocaust" Predicile din timpul cruciadei au dus la creșterea sentimentului antisemit. Unii predicatori îi considerau pe evrei și musulmani ca dușmani ai lui Cristos, oameni cu care trebuia luptat și care trebuiau convertiți la creștinism. Publicul a considerat că "luptat" înseamnă "luptat până la moarte" sau "omorât". Cucerirea creștină a Ierusalimului și
Prima cruciadă () [Corola-website/Science/304708_a_306037]
-
Ungariei independente. Anii interbelici au fost grei pentru evreii din regiune. Mulți naționaliști nu aveau încredere în evrei, pe care îi considerau incomplet integrat în comunitățile naționale. Spre deosebire de vremurile monarhiei austro-ungare, evreii au fost deseori ostracizați și discriminați. Deși atitudinile antisemite erau răspândite și în timpul domniei Habsburgilor, evreii nu trebuiau să facă față discriminării oficiale, în principal pentru că se dovediseră unii dintre cei mai ardenți sprijinitori ai statului și monarhiei multinaționale austro-ungare. Problemele economice generate de război și sfârșitul uniunii vamale
Urmările Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/305524_a_306853]
-
motivând că acesta nu a făcut dovada că dispune de 45.000.000 de euro pentru acțiunile combinatului. OTV era de două ori supus retragerii licenței de către Consiliul Național al Audiovizualului (CNA), prima oară în 2002 pentru rasism și atitudini antisemite, a doua în ianuarie 2013, după ce OTV nu a reușit să plătească amenzile aplicate de CNA pentru încălcarea Legii audiovizualului în anii 2009, 2010, 2011, și 2012. La 3 aprilie 2013, Curtea de Apel București a respins cererea de anulare
Dan Diaconescu () [Corola-website/Science/305732_a_307061]
-
spirit dominată de umilință, dezamăgiri, nemulțumiri profunde și pentru a oculta adevăratele cauze ale dezastrului național, a pus în acțiune o diversiune xenofobă, rasială, stimulată și de faptul că strângerea relațiilor cu Germania era condiționată și de înfăptuirea unei politici antisemite. Se explică de ce între anii 1939-1940, propaganda xenofobă a fost intensificată, în perspectiva și în decursul evenimentelor ce erau de prevăzut după încheierea pactului Ribbentrop-Molotov. Fără îndoială, accentuarea prejudecăților antisemite au stimulat persecuțiile față de evrei. De altfel, în timpul regimului carlist
Pogromul de la Dorohoi () [Corola-website/Science/306411_a_307740]
-
relațiilor cu Germania era condiționată și de înfăptuirea unei politici antisemite. Se explică de ce între anii 1939-1940, propaganda xenofobă a fost intensificată, în perspectiva și în decursul evenimentelor ce erau de prevăzut după încheierea pactului Ribbentrop-Molotov. Fără îndoială, accentuarea prejudecăților antisemite au stimulat persecuțiile față de evrei. De altfel, în timpul regimului carlist, antisemitismul devenise politică de stat. „Invazia evreilor” și acapararea de către evrei a pozițiilor cheie din societatea românească interbelică, erau clișee antisemite, obsesii permanente ale cercurilor antisemite din România. Confruntați cu
Pogromul de la Dorohoi () [Corola-website/Science/306411_a_307740]
-
prevăzut după încheierea pactului Ribbentrop-Molotov. Fără îndoială, accentuarea prejudecăților antisemite au stimulat persecuțiile față de evrei. De altfel, în timpul regimului carlist, antisemitismul devenise politică de stat. „Invazia evreilor” și acapararea de către evrei a pozițiilor cheie din societatea românească interbelică, erau clișee antisemite, obsesii permanente ale cercurilor antisemite din România. Confruntați cu o criză deosebit de gravă, care punea sub semnul întrebării șansele de supraviețuire a regimului, autoritățile au făcut din evrei un „paratrăsnet politic”, canalizând valul nemulțumirilor populare către această minoritate. Semnificativă în
Pogromul de la Dorohoi () [Corola-website/Science/306411_a_307740]
-
Fără îndoială, accentuarea prejudecăților antisemite au stimulat persecuțiile față de evrei. De altfel, în timpul regimului carlist, antisemitismul devenise politică de stat. „Invazia evreilor” și acapararea de către evrei a pozițiilor cheie din societatea românească interbelică, erau clișee antisemite, obsesii permanente ale cercurilor antisemite din România. Confruntați cu o criză deosebit de gravă, care punea sub semnul întrebării șansele de supraviețuire a regimului, autoritățile au făcut din evrei un „paratrăsnet politic”, canalizând valul nemulțumirilor populare către această minoritate. Semnificativă în acest sens, apare atitudinea presei
Pogromul de la Dorohoi () [Corola-website/Science/306411_a_307740]
-
inițiativa a pornit de la unitățile, subunitățile și chiar grupuri de militari care se retrăgeau în dezordine. Atitudinea ostașilor români poate fi interpretată ca o expresie a nemulțumirilor față de umilințele îndurate în timpul retragerii, dar în egală măsură putea fi efectul psihozei antisemite, a sindromului „țapului ispășitor”, inoculate cu stăruință în timpul regimului carlist. Biroul 2 al armatei a dus o activitate de informații intensă în perioada 28 iunie-3 iulie 1940 în spațiul nord-estic al țării, fiind interesat nu numai de soarta unităților și
Pogromul de la Dorohoi () [Corola-website/Science/306411_a_307740]
-
refugiate, ci și de perspectiva unei operații sovietice la vest de Prut. A fost surprinsă de asemeni atitudinea generală din zonă, psihologia armatei și a locuitorilor. Într-o notă informativă din 17 iulie 1940 se arăta că "„un puternic curent antisemit și-a făcut loc în sânul armatei” " și că "„numai printr-o puternică disciplină morală și militară nu-și i-a avânt spre a rezolva - prin sânge - insultele și defăimările aduse armatei și familiilor lor de către cei de care până
Pogromul de la Dorohoi () [Corola-website/Science/306411_a_307740]
-
mai ieri erau exploatați și care azi se prezintă oprimați ocupanților ruși”". Din telegrama GRANIȚA-140, nr. 13 919/2. VII. 1940, aflăm că "„În general armata și populația evacuată din Basarabia își manifestă revolta contra evreilor. Nu sunt excluse manifestări antisemite mai grave din partea armatei” ". În privința motivației violențelor îndreptate împotriva evreilor, autoritățile militare au exagerat considerându-i pe evrei în mod colectiv și prezentându-i drept principalii vinovați de pierderile teritoriale și de haosul retragerii și înjosirea armatei române. Cert este
Pogromul de la Dorohoi () [Corola-website/Science/306411_a_307740]
-
îl constituie atitudinea populației neevreiești și a reprezentanților autorității locale din Dorohoi. Din mărturiilor cuprinse în cinci volume redactate de Shlomo David reiese că majoritatea locuitorilor erau înspăimântați de ceea ce se întâmpla. Câțiva tineri, cunoscuți în oraș pentru atitudinea lor antisemită, i-au însoțit pe soldați și le-au arătat unde erau casele evreilor mai înstăriți. Dintre localnicii tineri: Emil Pomârleanu, Mateescu, I. Gorincu, avocatul Marcel Adam. În general, românii au stat ascunși în casele lor, speriați că puteau fi omorâți
Pogromul de la Dorohoi () [Corola-website/Science/306411_a_307740]