4,171 matches
-
burghezi occidentali. Maxim Gorki avea convingerea că arta ne va duce în comunism. Chiar și Bacovia, cu simpatiile sale de stânga, visa la "poema roză a iubirii viitoare". Da, spun și postmoderniștii, arta ar putea fi o soluție a "noii antropologii", dar nu ca artă tradițională, moartă și ea odată cu Dumnezeu, ci ca amuzament, ca joc, ca simulacru. Avangardiștii au avut ideea măturării din lume a artei tradiționale și n-au reușit. Postmoderniștii au găsit o soluție mai sigură: o "moarte
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Eminescu o instanță divină coborâtoare, ceva de felul kenozei Mântuitorului, destinat sacrificiului, adică morții, care echivalează cu neantizarea egoismului nostru funciar. Sacrificiul Demiurgului se insinuează ca anihilare a monismului (unicității) Dumnezeului non-treimic, care încă poate fi cel al Vechiului Testament. Antropologia eminesciană este extrem de tulburătoare și de enigmatică. La poetul nostru, revolta lui Lucifer capătă nuanțe nemaiîntâlnite și ea se arată ca o revoltă împotriva unicității lui Dumnezeu încă iudaic, vechi testamentar. Eminescu e convins să răul egoismului care bântuie omenirea
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
mare, / E o gândire-adâncă și-ndrăzneață / Pentru ce el fu condamnat la moarte". Echivalați pâinea și vinul cu trupul "mort" al Mântuitorului spre a înțelege ce e "sfânt și mare", acel ce măreț din firea noastră și veți avea o antropologie creștină sub aparențe precreștine, de o profunzime unică, pe care și postmodernismul ar putea-o fructifica dacă ar evolua în transmodernism. Prin moarte, pământul demiurg a devenit lume-lumen, care are un glas al lui, un plâns la care oamenii rămân
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
de postmodeniști, e pierzător, iar Eminescu câștigătorul încă ignorat. Și asta se vede din rezultatul filosofării lui Nietzsche: el a visat la apariția supraomului și a rezultat subomul sau omul recent postmodern. Atât de apropiat de Nietzsche în critica vechii antropologii și a metafizicii, Eminescu se desparte de acesta decisiv. Piatra lor de hotar poate fi și critica epigonismului. Poetul român dă credit înaintașilor iar nu epigonilor. Punctul de divergență este credința. Epigonii lui Eminescu sunt "moderniști" și, deopotrivă, "postmoderniști". Raportându
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
inclus și homosexualul. Aversiunea lui Foucault față de heterosexuali a ajuns până acolo încât a emis teza că "discriminarea" sexuală în bărbat și femeie este o structură impusă de societate, nefiind "naturală", astfel că îi rămâne omului, ca sarcină a "noii antropologii", o revoluție comparabilă cu a Supraomului nietzschean. Iar prima teză a acestei revoluții ar fi: "Trebuie să ne eliberăm de instanța sexului", teză asociată cu întrebarea-cheie: Avem nevoie de un adevărat sex?"109. Evident, răspunsul e negativ. E nevoie de
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
eului, iar, mai târziu, ca să dau un exemplu celebru, Pessoa și-a descoperit peste 70 de heteronimi creatori. Dar aceasta e o întărire, iar nu o pierdere de identitate. Din păcate, în individualismul postmodern tendința e dispariția persoanei, pe când în antropologia creștină omul este unic, cu o identitate inconfundabilă. În artă, epigonismul e pierdere fără regăsire și potențare a identității persoanei, ca într-un carnaval la sfârșitul căruia individul rămâne pe față cu masca, nemairevenind la propria personalitate. Arta e mai
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
monadă pământească. Cine să fie mai "realist" în proiecții, Lyotard sau Eminescu? Se pune întrebarea dacă această transparență a corporalității omului (acum opacă) nu înseamnă mântuirea biblică, chiar în preconizata soluție a lui Lyotard. Echivocul ne îndeamnă a reveni la antropologia creștină a Părintelui Stăniloae, care vorbește de redobândirea transparenței incoruptibile a trupului uman, dar fără sacrificarea acestuia. Antropologia laică a lui Lyotard se vede nevoită la sacrificarea corpului uman, ca persoană, și la transbordarea (teleportarea?) inteligenței omului pe alt suport
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
a corporalității omului (acum opacă) nu înseamnă mântuirea biblică, chiar în preconizata soluție a lui Lyotard. Echivocul ne îndeamnă a reveni la antropologia creștină a Părintelui Stăniloae, care vorbește de redobândirea transparenței incoruptibile a trupului uman, dar fără sacrificarea acestuia. Antropologia laică a lui Lyotard se vede nevoită la sacrificarea corpului uman, ca persoană, și la transbordarea (teleportarea?) inteligenței omului pe alt suport, unul nonmaterial. Lyotard uită un lucru: că Dumnezeu însuși e Persoană, iar nu o monadă abstractă, cum poate
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
