2,373 matches
-
și în concordanță cu propriile ei vederi. Ideologii naziști s-au grăbit să preia și să se împăuneze cu filosofia falsificată a lui Nietzsche. Un mic exemplu: în cartea sa "„Dincolo de bine și de rău”" fraza care se referea la antisemitism "„Nu am nimic comun cu un om care ia parte la această înșelătorie abjectă”" a fost anulată de sora autorului. Elisabeth Forster și soțul și tovarășul ei de idei au creat în jungla paraguaiană o "comună" germană-ariană, «Nueva Germania» („Germania
Friedrich Nietzsche () [Corola-website/Science/297518_a_298847]
-
despre marele spațiu economic comun, despre libertatea de mișcare a persoanelor, despre drepturile civile, despre jurisdicția și administrația care erau moderne pentru acele vremuri și despre emanciparea graduală a păturilor mai sărace ale populației. După confuziile din epoca interbelică, după antisemitismul și rasismul în creștere, după cel de-al Doilea Război Mondial, după Holocaust și mulți zeci de ani de dictatură comunistă, aceste realizări au putut fi judecate și valorizate în moduri mult mai variate decât mai înainte. Cei mai mulți locuitori ai
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
din populația totală. În Croația și Slavonia erau 0.8 %. În Bosnia și Herțegovina, aproximativ o treime din populație era de confesiune musulmană. În comparație cu țările din est și din sud-est, populația evreiască din Austro-Ungaria a cunoscut o largă toleranță, în pofida antisemitismului în creștere. În Monarhia Dunăreană, sub lunga domnie a lui Francisc Iosif I, evreii au fost emancipați și îl priveau pe împărat ca pe protectorul lor. Împăratului i s-a atribuit chiar o înclinare filosemită. Antisemiți fanatici l-au numit
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
altor sisteme fasciste, accentul se punea pe unitatea națiunii, care presupunea antipatia față de grupuri care se considera că nu fac parte din această unitate, cum ar fi protestantii, evreii și masonii. Contând vă astfel vor câștiga bunăvoința germanilor, pe baza antisemitismului unor grupuri de dreapta, Regimul de la Vichy a ajutat la adunarea a 76.000 evrei și deportarea lor în lagărele de concentrare ale celui de-al Treilea Reich. Sub miniștrii lui Pétain, Laval și Darlan statul francez s-a conformat
Regimul de la Vichy () [Corola-website/Science/296737_a_298066]
-
Din eseul politic al lui Hitler, "Mein Kampf" ("Lupta mea") reiese că Hitler se considera creștin (cel puțin la începutul anilor '20) și că la interpretarea unora dintre realitățile politice contemporane vădea unele influențe din creștinism: Hitler citează în sprijinul antisemitismului lui Evanghelia, și anume episodul în care Hristos îi alungă pe negustori din templu; declară că, opunându-se evreilor, este convins că acționează în acord cu voința Atotputernicului; îi critică pe compoatrioții care încheie pact electoral cu "evreii cei atei
Nazism () [Corola-website/Science/296739_a_298068]
-
dar și din cauză că ascensiunea mișcării naziste a lui Hitler eroda popularitatea partidului catolic (Zentrum la nivel federal și BVP în Bavaria), fapt care se repercuta, firește, asupra rezultatelor electorale ale partidelor catolice.. Catolicii germani au fost în general vehicule ale antisemitismului german cu mult timp înainte de apariția nazismului sau a lui Hitler, iar printre protestanți antisemitismul nu era nici el mai mic decât printre catolici.. Cartea lui Hitler (Mein Kampf) a fost editată de un preot, teolog și călugăr ieronimit catolic
Nazism () [Corola-website/Science/296739_a_298068]
-
