KorAP: Find »[drukola/base=apărător & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...90 91 92 ...438 >

10,938 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628

Oană! strigă Pietro, descălecând. Te-a adus Dumnezeu la ultima bătălie! - Nu e ultima, Pietro... mormăi Oană. Cine e necunoscutul care l-a salvat pe Alexandru? De ce n-ați ajuns voi? Pietro șovăi să dea un răspuns, privi spre ceilalți Apărători, care ridicară capetele spre cer, privind cu interes zborul unui vultur care se rotea deasupra luminișului. Nimeni nu Îndrăznea să dea vestea. Și nici să Încalce rugămintea lui Ștefănel. Era treaba lui Pietro, să se descurce. Ei așteptau doar ordinul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
unui vultur care se rotea deasupra luminișului. Nimeni nu Îndrăznea să dea vestea. Și nici să Încalce rugămintea lui Ștefănel. Era treaba lui Pietro, să se descurce. Ei așteptau doar ordinul de atac. - Tăcere? ridică ușor vocea Oană. De când refuză Apărătorii să răspundă la vreo Întrebare? - Nu refuză nimeni... se grăbi Pietro. Doar că... trebuia să ajungem primii... am greșit... am pierdut prea mult timp ca să trecem de achingii... - Câți erau? - Peste o mie... - De când nu pot trece o sută de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
să răspundă la vreo Întrebare? - Nu refuză nimeni... se grăbi Pietro. Doar că... trebuia să ajungem primii... am greșit... am pierdut prea mult timp ca să trecem de achingii... - Câți erau? - Peste o mie... - De când nu pot trece o sută de Apărători de o mie de achingii? Ani de zile v-am antrenat ca să ajungeți acolo unde sunteți trimiși. Zi sau noapte. Obosiți sau odihniți. Era În joc viața fiului meu! Pietro! Viața lui Alexandru! Și tu Întârzii?! Pietro nu răspunse. Simțea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
În buiestru, Învăluire... .spahiii intră În dispozitiv... - Cine conduce atacul? - În față sunt doi oameni. Necunoscutul... nu-l văd decât din spate... pe un cal murg... și Alexandru... pe un cal negru... lângă el... - Frații Oană!! Strigătul venise din rândurile Apărătorilor. Căpitanul simți că totul devine alb În jurul lui. Pentru o clipă nu mai simți nimic, ca și cum ar fi intrat Într-o lume a imposibilului. Pietro tresări violent. Ștefan se apropie, privind spre Apărători. Erina trase frâul calului, care se cabră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
el... - Frații Oană!! Strigătul venise din rândurile Apărătorilor. Căpitanul simți că totul devine alb În jurul lui. Pentru o clipă nu mai simți nimic, ca și cum ar fi intrat Într-o lume a imposibilului. Pietro tresări violent. Ștefan se apropie, privind spre Apărători. Erina trase frâul calului, care se cabră, ridicând copitele din față. Cu o mișcare venită din reflex, căpitanul dădu pinteni, Îl luă cu mâna stângă de gât pe cel care rostise aceste cuvinte, Îl aruncă la pământ, se rostogoli din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
albastră chipul lui Pietro. De departe venea zgomotul unei ciocniri violente. Gemete de moarte și nechezat de cai. Vasile al lui Scatoalcă se ridică, dar nu Îndrăzni să Încalece. Mesaje cu săgeată sosiră dinspre Răsărit și dinspre Apus. Unul din Apărători i le Întinse căpitanului, care nu facu nici un gest să le ia. Peste partea de sud a pădurii pluti semnalul Cuceritorilor: Șarjă În adâncime, sub conducerea Marelui Maestru. Trupele lui Mahomed transmiteau și ele semnale. Cereau sprijin din spate. Armata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
