2,313 matches
-
Iași, 2000, p. 150 12 Este, de asemenea, de admis că, la Începuturile existentei sale, impozitul nu avea un caracter permanent, iar rolul său era unul limitat. Cu timpul, Însă, importanța sa a sporit, sarcina fiscală a devenit tot mai apăsătoare si provoacă reacții negative din partea suportatorilor, ajungându-se ca toate statele moderne să folosească impozitele atât ca resurse financiare de bază, cât și ca instrumente de susținere În dezvoltarea economică și socială a colectivităților de tip statal. După alți autori
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
componente ale autofinanțării. Este interesantă și aprecierea după care se poate admite că incidența variabilei fiscale asupra autofinanțării evidențiază și o relație discutabilă, de tipul fiscalitate mare → autofinanțare ridicată și invers. Se 317 invocă ideea că, o politică de impozite apăsătoare incită Întreprinderea să procedeze la capitalizarea unei părți din profit cât mai mare cu putință, găsind În această destinație condiții mai lejere de impunere (facilități fiscale), ceea ce sugerează și o contradicție În termeni. În schimb, reglementările cum sunt cele referitoare
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
căreia e de deliberat constituie, în sine, o condiționare. E un deja dat care, cu rubricile lui, limitează dintru început libertatea alegătorului, îi refuză creativitatea, îl situează între margini prestabilite. Pentru Berdiaev, liberul arbitru reprezintă un tip subaltern și întrucîtva apăsător de libertate, fiindcă funcționează în raport cu o normă impusă din afara conștiinței, de gen tranșant judiciar, simplificator, ceea ce se potrivește cu o interpretare de proces penal a vieții omului. Cu obișnuitul ei radicalism, într-un pasaj din Caiete, Simone Weil chiar opunea
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
în ea. Istoria, socialul, viața terestră apar doar ca un scurt moment legitim, desigur, dar aproape depășit al mișcării verticale. în cazul gnosticilor din Antichitatea tîrzie, elanul către absolut este atît de teribil încît capătul de jos al distanței devine apăsător, carceral, demonic. Cînd religia se sedentarizează, ea produce teologii ale istoriei, cadre sociale, civilizație. Atunci distanța verticală își inversează întrucîtva vectorul dominant. Polul absolut se reflectă în lume, îi dă acesteia catafatic ordinea globală, sensul, legitimitatea, fără ca totuși conștiința distanței
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
tipul verticalității supranaturale. Practica intimistă a religiei Duhului sau grija exclusivă pentru mîntuirea personală i se par lui Berdiaev la fel de adaptate la regimul mundan ca religia oficială. Regimul acestei lumi nu e așadar abandonat și nici doar combătut. Categoriile lui apăsătoare trebuie topite prin înnoirea conștiințelor, în care se face loc și care fac astfel loc unei lumi dumnezeiesc umane. Simone Weil caracterizează regimul lumii ca pe o țesătură strînsă, înrobitoare, de legi ale forței, unde singurele licăriri de libertate supranaturală
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
destul de des cunoașterea semnelor din limbajul mimico- gestual al cuvintelor greșit notate/ exprimate, însă nu au fost capabili să le pronunțe și să le scrie corespunzător. În acele momente, neputința de a vorbi, exteriorizată prin mimica facială, era mult mai apăsătoare și importantă decât pragmatismul lor de a apela la limbajul semnelor. Mai precis, au solicitat ajutorul pentru a li se dactila sau măcar pronunța cuvintele pentru a le identifica prin labiolecturare, confirmându-se ideea conform căreia memoria cognitiv-verbală se dezvoltă
Impactul demutiz?rii timpurii asupra memoriei cognitiv-verbale a elevului deficient de auz by Nicoleta Cramaruc , Daniela Anton [Corola-publishinghouse/Science/83950_a_85275]