nivel federal și BVP în Bavaria), fapt care se repercuta, firește, asupra rezultatelor electorale ale partidelor catolice.. Catolicii germani au fost în general vehicule ale antisemitismului german cu mult timp înainte de apariția nazismului sau a lui Hitler, iar printre protestanți antisemitismul nu era nici el mai mic decât printre catolici.. Cartea lui Hitler (Mein Kampf) a fost editată de un preot, teolog și călugăr ieronimit catolic (Bernhard Stempfle), care de altfel era deja la acel moment editorul unui jurnal bavarez antisemit
Nazism () [Corola-website/Science/296739_a_298068]
-
din Dachau), încă din 1933. Dar ierarhia superioară a bisericii, inclusiv Papa Pius al XII-lea, a adoptat o atitudine de relativă pasivitate față de ideologia nazistă. Continuă și în prezent controversa privind prezumtiva complicitate a Papei Pius al XII-lea. Antisemitismul, chiar și în forma sa economică modernă, a fost incitat în Germania de lideri de opinie creștini: așa cum presa catolică și conservatoare a sugerat populației berlineze lovite de faliment și șomaj în criza economică din 1873 că vina pentru acea
Nazism () [Corola-website/Science/296739_a_298068]
-
Tratatul de la Versailles și condițiile economice, sociale și politice din Germania de după război au fost ulterior exploatate de Hitler cu scop politic. După război, Hitler și-a schițat în minte ceea ce urma să devină național-socialismul. O gândire bazată pe un antisemitism virulent și o concepție rasistă despre societate și a valorilor ei ("Volksgemeinschaft", „comunitatea etnică”). În 1919, era agent al departamentului politic al armatei bavareze, din însărcinarea căruia a intrat în contact cu o formațiune politică radicală, obscură, numită "Partidul Muncitoresc
Adolf Hitler () [Corola-website/Science/296715_a_298044]
-
și a celeilalte organizații paramilitare, "SS" ("Schutzstaffel", „Eșalonul de protecție”), legea a fost adoptată cu 444 de voturi favorabile și 94 contra. S-a deschis astfel calea spre dictatura totalitară. Axiomele ideologice ale nazismului au fost superioritatea rasială ariană și antisemitismul. Ura profundă față de evrei a fost tema dominantă a carierei politice a lui Hitler. S-a speculat foarte mult pe seama motivelor, dar nimeni nu a putut găsi un răspuns satisfăcător. Cea mai plauzibilă explicație o oferă Geoff Layton în lucrarea
Adolf Hitler () [Corola-website/Science/296715_a_298044]
-
Alfred Dreyfus se facea sau nu vinovat de trădare și spionaj pentru Germania. Verne a susținut inițial aripa dreaptă, anti-Dreyfus, fiind discutabil dacă el era sau nu antisemit. Walter A. McDougall a declarat că "„nu există vreo dovadă clară de antisemitism din partea lui Verne”" , în timp ce Herbert R. Lottman pretinde că "„Verne a refuzat rugămintea de a-și modera antisemitismul pasional”" () și că Hector Servadac conține "„stereotipii în stilul lui Shylock care nu îi fac cinste”" (). Oricum ar sta lucrurile, Verne a
În fața steagului () [Corola-website/Science/317591_a_318920]
-
dreaptă, anti-Dreyfus, fiind discutabil dacă el era sau nu antisemit. Walter A. McDougall a declarat că "„nu există vreo dovadă clară de antisemitism din partea lui Verne”" , în timp ce Herbert R. Lottman pretinde că "„Verne a refuzat rugămintea de a-și modera antisemitismul pasional”" () și că Hector Servadac conține "„stereotipii în stilul lui Shylock care nu îi fac cinste”" (). Oricum ar sta lucrurile, Verne a fost cu siguranță un naționalist pentru care ideea unui ofițer francez - evreu sau nu - care spionează pentru Germania
În fața steagului () [Corola-website/Science/317591_a_318920]
-