de mii de otomani. Și reușeau să provoace haosul. Al doilea nivel era cel invizibil. Apăruse o comunicare ciudată, din care mai lipseau doar cuvintele. Știa ce are de făcut. Era În armonie cu cineva. Știuse că strategia atacului cu Apărătorii scoși În prima linie era singura eficientă. Dar acest gând nu era al lui. Îi venise de undeva, Îl analizase și constatase că e unica soluție. Și dăduse ordinele. Acum auzea și simțea totul ca și cum ar fi fost acolo. Simțea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-le drumul! Lăncierii lateral, spadasinii pe două coloane! Corpurile doi și trei cavalerie pregătite pentru atac pe patru rânduri, În urma Apărătorilor! Răzeșii În formație de apărare! La cea mai mică primejdie asupra voievodului, zid de sulițe și scuturi până ajung Apărătorii! Înțeles? Capetele căpitanilor de steaguri se Înclinară, dar nici o voce nu se auzi. Doar Erina cuteză să spună, cu uimire: - Cosmin... ești călare cu spada În mână... - Și cum ar trebui să fiu? Începem atacul... - Da, dar ai sărit În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
atât. Nu-și puneau Întrebări. Respectau ordinele fratelui celui dispărut știind că el poate da peste cap orice forță. Încet, Însă, aripile ienicerilor se Închideau În jurul acelei mici armate de nebuni care Își imaginau că ar putea ajunge la sultan. Apărătorii izbiră flancul stâng al ienicerilor cu o putere de nestăvilit. Caii călcau În copite trupuri, săbiile retezau capete. Vârful de lance condus de Oană pătrundea adânc În dispozitivul turcesc, căutând celălalt vârf de atac, condus de Ștefănel. Între ei se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
marginea șeilor și retezând trupurile ienicerilor de la mijloc, apoi ridicându-se În scări și lansând săgeți În adâncime. Alexandru văzu trecând peste capetele lor prima linie de săgeți aprinse și știu, după alcătuirea ei perfectă, că nu puteau fi decât Apărătorii. Apoi urmară a doua și a treia. La două sute de pași În fața lor, iarba luă foc. Lipsiți de conducători, spahiii luptau doar ca să Împiedice Înaintarea Cuceritorilor. Dar linia de foc aprinsă de Apărători Îi derută cu totul. Otomanii din fața acelei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
ei perfectă, că nu puteau fi decât Apărătorii. Apoi urmară a doua și a treia. La două sute de pași În fața lor, iarba luă foc. Lipsiți de conducători, spahiii luptau doar ca să Împiedice Înaintarea Cuceritorilor. Dar linia de foc aprinsă de Apărători Îi derută cu totul. Otomanii din fața acelei linii căzură repede sub forța atacului condus de Marele Maestru. Cei aflați În spatele focului Începură retragerea spre flancul stâng, care părea stabil. Dar În câteva clipe, flancul stâng fu izbit de oștenii Scutului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
victorie. După atâtea bătălii, știa când dușmanul Începe să cedeze. Îi simțea teama. Îl avea În față, din nou, după masacrul de la Valea Albă, pe Mahomed. Și Mahomed se retrăgea. Atunci Își aminti de un detaliu de care toată lumea uitase. Apărătorii primseră două mesaje pe care căpitanul Oană nu le citise. Le ceru Erinei, care le Întinse fără a-și lua privirile de la avansarea rapidă a celor două direcții de atac. Ștefan deschise mesajul venit de la Răsărit. Două sute de corăbii Încărcate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
