11,066 matches
-
periuța. - Deci, cocșul, continuă ea, este neobișnuit, miraculos de ușor. Înțelegi? Cea mai mică adiere îl risipește. De aceea, ca să nu-l risipești, trebuie să-ți ții respirația. Sau, poate, e mai bine să dai aerul afară înainte de a te apleca asupra lui. - Din plămâni, se înțelege, observă Mik mohorât. - Din plămâni, mârâi Nelly și, întorcându-se spre Mik: Ah, da cară-te de aici, mai mult încurci - și din nou către mine - Ei, fii atent, imediat ce apropii de tine periuța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
curios să vadă ce-i cu ei. Aproape ajunsese lângă parii aceia ciudați când simți că se împiedică de ceva fiind gata, gata să cadă. Își strivi între dinți o înjurătură, pentru că se lovise destul de tare la picior și se aplecă să vadă ce s-a întâmplat. La picioarele lui, ascuns cu totul de iarbă și lăstarii sălbatici crescuți în neorânduială, era ceva ca o ladă lungă și îngustă. Împinse cu piciorul obiectul respectiv, răsturnându-l pe o parte. Își dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
față. Câțiva bolovani sfărâmați se rostogoliseră până sub vagonet, la picioarele sale. Lovi într-o doară cu piciorul unul dintre ei care se rostogoli cu zgomot. În raza tremurândă a lanternei i se păru că vede o strălucire fugară. Se aplecă repede și îl ridică de jos. Partea care stătuse cu fața la pământ, era formată din cristale de cuarț, iar printre acestea răzbătea dintr-o parte în cealaltă o vinișoară subțire de culoare galbenă. Din nou se simți norocos, ținea în mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu are încotro. Se hotărî să mai încerce odată. Din nou, nici un rezultat, așa încât renunță. Știa că dacă se încăpățâna să continue așa, nu va face nimic altceva decât să descarce complet bateria și, abia atunci să vezi distracție. Se aplecă spre torpedo de unde scoase o lanternă și, oftând nemulțumit deschise portiera și sări jos din cabină. Între timp, afară se făcuse noapte de-a binelea. Cerul senin de peste zi se acoperise de nori groși, așa încât era o beznă de să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
începu să alerge. Nu știa dacă fugea ca să se încălzească ori din cauza fricii care îl cuprinsese. Alergatul la deal îl storsese de puteri, gâfâia des fără să-și mai poată controla respirația. Se opri ca să-și tragă puțin sufletul. Stătea aplecat în față, cu mâinile rezemate de genunchi. Câțiva pași mai în față văzu un podeț și se grăbi să se așeze pe marginea de beton ca să se odihnească. Respira sacadat și, la un moment dat, observă că îi ies aburi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
renunță repede la idee, gândin du-se că oricum trecuseră pe acolo o mulțime de alte camioane care șterseseră orice eventual indiciu. Se întoarse și porni spre grupul celorlalți. Domnule inspector! Tresări și se întoarse să vadă cine îl strigase. Aplecat pe sub peridoc, din partea cealaltă a camionului, Pohoață îi făcea semn cu mâna. Aici, domnule inspector! îl chemă acesta. Veniți puțin să vă arăt ceva! Mirat și totodată curios, Toma dădu ocol camionului și se apropie de acesta, nedumerit de ce tânărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Sub mașină, drumul era uscat, ploaia nu-l udase. Ceea ce însemna că masivul camion se oprise acolo înainte de începerea acesteia. În spatele anvelopelor mari, se vedeau două fâșii late unde suprafața drumului părea zgâriată. Vedeți? întrebă mândru Pohoață. Îhî! aprobă Cristi, aplecându-se sub camion. A frânat brusc. Ceva i-a sărit în față ori era un obstacol pe drum din pricina căruia a fost obligat să oprească. Nu, domnule inspector, nu-i asta! Cristi se ridică de șale și îl privi mirat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
plăcută. În afară de el nu se mai afla nici un client acolo și un chelner în vârstă, mai mult lat decât înalt îi ieși zâmbind cu gura până la urechi în întâmpinare. Poftiți, bine ați venit, domnule ofițer! Luați loc la noi! se aplecă servil acesta, de ziceai că se rupe de spate. Unde vă place, așezați-vă unde vă vine mai bine! Cristi îl privi încruntat, mirându-se că omulețul îl cunoștea, dar se așeză fără să scoată nici un cuvânt la o masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