se concentreze pe promovarea intereselor comunității sale - un gest care a rupt tradiția evreiască a politicienilor de tipul lui Josef Fechner care votau la fel ca germanii. O parte semnificativă a activității lui de dinainte de 1918 a fost dedicată combaterii antisemitismului: el însuși expus declarațiilor antisemite ale colegilor săi din parlament, Straucher a fost printre cei care au înfierat acuzațiile antisemite tradiționale că evreii practică omorul ritual făcute în timpul Afacerii Hilsner din 1899. Potrivit lui Lichtblau și John, creșterea antisemitismului în rândul
Benno Straucher () [Corola-website/Science/319519_a_320848]
-
dedicată combaterii antisemitismului: el însuși expus declarațiilor antisemite ale colegilor săi din parlament, Straucher a fost printre cei care au înfierat acuzațiile antisemite tradiționale că evreii practică omorul ritual făcute în timpul Afacerii Hilsner din 1899. Potrivit lui Lichtblau și John, creșterea antisemitismului în rândul comunităților germane din Austria a fost un factor care a contribuit la ruptura între liberalismul german și cel evreiesc din Bucovina: "Firește, acei evrei seculariști -a căror aculturație a fost una modernă, pentru care religia și tradițiile au
Benno Straucher () [Corola-website/Science/319519_a_320848]
-
monarhiei, pe cale de dispariție, deoarece amenința viitorul identității lor proprii". Primele tensiuni între cele două comunități au avut loc la începutul anilor 1890, când studenții germani din Bucovina au început să se organizeze în organisme care promovau identitatea creștină și antisemitismul religios și au luat un caracter politic în anul 1897, atunci când Societatea germanilor creștini din Bucovina a fost înființată (la scurt timp s-au alăturat și parlamentarii Arthur Skedl și Michael Kipper). Ca reacție, tineri activiști evrei, cum ar fi
Benno Straucher () [Corola-website/Science/319519_a_320848]
-
relații personale cu membri altor comunități principale din Bucovina, etnicul român Aurel Onciul și ucraineanul Nikolai von Wassilko, cu care a înființat "Freisinnige Verband" ("Alianța liberpansistă", similară "Freisinnige Partei" din Germania), un grup care s-a remarcat prin condamnarea răspândirii antisemitismului. Susținând un program democratic și cu mai multe șanse de a interpreta evenimentele politice ca o dovadă a luptei de clasă decât ca o emancipare națională, el a reacționat în special împotriva grupurilor conservatoare regionale (care încercau să încetinească restituirea
Benno Straucher () [Corola-website/Science/319519_a_320848]
-
Verband" și Flondor a fost escaladată când acesta din urmă și-a folosit poziția din Dieta Bucovinei pentru a respinge propunerea lui Straucher pentru o reformă electorală și a atins apogeul când democrații l-au acuzat pe Flondor că susține antisemitismul, acuzație bazată pe speculația că el ar fi autorul unor articole virulente nesemnate publicate de "Bukowinaer Journal". Chestiunea a fost investigată de o comisie specială a Dietei, care a decis în favoarea lui Flondor, atestând că editorul ziarului, Max Reiner, a
Benno Straucher () [Corola-website/Science/319519_a_320848]
-
Curând după aceea, el a participat la o mare dezbatere politică privind crearea unei instituții centrale democratice în Austro-Ungaria, care a fost concepută ca o replică a Congresului Evreiesc American, un test de autonomie evreiască și un instrument în combaterea antisemitismului. Vorbind în 1916, el a oferit sprijinul său total pentru această inițiativă și a argumentat pentru înlocuirea celorlalte instituții reprezentative, dar acestei acțiuni i s-a opus lobby-ul non-sionist (care a preferat o structură"Kehilla"). Straucher a folosit ulterior
Benno Straucher () [Corola-website/Science/319519_a_320848]
-
