2,470 matches
-
despre psihopatii, așa cum sunt ele întâlnite în sfera psihiatriei clinice a adultului. În apariția trăsăturilor psihopatice ale personalității copiilor și adolescenților au importanță următoarele aspecte (M. Tramer): - apariția și fixarea unor semne psihopatice prin imitația formelor de comportament psihopatic ale anturajului (reacții de imitare), - consolidarea reacțiilor de negativism care se pot repeta datorită unor situații particulare (reacții de protest, de opoziție), - cultivarea directă și fixarea prin intermediul anturajului a unor reacții psihopatice la adolescent. Literatura pedagogică și psihopedagogică subliniază influența factorilor formativ-educativi
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Tramer): - apariția și fixarea unor semne psihopatice prin imitația formelor de comportament psihopatic ale anturajului (reacții de imitare), - consolidarea reacțiilor de negativism care se pot repeta datorită unor situații particulare (reacții de protest, de opoziție), - cultivarea directă și fixarea prin intermediul anturajului a unor reacții psihopatice la adolescent. Literatura pedagogică și psihopedagogică subliniază influența factorilor formativ-educativi, cu rol primordial; raportul dintre „modelele de educație” și „personalitățile psihopatice”. Este subliniat ca un important factor de risc, prezența și apartenența la „grupele de instabili
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Clasificarea psihopatiilor propusă de K. Schneider este dominată de o notă psihologică privind „anomaliile caracteriale” ale personalității, iar pe de altă parte de consecințele morale și sociale ale acestor anomalii, atât pentru persoanele în cauză, cât și pentru cele din anturajul, imediat sau mai îndepărtat al acestora. C. Rodière-Hein și J.D. Guelfi propun o clasificare a psihopatiilor raportată în primul rând la aspectele clinico-psihiatrice pe care le presupun conduitele acestor indivizi. Considerate din punct de vedere psihopatologic, personalitățile psihopatice, pentru autorii
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
la acest tip de personalitate oscilează în două direcții: - a fi considerată ca o personalitate cu trăsături psihastenice, - a fi considerată ca o personalitate cu trăsături de caracter anal și comportamente tiranice exercitate de individ asupra lui însuși și asupra anturajului acestuia. Caracteristicile personalității de tip compulsiv sunt următoarele: indecizia și perfecționismul, atașamentul excesiv de muncă, aptitudinea limitată de a exprima emoțiile tandre și călduroase, exigență față de ceilalți pe care-i obligă să se supună la propria lor manieră de a gândi
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în primul rând un caracter psihanalitic, legat de înțelegerea simbolică a unei „situații conflictuale”. Din punct de vedere psihanalitic, contra-reacția este o atitudine sau mai exact o acțiune de „transfer proiectiv” a propriilor frustrări asupra altei persoane, de regulă din anturajul imediat al bolnavului, sau cu care acesta identifică, din punct de vedere simbolic, persoana sau persoanele care l-au frustrat. În sensul acesta, persoana bolnavului se va situa într-o stare de „echilibru psihologic” între două persoane: persoana primară (persoana
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de compensare” a unor eșecuri personale. În sensul acesta menționăm următoarele aspecte: - eșecuri în viața socială sau familială, - situații de abandon, separări sau divorț, - conflicte de ordin afectiv, sentimental. - nevroza de eșec, - nevroza de situație, - imitația unor modele negative din anturajul imediat al individului, - stările de oboseală prelungită, epuizarea și impresia legată de refacere a forțelor prin consumul de alcool, - mizeria sociala, sărăcia, promiscuitatea etc. Dincolo de aspectele mai sus menționate, pentru a putea încheia imaginea „personalității alcoolicului” este necesar să menționăm
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
drogurilor în sfera toxicomaniilor, au rol următorii factori: - tipul de acțiune psihotropă a dresului și scopul urmărit prin administrarea acestuia; - modul de interacțiune dintre „drog/subiect” și dintre „drog/societate”; - efectul drogului asupra individului dar și al mediului social și anturajul acestuia ca factori cauzali; - apariția unei stări de dependență de aportul de drog la individul respectiv; - obținerea unei stări de beatitudine, de reverie, de plenitudine și de satisfacție interioară a individului care consumă droguri („paradisurile artificiale” ale lui Ch. Baudelaire
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Din cele de mai sus se desprind următoarele aspecte: - Structura este pusă în evidență prin examenul clinico-psihiatric sau prin investigația psihodiagnostică a bolnavului respectiv. - Procesul este evidențiat prin analiza simptomelor clinice. - Boala este recunoscută ca atare de către membrii familiei sau anturajul bolnavului care remarcă faptul că acesta își pierde autonomia, nu-și mai poate asuma responsabilitatea, nu-și mai poate îndeplini îndatoririle obișnuite, nu mai poate desfășura activitatea profesională în care este calificat, are nevoie de a fi supravegheat și ajutat