explică de ce n-a putut fi receptată, la vremea ei, de către criticii care lucrau în grilă modernistă și postmodernistă. C. D. Zeletin numește poezia călătorie spre transparență, după cum și-a întitulat volumul din 1977. Poetul se dovedea perfect contemporan cu antropologia creștină a transparențelor Părintelui Dumitru Stăniloae, anticipând cu mulți ani viziunea transdisciplinară. După cum am insistat în capitolele anterioare, transparența este un cuvânt-cheie în "noul antropocentrism" pe care teologia Părintelui Stăniloae îl opunea tacit opacității lumii din ateismul oficial. La un
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
nu poate fi fericit, căci fericirea e năzuința spre repetare"446. E "dulcea lege a repetării". În Voința de putere, Nietzsche întrevede în orice ființă și în orice lucru ceva care scapă ușurătății, ceva care se repetă. Eminescu a contrazis antropologia de până la el care se funda pe legea lui Protagoras: homo mensura, omul măsură a tuturor lucrurilor, lege resuscitată de postmodernism. Un astfel de om domină planeta, din nenorocire, nu o administrează. În realitate, zice Eminescu, fiecare lucru, fiecare ființă
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Hopkins University, este autorul lucr]rii Sidgwick’s Ethics and Victorian Moral Philosophy și coordonator al c]rții Moral Philosophy from Montaigne to Kant. George Silberbauer a deținut în trecut funcții administrative în Botswana și lucreaz] acum la Facultatea de Antropologie și Sociologie a Monash University. Este autorul lur]rilor Bushman Survey Report, Hunter and Habitat în the Central Kalahari Deșert și Cazadores del Disierto și activeaz] în domenii precum managementul dezastrelor, socioecologia și filosofia științei sociale. Peter Singer este profesor
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și Nietzsche dorea uneori s] o scoat] în evident])? Este adev]rât, desigur, c] între culturi exist] diferențe majore, iar noi am devenit mult mai conștienți de aceast] variație ast]zi decât era Darwin la vremea să. Cu toate acestea, antropologii, care au f]cut un mare serviciu lumii demonstrând aceast] variabilitate, arăt] acum c] ea nu ar trebui exagerat] (Konner, 1982; Mead, 1956). Diferite societ]ți umane au comune multe elemente structurale profunde. Dac] nu ar avea, atunci nu ar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
acum c] ea nu ar trebui exagerat] (Konner, 1982; Mead, 1956). Diferite societ]ți umane au comune multe elemente structurale profunde. Dac] nu ar avea, atunci nu ar fi posibil] nici o înțelegere reciproc] și ar fi fost aproape imposibil] practicarea antropologiei. Printre aceste elemente, considerația și înțelegerea fâț] de ceilalți, generalizate prin Regulă de Aur, joac] un rol central și, dac] punem întrebarea „ Ar putea exista o cultur] lipsit] de aceast] atitudine?”, ne-ar fi foarte dificil s] ne imagin]m
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
evalu]rilor comportamentului. O comparație între eticile unor societ]ți diferite trebuie deci s] țin] neap]rât seama de contextul cultural și de înțelesul social particular dac] se vrea a fi mai mult decât o colecție inutil] de curiozit]ți. Antropologia are drept misiune explicarea comportamentului social și cultural al oamenilor. În primele etape ale dezvolt]rii sale, antropologia s-a ocupat în exclusivitate de societ]țile de mici dimensiuni, plecând de la premisa c] știm suficient de mult despre tipul nostru
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de contextul cultural și de înțelesul social particular dac] se vrea a fi mai mult decât o colecție inutil] de curiozit]ți. Antropologia are drept misiune explicarea comportamentului social și cultural al oamenilor. În primele etape ale dezvolt]rii sale, antropologia s-a ocupat în exclusivitate de societ]țile de mici dimensiuni, plecând de la premisa c] știm suficient de mult despre tipul nostru de societate pentru a nu mai fi nevoie de explicații ale comportamentului membrilor acesteia. Pe m]sur] ce
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
al economiei) a dovedit c], într-adev]r, o mare parte din tiparele de comportament social și cultural prezente în societ]țile de mari dimesiuni necesit] explicații și c] problemele sunt similare acelora care au atras atenția antropologilor. Nu numai c] antropologia și-a extins aria de cercetare la întregul fenomen al comportamentului social și cultural, ci a și câștigat foarte mult prin aplicarea conceptelor și a teoriilor specifice societ]ților noastre la alte societ]ți și din testarea propriilor constructe în
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în culturi diferite. Chiar și în cadrul aceleiași societ]ți semnificația se poate modifica în funcție de context (pot fi b]țuț m]r în ringul de box, dar trebuie s] pierd cu grație; în afara ringului, un astfel de tratament constituie o infracțiune). Antropologia interpreteaz] comportamentul într-un mod relativist din punct de vedere cultural, în funcție de societate și context. Nu se pot face comparații directe între culturi. Odat] ce matricele privind semnificația comportamentului au fost înțelese, pot fi formulate generaliz]ri în mod abstract