-
orice urmă de existență. Nevăzutul se juca cu stelele și le închise dincolo de zările străvezii. Cumplita realitate mă răpusese și somnul căzut ca o poartă imensă de metal aruncă toate aceste elemente într-un hău încă nedefinit. Orb în povara apăsătoare de gânduri caut să-mi definesc eternitatea în imensitatea criptică a naturii. Pierdut simt până-n cele mai îndepărtate forme dematerializarea mea. Locuiesc între cer și pământ, în vifor de oameni. Mă gândesc că semenii mei au ceva din sălbăticia naturii
FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Coman Octavian () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2333]
-
sau mai puțin încetinit, frânat sau controlat. Specificul culturii europene rezidă în primul rând în continuitatea și intensitatea dialogicilor sale, unde nici una dintre instanțele constitutive nu strivește sau extermină pe celelalte, și nici măcar nu exercită în mod durabil o hegemonie apăsătoare. Antagonismul se află în cadrul fiecăruia dintre termenii dialogicii. Astfel, Rațiunea cunoaște antagonisme interne între tendința sa critică și tendința sa sistematică, între raționalitatea deschisă și raționalitatea închisă, și trebuie să se autocritice neîncetat, pentru a nu se autodistruge. De asemenea
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
a ambasadorilor celebrată la Londra, în urma căreia grecii vor deveni independenți. Lipsită de vreo nuanță dramatică, independența belgiană confirmă și mai mult orientarea catolicilor spre un principiu al naționalităților. După 1815, Belgia aparține Olandei, care o administrează direct. Această tutelă apăsătoare îi nemulțumește mai ales pe notabilii liberi de expresie franceză, fie și numai pentru faptul că aceștia rîvneau la posturile ocupate de funcționarii olandezi. Sub celălalt aspect, ideologic, notabilitățile catolice se răzvrătesc împotriva innfluenței pe care agenții de stat, aproape
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
a compensat absența autonomiei politice reale a membrilor fiecărei federații prin concesionarea de facilități culturale, administrative și econo-mice. Acestea au consolidat cadrul material al statelor potențial capabile, astfe încît, dacă ocazia s-ar fi ivit acestea să poată acționa împotriva apăsătoarei tutele a aparatului totalitar adoptînd soluția separatismului. Utilizarea fibrei naționaliste constituie de altfel și rețeta folosită de Stalin. După epurările din 1936-1937, cînd serviciile secrete sovietice au întîmpinat unele dificultăți în recrutarea agenților în străinătate, s-au orientat către rușii
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
pe niște bunuri personale, impunând-le supunerea totală. Cel care abuzează prezintă caracteristicile unei personalități autoritare, depresive, punitive, amenințătoare, adoptând stereotipurile de sex tradiționale. Victimele sunt în general vulnerabile atât la nivel fizic, cât și social. Vulnerabilitatea este și mai apăsătoare în absența alternativelor. Agresivitatea împotriva partenerului de viață Agresivitatea domestică din cadrul relațiilor intime a fost pe larg studiată. Rezultatele studiilor efectuate indică o frecvență a agresiunilor atât din partea femeilor, dar mai ales din partea bărbaților. Agresiunile comise de către partenerul de sex
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
mult atenția către suflet Și către ceea ce ar trebui să primeze în viața lui, căci adesea, în goana după lucrurile urgente omul uită de fapt de cele fundamentale și cu adevărat folositoare ale vieții lui, iar grijile lumești exterioare devin apăsătoare Și înrobitoare și-i răpesc timpul care ar trebui dedicat rugăciunii, meditației, lecturii etc. Omul secularizat, atunci când este atins de boli sau de oarece suferințe ori necazuri, devine debusolat, nu le înțelege taina, noima, rostul și modul cum le poate