o senzație de frig. Băgă mâna în buzunar să-și scoată batista ca să se șteargă pe frunte și după cap. Nu mai avem Heineken! Cristi tresări. Lângă el apăruse un alt chelner, mai tânăr de data aceasta, care stătea ușor aplecat asupra lui, așteptând răspunsul său. Ce ai spus? Ne pare rău, repetă acesta servil, dar nu mai avem Heineken. Bine. Altceva, ce mai aveți? Avem o bere neagră excelentă. I-am spus colegului că nu-mi place berea neagră. Altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
spate. Cu ce vă putem servi? Mirat, Cristi se întoarse să vadă cine vorbea. Un bărbat înalt, cu o pereche de pantaloni negri, cam strâmți după părerea lui și o cămașă albă bine apretată, la fel de cambrată pe talie, stătea ușor aplecat peste scaunul său. Peste antebrațul îndoit din cot, avea un prosop din damasc de un alb impecabil. Dacă mai exista vreo îndoială cu privire la îndeletnicirea lui, atunci aceasta era spulberată de carnețelul și creionul pe care le ținea în mână, gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
asta te-am și întrebat. Păi, tot târgul vorbește că sunteți în gazdă la domnul comandant Pop. Da? spuse mirat Toma. Și ce mai vorbește târgul? Se spune că ați venit aici într-o misiune foarte secretă, șopti Maricel conspirativ, aplecându-se ușor peste masă, un fel de control la activitatea secției de poliție de la noi. Poftim? se întoarse Cristian Toma perplex spre chelner. Da, așa se vorbește. Știu asta din surse sigure, chiar din interiorul secției. Fii serios! Nici vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
spate în scaun și își aprinse o nouă țigară. Se juca absent cu vârful acesteia în scrumieră, construind diverse figuri din movilița de scrum adunată acolo. Vecinii lui din celălalt capăt al terasei șușoteau între ei, adunați toți cu capetele aplecate peste masă. Hotărât lucru, ceva nu era în ordine. Trecuseră minute bune de când Maricel le ceruse să facă liniște și, lucru neobișnuit pentru un grup de țigani, liniștea era păstrată în continuare. Toma îi știa bine pe aceștia, avusese de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
dai afară clienții din cârciumă? Nu cred că poți să faci așa ceva. Eh, pentru dumneavoastră... Hai, nu mă supăra! Consider că nici n-ai spus una ca asta. Fă-mi te rog nota! Nu costă nimic, domnule inspector, spuse Maricel aplecându-se servil spre polițist, e din partea casei. Fugi, măi, de aici! Spune-mi, cât costă berea! Parol, domnule polițist! Mi-a făcut plăcere să vă tratez cu o bere. Cristi încercă să-și facă o idee cam cât ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Văzând că aceștia încă se codesc, mai adăugă câteva cuvinte într-o limbă aspră și guturală. Polițistul nu înțelesese ce le spusese starostele pe țigănește, dar îndemnul se dovedi foarte mobilizator pentru că aceștia se apucară din nou de lucru. Se aplecară din nou și înfipseră cu dexteritate talerele pe care le țineau în mâini în nisipul de pe fund. Apoi, cu mișcări repezi începură să le rotească și să le lovească cu palmele, ca și cum ar fi cernut făina cu o sită. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
dragostea pentru locurile acelea. Vorbea cu mult suflet și se vedea că era îndrăgostită de munca ei de la școală. La desert, ce ați dori să vă aducem? auzi Cristi lângă el. Șeful de sală se apropiase discret și stătea ușor aplecat spre ei, cu un carnețel și un pix în mână. V-aș recomanda o înghețată ușoară din spumă de fructe de pădure. Este o minune care s-ar potrivi excelent cu vinul ăsta alb de Tohan. Foarte bine, spuse Cristi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
potrivi excelent cu vinul ăsta alb de Tohan. Foarte bine, spuse Cristi după ce o consultă din priviri pe Ileana. Sper să vă placă și dumneavoastră, adăugase Ileana, după ce chelnerul se îndepărtase să aducă comanda. Toma își sprijinise coatele de masă, aplecându-se spre ea: Eu am propunere, spusese el. Ce-ar fi dacă nu ne-am mai "dumnevostri" atâta!? Hai să lăsăm formalismele! De acord? Ileana dăduse din cap, roșind ușor. După cină, porniseră să facă câțiva pași înainte de a merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Zgomotul apei se auzea înfundat, atenuat de pereții ravenelor. Malurile verticale păreau formate din coloane butucănoase din calcar cenușiu. Deasupra, deoarece lumina soarelui pătrundea nestingherită de frunziș, de sub covorul de frunze veștede ieșeau firișoare de iarbă și ferigi ce se aplecau peste adânc. Privi în jos la apa ce se năpustea înspumată printre bolovanii de pe fund. Îi era imposibil să treacă pe acolo. Distanța dintre maluri era prea mare iar pereții verticali nu puteau fi coborâți. Dacă voia să-și continue