o răsturnare incredibilă de forțe. Înaintarea lui Ștefănel era rapidă și necruțătoare. Trupele din fața lui se retrăgeau deja instinctiv, căci nimeni nu mai avea curajul să-i stea În față. Flancul atacat de Oană se clătina și el sub loviturile Apărătorilor. Încetul cu Încetul, formația Cuceritorilor se afundă În pădurile din josul luminișului, În urmărirea otomanilor cuprinși de panică. Spre Suceava se auzeau semnale de ajutor și ordine de repliere. Răzeșimea condusă de Ștefan cobora și ea, eliminând ultima rezistență a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Pădurea deveni roșie ca sângele. Primejdia era aproape și era reală. Ștefănel o simțise primul. Acum o Înțelegea și căpitanul. Ștefănel dădu pinteni, pornind la galop Înapoi, spre locul În care se afla voievodul. Oană strigă: - Înapoi! E o capcană! Apărătorii se opriră, revenind În jurul căpitanului. - Înapoi! repetă Oană. Cornul! Semnal! Cornul Apărătorilor sună, aspru, ordinul disperat al căpitanului: Retragerea la galop! Zid În jurul măriei sale! Călăreții Scutului și Spadei porniră Într-o cursă nebună printre stejarii bătrânei păduri. Măria sa era În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
o simțise primul. Acum o Înțelegea și căpitanul. Ștefănel dădu pinteni, pornind la galop Înapoi, spre locul În care se afla voievodul. Oană strigă: - Înapoi! E o capcană! Apărătorii se opriră, revenind În jurul căpitanului. - Înapoi! repetă Oană. Cornul! Semnal! Cornul Apărătorilor sună, aspru, ordinul disperat al căpitanului: Retragerea la galop! Zid În jurul măriei sale! Călăreții Scutului și Spadei porniră Într-o cursă nebună printre stejarii bătrânei păduri. Măria sa era În primejdie. Încetul cu Încetul, Înțeleseră. Retragerea sultanului era adevărată, dar contraatacul era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
primii din pădure, galopând lipiți de coamele armăsarilor. Aveau caii cei mai buni. La aproximativ douăzeci de secunde În urmă, dinspre dreapta, ieși În luminiș căpitanul Oană, urmat de Pietro. La patru lungimi de cal se ivi coloana albă a Apărătorilor. Bănuielile căpitanului se adevereau. Peste cinci mii de ieniceri, strecurați În tăcere pe flancuri, ascunși de păduri, atacaseră formația de răzeși În care se afla voievodul. Corpul de elită al sultanului. Până la Ștefan mai erau de parcurs două mii de pași

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
cu sabia de o lovitură de suliță și lipindu-și spatele de voievod. Văzu răzeșii căzând unul după altul. Așa fusese, poate, la Valea Albă. Mai erau o mie cinci sute de pași. Oană auzea răsuflarea grea a calului, tropotele Apărătorilor În urma lui și zgomotele bătăliei departe, spre dealurile Ilișeștilor. Înțelesese prea târziu. Nu era vorba de o bătălie adevărată. Era vorba de asasinarea domnitorului. Ștefănel se afla la patru sute de pași și se apropia uluitor de repede. Voievodul lupta cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
fulgeră cu o iuțeală de neimaginat. Ienicerii, luați prin surprindere, nu apucară să se apere. Buzduganul lui Alexandru se abătu aspra celor scăpați de sabia lui Ștefănel. Cei doi avansau repede. Douăzeci de pași și tot atâtea cadavre În urma lor. Apărătorii la o mie de pași, În galop nebun. Lupta În jurul voievodului era sălbatică. Ștefănel, ridicat În scări, cu sabia Înapoi În teaca de la umăr. Alexandru zdrobind scutul unui ienicer cu buzduganul și retezându-i capul cu sabia. Apărătorii la opt sute

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
În urma lor. Apărătorii la o mie de pași, În galop nebun. Lupta În jurul voievodului era sălbatică. Ștefănel, ridicat În scări, cu sabia Înapoi În teaca de la umăr. Alexandru zdrobind scutul unui ienicer cu buzduganul și retezându-i capul cu sabia. Apărătorii la opt sute de pași. Ștefănel, asemeni unei păsări necunoscute, lansat În aer, rostogolindu-se peste capetele ienicerilor și atingând pământul În fața voievodului. Ienicerul care Încerca să-l străpungă pe Ștefan, despicat În două. Alți trei ieniceri spintecați orizontal, prăbușindu-se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