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
la pușcăprie! Nu e numai un strigăt de deznădejde al poporului jefuit, dar este astăzi lozinca de restabilre a încrederii zdruncinate chiar dincolo de hotarele țării. Vrem să aducem în economia publică economii severe, de sus până jos, pentru ca sarcina sărăciei apăsătoare să devină mai ușoară, fiind mai dreaptă și mai egală. Vrem să descătușăm producția prin ușurarea birurilor, pentru ca cele rămase să se poată plăti la timpul potrivit. Aurul țării e un izvor de venituri ce n-a fost încă folosit
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
pîinea cerească“ e un ideal prea înalt pentru gloatele care sînt gata să renunțe la orice pentru pîinea pămîntească. În orice caz, tocmai absența „pîinii cerești“ (în sensul cel mai larg) face din Însemnări o scriere atît de întunecată, de apăsătoare. Ion Ianoși consideră că acestea sînt o scriere neterminată: „Însemnările trebuiau să se încheie prin transcenderea din imperiul voinței individuale, absolut libere, în imperiul lui Dumnezeu“1. Afirmația sa se bazează însă pe o lectură lejeră, credem noi, a scrisorii
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
întunecos, întotdeauna mă îneca mirosul înțepător, greu, dar nu întru totul neplăcut, care plutea pe coridoarele ticsite. Era mirosul vieții de altădată, întunecate și foarte primitive în felul ei de a primi moartea, nașterea, dragostea, durerea. Un fel de atmosferă apăsătoare, dar plină de o stranie vitalitate, oricum, singura care se putea potrivi cu locuitorii acelei izbe uriașe. Suflul rusesc... Înăuntru, eram mirați de numărul și de asimetria ușilor care se deschideau spre încăperi cufundate într-o umbră afumată. Simțeam, aproape
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
goanei rapide a trenului. Au rămas îndelung în golul acela de lumină și căldură. Vântul le freca frunțile ca un glaspapir. Soarele sfărâma priveliștea într-o puzderie de cioburi. Dar ei nu mișcau, ca și cum ar fi vrut ca un trecut apăsător să fie șters prin frecarea și arsura aceea. Tocmai părăsiseră Buhara. Tot ea, după întoarcerea lor în Siberia, petrecuse ceasuri interminabile în fața unei ferestre întunecate, suflând din când în când în stratul gros de gheață ca să păstreze un rotocol topit
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
înclinație monahală, pe care o simte toată lumea la vârsta aceea. Cauți o evadare înainte de a fi înhățat de angrenajele vieții de adult, rămâi singur să-ți imaginezi aventurile amoroase ce vor urma. Așteptarea aceea, viața aceea de sihastru devine repede apăsătoare. De unde și colectivismul colcăitor și tribal al adolescenților, încercare febrilă de a juca, înainte de vreme, toate scenariile societății adulte. Rari sunt cei care, la treisprezece sau paisprezece ani, știu să reziste mecanismelor rolurilor impuse celor singuratici, celor contemplativi, cu toată
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
simțită și o dată cu sosirea mătușii mele, sora mai mare a tatălui meu. Locuia într-un orășel muncitoresc, a cărui populație se scula la cinci dimineața și se revărsa la porțile uzinelor lui gigantice. Femeia aceasta a adus cu ea suflul apăsător și puternic al vieții rusești. O stranie îmbinare de cruzime, de înduioașare, de beție, de anarhie, de invincibilă bucurie de a trăi, de lacrimi, de sclavie consimțită, de încăpățânare obtuză, de gingășie neașteptată... Descopeream, cu o mirare crescândă, un univers
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Sunt rus, am spus eu pe neașteptate, cu jumătate de glas. 2 M-am vindecat datorită unui trup tânăr, de o senzualitate încă naivă. Da, în ziua aceea de aprilie, m-am crezut, în sfârșit, eliberat de iarna cea mai apăsătoare din tinerețea mea, de nenorocirile ei, de morții ei și de povara dezvăluirilor făcute. Dar important e că grefa mea franceză părea să nu mai existe. Ca și cum aș fi reușit să înăbuș cea de-a doua inimă din pieptul meu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