aliat cu Partidul Național Țărănesc și a fost reconfirmat ca deputat. Opunându-se alianței cu UER, el a format un club parlamentar evreiesc din reprezentanți naționaliști evrei non-UER și a definit politica lui Filderman de alianțe cu grupuri suspectate de antisemitism ca imorală. La alegerile din 1928, obținând din nou sprijinul lui Nistor, Straucher a redevenit deputat. Luând măsuri de precauție împotriva scopului lui Ebner de propagare a sionismului prin intermediul școlilor evreiești, Straucher și-a dat acordul pentru înființarea de clase
Benno Straucher () [Corola-website/Science/319519_a_320848]
-
Samoilov, Sluțki e considerat unul din cei mai reprezentativi autori din generația de poeți sovietici ai anilor celui de-al doilea război mondial În creația sa, Sluțki a abordat și teme evreiești, ca de pildă cele legate de tradiția evreiască, antisemitism, inclusiv aspectele antisemite din societatea sovietică, Holocaustul, etc. El a făcut și traduceri din poezia în limba idiș, din autori ca Leib Kvitko, Aaron Verghelis, Șmuel Galkin, Iakov Sternberg, Așer Șvarțman și alții. Un eveniment deosebit s-a petrecut în
Boris Sluțki () [Corola-website/Science/315238_a_316567]
-
aduce în cele din urmă la Auschwitz ca prizonierul 175113. De-a lungul cărții, Art Spiegelman prezintă relația sa complexă și adesea conflictuală cu tatăl său. De exemplu, Vladek dă dovadă de prejudecăți rasiale împotriva negrilor, în ciuda propriilor suferințe datorate antisemitismului. El este prezentat ca fiind zgârcit și foarte dificil cu cei din jur, inclusiv cu Mala, a doua sa soție, care este și ea o supraviețuitoare a lagărelor de concentrare. Personalitatea de acum a lui Vladek pare foarte diferită de
Maus (roman grafic) () [Corola-website/Science/315255_a_316584]
-
ca subiect al dramei, ca în "Rent" și "In the Heights". Homosexualitatea a fost explorată în aceste muzicaluri, începâind cu "Hair" și chiar mai deschis în "La Cage aux Folles" și "Falsettos". "Parade" este o explorare plină de sensibilitate a antisemitismului și racismului istoric american. După succesul muzicalului "Hair", muzicalurile rock au înflorit în anii 1970, cu "Jesus Christ Superstar", "Godspell", "The Rocky Horror Show" și "Two Gentlemen of Verona". Unele dintre aceste muzicaluri rock au început cu "albume-concept" și apoi
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
Această cronologie a antisemitismului menționează acele acțiuni și evenimente notabile din decursul istoriei, caracterizate prin ostilitate și ură la adresa evreilor, dar și acele acțiuni menite să combată efectul antisemitismului. În „Cartea Macabeilor” (din Septuaginta) se menționează atacul monarhului seleucid Antioh Epifanul și atrocitățile comise
Cronologia antisemitismului () [Corola-website/Science/320013_a_321342]
-
Această cronologie a antisemitismului menționează acele acțiuni și evenimente notabile din decursul istoriei, caracterizate prin ostilitate și ură la adresa evreilor, dar și acele acțiuni menite să combată efectul antisemitismului. În „Cartea Macabeilor” (din Septuaginta) se menționează atacul monarhului seleucid Antioh Epifanul și atrocitățile comise de acesta împotriva evreilor și a celor de religie iudaică. Astăzi, sărbătoarea Hanuka comemorează victoria macabeilor împotriva acestei monarhii siriene. Mai multe scrieri greci sau
Cronologia antisemitismului () [Corola-website/Science/320013_a_321342]
-
ivrit. Au urmat traduceri în ivrit a "Căpriței minunate" (Tel- Aviv, 1960), și o ediție bilingvă (ivrit și idiș) de opere alese, redactată de Boris Sandler. Nepotul lui Zolmen Rozental este pictorul Zalman Galicinskii - organizatorul centrului informațional de ajutor jetrfelor antisemitismului din Israel - primei organizații, care și-a propus scopul să atragă atenția asupra incidentelor antisemite din Israel.
Zolmen Rozental () [Corola-website/Science/320101_a_321430]