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
într-un alt trib. Judec]țile nu stabilesc niciodat] în mod direct condamnarea sau alungarea unui r]uf]c]tor. Această pare a fi o inhibiție comun] societ]ților de mici dimensiuni. (Înainte de a-mi încheia studiile academice în domeniul antropologiei, cercet]rile mele se desf]șurares] în mijlocul unor grupuri puțin numeroase, oarecum izolate și îndep]rtate, ce f]ceau parte fie din societ]ți de mari dimensiuni, fie de mici dimensiuni.) Crime abominabile erau redefinite în termeni mai puțini drastici
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
-A MARILE TRADIȚII ETICE 4 Etică indian] PURUßOTTAMA BILIMORIA Preambul Deseori se pune întrebarea: „A existat vreodat] «etic]» în India?’ Se poate vorbi concret despre «etic] indian]»?” „Ideea de «etic]» nu este și ea o inventie occidental] - la fel ca antropologia?” Sau, altfel spus, acea Indie care este mistic] și „neag] viața” nu elimin] posibilitatea norm]rii prin etic]? Nu se poate contesta faptul c] tradiția indian] s-a ocupat de c]utarea „unei vieți conforme normelor morale” și de respectarea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
nu fac decât s] mascheze lupta pentru putere. Nu exist] o îndrumare impersonal] pentru acțiune; tot ceea ce le r]mane oamenilor este s] decid] ce fel de persoan] vor s] fie și s] încerce s] se comporte ca atare. Dezvoltarea antropologiei moderne a încurajat filosofi că Edward Westermarck (1862-1939) s] redeschid] vechea discuție relativist] referitoare la existența cunoașterii morale. Dezbaterea conținu], așa cum se arăt] în capitolul 39, „Relativismul”. Mai general spus, pozitiviști precum Moritz Schlick (1881-1936) au susținut c] acele credințe
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ci o atitudine adoptat] fâț] de situațiile care pun probleme din punct de vedere moral. Antropologii se identific] uneori cu aceast] atitudine și este instructiv s] înțelegem cum a ap]rut aceast] identificare dintr-un context istoric și sociologic. Apariția antropologiei culturale în a doua jum]țațe a secolului al XIX-lea a fost parțial subvenționat] de c]tre guvernele colonizatoare care voiau s] știe mai multe despre natura și statutul oamenilor „primitivi”. Influențate de teoria lui Darwin, primele teorii antropologice
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
a fost ilustrat de faptul c] o etic] a intolerantei în ceea ce privește judecată s-ar autodistruge în momentul în care ar fi folosit] pentru a-l condamnă pe cel intolerant. Inadecvarea versiunilor simple este și ea ilustrat] de accentul pus în antropologie asupra problemei relativismului normativ dup] al doilea r]zboi mondial. Mulți și-au dat seama c] acel r]zboi a fost o b]ț]lie împotriva r]ului suprem, ceea ce a adus în linia întâi necesitatea de a emite, cel
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
zboi a fost o b]ț]lie împotriva r]ului suprem, ceea ce a adus în linia întâi necesitatea de a emite, cel putin uneori, o judecat] și de a acționa conform acesteia. În consecinț], a existat un nou curent în antropologia cultural] direcționat înspre g]sirea unei baze pentru a emite judec]ți care s] depind] de criterii aplicabile tuturor codurilor morale. O versiune mai rezonabil] a relativismului normativ ar trebui s] ne permit] s] emitem o judecat] despre alte persoane
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
motive (Bron și Schemmann, 2002, pp. 7-17): - educația adulților nu are o bază teoretică suficient de dezvoltată pentru a fi considerată o disciplină științifică distinctă. Depinde foarte mult de împrumuturile teoretice de la alte discipline (științele educației, psihologie, sociologie, filosofie, economie, antropologie etc.); - mulți practicieni, poate datorită situației anterior descrise, nu se angajează, cel mai adesea, în construcția teoretică sau în discursuri teoretice, numărul mic de publicații cu referire la teoria educației adulților fiind grăitor în acest sens. Pe de altă parte
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
grupaj teoretic. Fundamentul antropologic aduce explicitări în domeniul educației adulților mai ales prin studiile privind rolul educației în schimbarea socială și culturală, privind continuitățile și discontinuitățile în evoluția educației adulților sau cele privind mediul sociocultural, structura și funcționarea instituțiilor educaționale. Antropologia educațională, deși un câmp de studiu relativ recent, ce s-a dezvoltat mai ales în anii’70-’80, a adus contribuții remarcabile la înțelegerea unor fenomene asemenea celor anterior menționate, dezvoltând teorii și modele/cadre analitice, precum cel tranzacțional, ecologic
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]