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
următoarele aspecte: a) Faza de pregătire care constă din următoarele: - izolarea socială a individului, - o stare de tensiune agresivă, difuză, nespecifică, intrapsihică, - existența unor situații cu rol de „inducție sugestivă” (lecturi literare, filme, emisiuni TV, cazuri similare în familie sau anturaj luate ca „modele sugestive”). b) Faza de ambivalență care constă din următoarele: - oscilarea între to be or not to be, - dispoziție afectivă suicidară, - apariția și dezvoltarea ideilor de suicid, - ezitare, - căutarea sau formularea exactă a „motivelor de suicid” ca o
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
folie à deux). De regulă, un bolnav delirant se lovește de o atitudine de neînțelegere, de respingere sau de ostilitate agresivă și izolare din partea celor din jurul său. Rareori însă acest bolnav delirant găsește o acceptare din partea unei persoane apropiate din anturajul său, care începe ca să participe activ la viața delirantă a bolnavului, sfârșind prin a-și însuși convingerile acestuia. În cazul acesta avem de-a face cu un „delir simbiotic”, cu un „delir în doi” sau cu un „delir indus”. Acest
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
confuzia între dorință și experiență, minciuna (tendința la mitomanie), teama în fața evenimentelor neobișnuite ale vieții, atitudini defensive, compensări inadaptate. R. Perron notează la această categorie de indivizi, diferite tipuri de reacții, cum ar fi următoarele: reacții de compensare, ostilitate față de anturaj, admirație pentru persoanele mai bine dotate și dorința de „a face” și de „a fi” ca ei, atitudine generală de pasivitate, regresiune, reacții paradoxale în cazurile de eșec sau de reușită, aderență la un model de gratificare infantilă. Clasificarea oligofreniilor
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
au retras deja. Refugiul în boală este o atitudine prin care un individ „inventează”, „caută” sau, pur și simplu, „își produce” o afecțiune oarecare prin a cărei prezență să exercite o anumită influență psihologică, medicală și morală asupra celor din anturajul său pentru a obține, pe această cale, din partea medicilor, un anumit „statut de bolnav” care-i poate oferi anumite avantaje sau o anumită protecție, în conformitate cu scopurile personale urmărite de acesta. Metasimularea este atitudinea de perseverare a unor indivizi care au
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
element comun tuturor formelor descrise și cuprinse de noi în tablourile clinico-psihologice, o anumită atitudine a indivizilor față de boală, de suferință. Mai mult chiar, se poate vorbi, de o anumită utilizare sau manipulare a suferinței, în scopul „influențării” atât a anturajului, cât și al corpului de îngrijire medicală, în scopul obținerii unui „statut medico-social” avantajos și protector pentru individul respectiv. Din punct de vedere psihologic, psihopatologic și moral, problema imitării sau a mascării bolilor și a suferințelor produse de acestea aduce
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
personalității normale”. Se consideră că o personalitate este patologică în cazul în care profilul caracterial al acesteia este rar din punct de vedere statistic, iar atitudinile și comportamentele reprezintă o cauză de suferință atât pentru subiectul însuși, cât și pentru anturajul acestuia. În conformitate cu DSM-III-R, definiția personalităților patologice este mai extinsă în raport cu punctul de vedere a lui Schneider expus anterior. În sensul acesta se consideră că personalitățile patologice reprezintă structuri și modele de comportamente profund anormale, imprimate ca atare și inflexibile, rar
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
prin hipertrofia propriului Eu. Constituția paranoiacă este caracterizată prin prezența următoarele elemente psihopatologice: egocentrism cu hipertrofia Eului care determină dezvoltarea orgoliului și a unor sentimente de personale superioritate în raport cu celelalte persoane, dispoziție incertă, cu neîncredere, tendință la suspiciune ostilă față de anturaj și interpretări răuvoitoare față de ceilalți, falsitatea judecății, cu paralogisme ireductibile, responsabile de interpretări eronate care vor constitui premisele unui sistem de gândire de factură delirantă, fie de persecuție, de grandoare sau cu o altă tematică bine conturată. După Genil-Perrin, personalitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de adaptare, schimbări frecvente de domiciliu, loc de muncă, partener de cuplu, profesiuni etc. Permanent nemulțumiți de propria lor persoană, dar și de lume, de ceilalți, personalitățile psihopatice suferă ei înșiși și îi fac să sufere și pe cei din anturajul lor. Identitatea acestor persoane este la fel de incertă ca și stilul lor de viață; oscilanți, imprevizibili, se atașează cu ușurință de un obiect sau de o persoană pentru ca la fel de ușor să se desprindă. Inconstanța este trăsătura lor constantă. Aceasta explică și
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