încă distrată. Ca dorința mea. Ca ordinele instructorului. Nici o umbră din trecut nu tulbura limpezimea acelui moment. Respiram, doream, executam mașinal comenzile. Și, cu o plăcere de nespus, simțeam cum mi se risipea în cap cheagul reflecțiilor mele de iarnă, apăsătoare și încâlcite... Tânăra roșcovană se legăna din șolduri ușor în fața mitralierei. Soarele îi lumina contururile trupului prin țesătura subțire a tunicii. Buclele de foc i se răsuceau pe chipiu. Și numele acelea grotești: Marguerite Steinheil, Isabeau de Bavaria... răsunau ca
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
în plămâni aerul înghețat din izba mare și neagră. Vedeam fereastra acoperită cu promoroacă, scânteierea albastră a cristalelor, femeia cea tânără cu copilul ei. Charlotte vorbise franțuzește. Franceza pătrunsese în izba aceea care-o înspăimântase întotdeauna din cauza vieții ei tenebroase, apăsătoare și atât de rusești. Iar în adâncul ei se luminase o fereastră. Da, vorbise franțuzește. Ar fi putut vorbi rusește. Asta nu i-ar fi dăunat cu nimic clipei reînviate. Deci, exista un fel de limbă intermediară. O limbă universală
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
exaltant: „Și dacă limba asta ar putea fi exprimată în scris?” Într-o după-amiază pe care o petreceam pe malul Sumrei, m-am surprins gândindu-mă la moartea Charlottei. Sau, mai degrabă, dimpotrivă, la imposibilitatea morții ei... Zăpușeala fusese deosebit de apăsătoare în ziua aceea. Charlotte își scosese espadrilele și, cu rochia suflecată până la genunchi, se plimba prin apă. Cocoțat pe una dintre insulițe, o priveam mergând de-a lungul râului. Din nou mi s-a părut că o văd, pe ea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
fiecărei zile speranța aceea nesăbuită. Să trăiesc din speranța aceea. Noaptea nu am mai reușit să adorm. Înfășurându-mă în palton, am ieșit afară. Căldura blândă a toamnei târzii cedase locul vântului din nord. Am rămas în picioare, privind norii apăsători care se îmbibau, puțin câte puțin, cu o paloare cenușie. Îmi aminteam cum, într-o zi, într-o glumă lipsită de veselie, Charlotte îmi spusese că, după toate călătoriile ei prin imensa Rusie, să vină pe jos până în Franța nu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
și însingurat, pierdut în reverii sau urzind sfioase gânduri de dragoste. Poetul e un afectuos, de o duioșie aproape feminină. Peisajul cernit al amurgului, toamna, cu cerul plumburiu străbătut de umbrele sinistre ale corbilor, îi declanșează acestui senzitiv o stare apăsătoare de urât, de spleen (ca în poezia simbolistă) și o melancolie tulburată, vag, de presentimentul morții. Prin atmosfera deprimantă provocată de spectacolul naturii în destrămare, Amurg, Dies irae (după Leconte de Lisle) sau Sfârșit de toamnă îl prevestesc pe G.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288726_a_290055]
-
de a întrece măsura cu orice preț. În grotesc, deformarea caricaturală extremă împinge comicul spre zonele oripilantului, receptorul fiind simultan îngrozit și forțat să râdă la descoperirea insuportabilului antagonism care confruntă rizibilul și monstruosul. Dincolo de râs, grotescul provoacă o stare apăsătoare, de neliniște în fața derizoriului spectacol al hazardului din alternanța frumos-urât, nobil-vulgar, plăcut-dizgrațios etc., expresii concrete ale tragicului dualism viață-moarte. Asemenea absurdului, grotescul va fi explorat cu precădere de avangarda literară postbelică în sens pozitiv, ca modalitate paradoxală dar adecvată de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]