blocând o suliță cu lovitura joasă de buzdugan pe care i-o arătase tatăl său și tăind pieziș cu sabia. Erina salvată. Voievodul În viață. Ștefănel, scoțând de sub șaua calului lui Alexandru, un baston. Nu. Bastonul se lungi, devenind halebardă. Apărătorii la șase sute de pași. Gâfâitul cailor. Mirosul de sânge. Senzația că acestea sunt secundele decisive ale Întregului război. Ștefănel rotind halebarda jos, retezând picioarele ienicerilor, apoi ridicându-se, tăind capete și brațe. Gol În jurul voievodului. Arcaș otoman la marginea lizierei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Oană văzu saltul lui Ștefănel și coborârea precisă a săgeții. Văzu cum fiul său și voievodul se prăbușesc În iarbă. Văzu cum ienicerii se opresc, așteptând. Dacă voievodul cădea, erau Învingători. Dacă nu, atunci Marele Maestru murise, iar războiul continua. Apărătorii la cinci sute de pași, În galop neomenesc spre măria sa. Cornul cerând, cu disperare, Zid În jurul măriei sale! Timpul oprindu-se. Încet, ca ieșit dintr-un vis rău, voievodul se ridică, Întâi Într-un genunchi, apoi În picioare. Era teafăr. Ceea ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
măria sa. Cornul cerând, cu disperare, Zid În jurul măriei sale! Timpul oprindu-se. Încet, ca ieșit dintr-un vis rău, voievodul se ridică, Întâi Într-un genunchi, apoi În picioare. Era teafăr. Ceea ce Însemna că Marele Maestru se sacrificase. Ienicerii reluară atacul. Apărătorii la patru sute de pași, lăncierii pe flancuri, pregătiți de aruncare, spadasinii scoțând săbiile, măciucașii de Dorohoi ridicând ghioagele uriașe de la oblâncul șeilor. Și deodată, asemeni unei pantere care pândise doar momentul hotărâtor, Marele Maestru țâșni În fața voievodului, se opri o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Închiși, simțind orice mișcare din jur. Alexandru, apropiindu-se de el și neîndrăznind să-l atingă. Săbiile duse În teaca de la spate, cu un gest fulgerător, așa cum fuseseră scoase. Chipul Îmblânzindu-se, ochii mari, albaștri, devenind luminoși și inundând totul. Apărătorii se opriră și formară un semicerc, lăsându-l pe căpitan să avansese spre fiul lui. Erina făcu un pas, dar voievodul Îi prinse mâna. Căpitanul descălecă. Ștefănel aplecă privirea, așteptă ca tatăl său să ajungă În fața lui, Îi luă mâna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
În mijlocul lor. A dat foc țepușelor care trebuiau să oprească Înaintarea cavaleriei și a produs explozii În lanț În depozitele de muniții. A măcelărit echipele trimise În cercetare. Apoi a dat semnalul de atac pentru tatăl și fratele său. Șarja Apărătorilor a fost un spectacol absolut incredibil. O lecție de manevre de cavalerie, cu desfășurări neașteptate, cu răsuciri, cu Încercuiri, cu schimbări de flancuri și de arme. În fața șanțurilor, au descălecat și au dus lupta pe jos, asemeni ienicerilor. Tânărul Alessandro

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
În treabă, Întreb câțiva pescari care acostează ce corabie e aceea. Mă privesc cu un aer ușor uimit. E o corabie celebră, o legendă a corăbiilor de pe Dunăre și Marea Neagră. Corabia care a ajuns la Istanbul cu un detașament de Apărători și a reușit să scape de acolo În plină bătălie navală. Corabia comandată de cel mai bun căpitan de vas al măriei sale Ștefan. Simțurile mele de vechi „diarist” s-au trezit imediat. Eram călare pe un subiect pe care nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]