vorbirii din creier. Agitație: formă de comportament patologic de expresie motorie, mai mult sau mai puțin turbulentă și dezordonată, cu caracter pulsional, adesea ireflexiv, putând duce la acte de violență cu caracter de periculozitate atât pentru bolnav, cât și pentru anturajul acestuia. Agnozie: pierderea capacității de a recunoaște, înțelege și denumi semnificația diferiților stimuli senzoriali în absența unor tulburări de tip senzorial periferic (agnozie vizuală, tactilă, auditivă, asterognozie, prosopagnozie). Agorafobie: frica patologică de spații deschise. Agrafie: tulburare caracterizată prin pierderea capacității
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
mai vorbit niciodată. Mai multe fete, cunoscînd bine tipul, a avertzat fata dar nu a vrut să asculte. Nu știu ce a fost mai rău, violul la care a fost supusă fata sau glumele la care a fost supusă de către tînăr și anturajul său S-a lăudat imediat în clasă că s-a culcat cu ea, doar o singură dată, doar să îi vadă fundul, nu a iubit-o, totul a fost o minciună. Imediat un altul s-a dus la ea și
A fi creştin by Rotaru Constantin [Corola-publishinghouse/Science/498_a_778]
-
completată de bărbatul ei. Am să dau în continuare un exemplu : Armăsarii merg țanțoș pe stradă. Caii (au fost castrați) nu mai merg țanțoș, ci merg mai tot timpul cu capul plecat. La om fata merge țanțoș, iar bărgații din anturaj sunt atrași în mod ireversibil de fată. Toată aceastea sunt de fapt o problemă socială, o problemă pornind de la superficialitatea cu care sunt privite problemele tinetilor, de la o politică de struț, dacă nu aflăm că fetele sunt înghesuite prin grupurile
A fi creştin by Rotaru Constantin [Corola-publishinghouse/Science/498_a_778]
-
Infectarea de la un pacient căruia i s-a făcut vaccinul oreion . „Chear atenuat, un virus î-și poate regăsi virulența in vivo. Este cazul virusului poliomelitic vaccinal, care redevine patogen după trecerea în intestin și care contribuie astfel la contaminarea anturajului. Un studiu făcut de către OMS în 8 țări, din 1970 până în 1974, arată că din 360 de cazuri de poliomelită paralitică, 144 s au produs la contacte cu vaccinații și că în Statele Unite, în anii 1982 și în anii 1983
A fi creştin by Rotaru Constantin [Corola-publishinghouse/Science/498_a_778]
-
o poate semna decât o persoană de înaltă moralitate și conștiință civică. Un personaj care se aseamănă cu Popeye Marinarul, dar nu prin forța musculară ci doar prin șiretenie și intrigi de culise, nu poate avea conștiință civică. Cei din anturajul său îl văd ca pe un mare om politic, dispunând de mari resurse diplomatice, cu carismă la electoratul ce i-a rămas fidel. Am spus bine, fidel, fiindcă cealaltă parte (cam 70% din populația cu drept de vot) nu-l
AMERIC?INII, HUNIUNEA EUROPEAN? ?I POPEYE MARINARUL by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/84039_a_85364]
-
numește pe gazetarii ce nu-i ridică osanale, „găozari, sau țigani împuțiți”. Probabil, că șefii statelor din cadrul U.E. și chiar președintele american, Barack Obama ar trebui să se inspire din limbajul colorat al lui Traian Băsescu și al celor din anturajul său. Când Traian Băsescu tace o săptămână sau două, această perioadă este numită liniștea dinaintea furtunii. Mintea diabolică a acestui marinar de carieră poate debita orice în societatea românească pe care o terfelește în orice moment. Ridicând minciuna la rang
AMERIC?INII, HUNIUNEA EUROPEAN? ?I POPEYE MARINARUL by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/84039_a_85364]
-
țineți totuși un regim și că încercați să vă eliberați de toxine. Faceți alegeri sănătoase! Regimul cu puține calorii este un regim binecunoscut de toți. Dacă nu l-ați urmat niciodată până acum, cu siguranță ați văzut pe cineva din anturajul dumneavoastră urmându-l la un moment dat. Este vorba despre un regim care presupune numărarea caloriilor consumate pe parcursul unei zile. Pentru aceasta trebuie să faceți rost de o listă care prezintă caloriile fiecărui element. După cum probabil v-ați dat seama
Sănătate și energie Sfaturi practice pentru eliminarea toxinelor din organism by Alicia Hart () [Corola-publishinghouse/Science/2220_a_3545]
-
BÂRSEANUL, Ion (? - 1916), autor de versuri și proză. Originar din Târgu Frumos, B. a fost corector la Editura Minerva din București și a făcut parte din anturajul principalilor scriitori de la începutul secolului, alături de care semna (la început I. Bârsean) versuri și proză în periodicele primului deceniu: „Literatură și artă română”, „Sămănătorul”, „Viața literară”, „Viața literară și artistică”, „Minerva” ș.a. Din 1911, a devenit membru al Societății Scriitorilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285658_a_286987]
-
a trădării sau doar pentru că prietenul respectiv “nu mai prezintă interes”. Însă există și un alt gen de prieteni a căror influență te marchează negativ. Naivitatea, poate chiar dorința de-a părea altcineva în ochii celorlalți, plasează adolescentul într-un anturaj dubios, de care este greu să te desprinzi mai târziu. Viciile, cum sunt drogurile sau băutura, huliganismul și dezordinea, sunt “principii” de bază în astfel de grupuri. Începutul este pus pretextual pe seama curiozității. Pasul următor este dependența. Societatea secolului nostru
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Magdalena Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92813]