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lumina scăzuse foarte mult și detaliile se distingeau tot mai anevoie. Își alungă din minte gândul acesta și porni întins mai departe. Trebuia să iasă urgent din pădure, să scape odată de sub copacii care acum îi făceau impresia că se apleacă amenințător peste el. Schimbă iarăși direcția de mers, pornind din nou de-a dreptul la vale. Singurul lucru care îl mai îmbărbăta era faptul că printre brazi apăreau tot mai mulți stejari și fagi, ceea ce însemna că se apropie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cam dimineață pentru o tărie. Nu că mi-ar păsa mie de asta dar te știu pe tine cât de simandicos ești. No, hai, că am glumit! Nu mai așteptă răspunsul lui Cristi. Se ridică pe jumătate, cât să se aplece peste interfonul de pe birou și zbieră în microfon: Ildiko, adu tu ibricul de cafea și două cănițe! Toma se întrebă de ce oare bătrânul se mai ostenise să vorbească la interfon. Vocea puternică a lui Pop răsunase în toată clădirea. Oricine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
odihna nici după aceea. Se abținuse cu greu să nu-i ia de piept pe cei doi polițiști care veniseră zilele trecute la ei în tabără, atunci când aceștia le spuseseră că nu aveau nici o noutate despre copil. Zilele acestea, stând aplecat cu capul în jos peste tipsia în care spăla nisipul, i se păruse de câteva ori că-l aude țipând. Aruncase talerul cât colo în apă și se năpustise ca un nebun în pădure, convins că îl va găsi printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
fuseseră corturile, era o groapă plină de resturi de mâncare, cârpe folosite și pungi de plastic. Cristian Toma strâmbă din nas la vederea gunoaielor și se întoarse cu spatele la ele. Ileana se plimba pe malul apei, privind curioasă în jur. Se aplecă și ridică de jos un obiect. Era o farfurie adâncă din plastic cafeniu, cu marginile roase și fundul crăpat. E un taler pentru spălat nisipul, spuse inspectorul din spatele ei. Ileana dădu din cap fără să se întoarcă spre el. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
centru. Aici, terenul era în continuare acoperit cu frunze uscate. Părea că o greutate enormă apăsase pe ele, formând groapa aceea. Nu era prea adâncă, abia o jumătate de palmă față de nivelul restului terenului. Îi dădu ocol și apoi se aplecă dintr-o dată, cercetând cu toată atenția locul. Iată aici ceva interesant! exclamă el entuziasmat. Câteva picături de culoare maronie se vedeau împrăștiate la unul dintre capetele scobiturii. La o privire mai superficială ar fi putut trece neobservate printre frunzele de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pârâiaș ce scurgea la vale de-a curmezișul pantei printre pietre și bolovani acoperiți de mușchi verde. Pe maluri, din loc în loc, mai ales acolo unde albia se întorcea în meandre, crescuseră pâlcuri de arini. Printre ei, câțiva aluni se aplecau peste apă. Coborî pe mal și alese o tulpină de alun mai groasă pe care o tăie cât mai aproape de rădăcină. O curăță de crenguțe și frunze și apoi o reteză în două. Capătul mai gros îl păstră pentru el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
la distanță pe intruși. Oare moșul era asasinul? Îl privi din nou cu mai multă atenție. În ciuda faptului că era încă în putere, părea destul de puțin probabil. Mâinile mari, aveau încheieturile noduroase, afectate de artrită și faptul că mergea ușor aplecat arăta că suferă și de afecțiuni ale coloanei. Poate că nu i-ar fi fost greu să ucidă pe cineva cu o lovitură bine țintită cu bâta pe care o purta cu el dar ca să poată transporta apoi trupurile celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ani buni. Bătrânul nu mai era atât de bățos ca mai înainte. Devenise un moșneag peste care vârsta înaintată își lăsase amprenta. Îmbrăcat în hainele acelea din pânză țesută în casă, se făcuse și mai mititel și acum părea mai aplecat peste toiagul în care se sprijinea. Traista care-i atârna pe umărul stâng părea că îl trage în jos cu greutatea ei, dar încheieturile pumnului se albiseră strângând toiagul de lemn lustruit. Ileana îl luă de braț pe inspector și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]